Ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Teofil Bauer, a declarat, la o conferinţă de presă, că Ucraina, de la declararea independenţei, şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru soarta tuturor cetăţenilor săi, inclusiv a celor care s-au întors pe teritoriul său din locurile de deportare.
‘Ucraina a susţinut cea mai amplă autonomie naţională şi culturală a tătarilor din Crimeea, patria lor istorică. (…) În legătură cu ocupaţia din martie 2014 de către Rusia a Republicii Autonome Crimeea, o parte semnificativă a cetăţenilor ucraineni de naţionalitate tătară din Crimeea, împreună cu familiile lor, au părăsit peninsula, mutându-se în diferite regiuni ale ţării noastre. Ucraina şi de data aceasta întinde o mână de ajutor imigranţilor, oferind sprijin şi asistenţă maximă acomodării acestora în noile locaţii, unde aceştia întâlnesc un tratament favorabil din partea autorităţilor locale şi a cetăţenilor ucraineni’, a spus Bauer.
La rândul său, subsecretarul de stat în Departamentul pentru relaţii interetnice, Amet Aledin, de etnie tătară, a declarat că pentru acest popor secolul XX a fost ‘un secol al neîmplinirii istorice, un secol al suferinţei, un secol al durerilor’.
El a caracterizat data de 18 mai 1944, când a început deportarea tătarilor din Crimeea, drept ‘cea mai neagră pagină din istoria tătarilor’.
‘În noaptea de 18 mai 1944, în conformitate cu Rezoluţia Comitetului de Stat al Apărării al URSS din 11 mai 1944, din Crimeea au început să fie deportaţi tătarii acuzaţi de ‘trădare de patrie’. Conform celor mai plauzibile estimări ale istoricilor, au suferit în urma deportării peste 194.000 de tătari din Crimeea. (…) Tătarii au fost deportaţi în zone îndepărtate din Siberia, Ural şi Asia Centrală’, se arată într-un comunicat de presă remis AGERPRES.