După numărarea a 75% din buletine, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) a obţinut 43% din sufragii, în scădere faţă de anii trecuţi, întrucât începând din anul 2002 această formaţiune a obţinut majoritatea absolută la toate alegerile.
În schimb, formaţiunea kurdă HDP (Partidul Democratic al Poporului) a trecut pragul electoral de 10% şi ar putea obţine astfel peste 70 de mandate în legislativ.
Cât despre cele două partide de opoziţie, Partidul Republican al Poporului (CHP, social-democrat) şi Partidul Acţiunii Naţionaliste (MHP, de dreapta), acestea au obţinut circa 24% şi respectiv 17% din voturi.
Prezenţa la urne a fost de 85%.
Dacă aceste cifre se vor menţine şi după terminarea numărării voturilor, proiectul lui Erdogan de revizuire a Constituţiei, prin care el doreşte să-şi sporească atribuţiile, ar putea fi imposibil de pus în practică, pe lângă faptul că şeful statului turc ar urma să fie pus în situaţia neconvenabilă de a accepta un guvern de coaliţie.
Prim-ministru energic timp de 11 ani, Erdogan a fost ales şef al statului în august şi i-a predat, teoretic, conducerea guvernului şi a partidului succesorului său, fostul ministru de externe Ahmet Davutoglu. Ferm hotărât să păstreze puterea în ţară, el militează constant pentru trecerea la un regim prezidenţial şi extinderea atribuţiilor sale.