După declanşarea crizei economice, despre România s-a spus că are un mare avantaj: are o datorie publică mică, astfel că nu are de ce să se îngrijoreze că va împărătşi soarta unor ţări precum Grecia, Portugalia sau Irlanda.
Reprezentanţii statului au profitat din plin de datoria mică şi au „remediat” acest avantaj: guvernul a cheltuit cu mult mai mulţi bani decât a încasat. Deficitul bugetar a sărit de la 2,9% din PIB în 2007 la 5,7% în 2008 – an de creştere economică record (mare parte din cheltuieli s-au făcut chiar la sfârşitul anului, în prag de alegeri generale). Apoi, în colapsul din 2009, cheltuielile statului nu au fost ajustate deloc, aşa că deficitul a ajuns la 9% din PIB (aproape un sfert din cheltuielile statului a provenit din bani împrumutaţi). În 2010 şi 2011 deficitul a continuat să fie ridicat: 6,8%, respectiv 5,5% din PIB. În 2012, ţinta de deficit a fost de sub 3% din PIB – încă nu au fost publicate datele oficiale privind deficitul.
Datoria publică a României a crescut în consecinţă şi a ajuns la 239 miliarde de lei la sfârşitul lunii octombrie 2012 (datoria administraţiilor centrale şi locale + datoria garantată) şi reprezenta 39,3% din produsul intern brut (estimat la 608,5 miliarde de lei în buget). Datoria administraţiilor publice centrale şi locale era de 211,9 miliarde de lei sau 34,8% din PIB, şi a crescut de la 13,4% din PIB în 2008. Cea mai mare parte a datoriei publice este în lei şi euro (expunere de aproximativ 45% pe fiecare monedă).
Guvernul are de plătit datorii de 75,8 miliarde de lei în 2013 (17 miliarde de euro), din care principalul reprezintă 64 de miliarde de lei, restul sumei fiind dobânzile şi comisioanele – suma include prognoza Finanţelor pentru necesarul de finanţare a deficitului bugetar.
Tot în 2013 avem de plătit 992 de milioane de euro către FMI, parte din împrumutul care a intrat direct în conturile Ministerului de Finanţe în 2009-2010 pentru plata cheltuielilor curente ale statului, când Trezoreria nu reuşea să împrumute bani din piaţă.
Şi de la Banca Naţională vor fi plătite tranşe de 4 miliarde de euro către Fond în 2013 din rezerva valutară.
În condiţiile în care aceste datorii sunt rostogolite prin emisiuni de titluri de stat şi obligaţiuni, este foarte important ca dobânzile să fie mici. Orice punct procetual în plus la dobândă creşte costul de finanţare cu 640 de milioane de lei.