Americanii vând zestrea Fondului Proprietatea, dar nu-i cumpără nimic

„Este greu de făcut achiziţii care să aducă acţionarilor un profit ca acela pe care îl vor obţine din vânzarea de active ale Fondului. Alegerea este destul de limitată“, a declarat ieri, Greg Konieczny, vice-președinte executiv Franklin Templeton Investment Management, administratorul FP, răspunzând la o întrebare a ECONOMICA.NET. „Vom cumpăra atunci cand discountul preţului (diferenţa dintre valoarea acţiunii şi preţul de piaţă, n.r.) ajunge la un nivel corect“, a mai adăugat Konieczny.

Managerul FP consideră că nu are loc nici o schimbare majoră a strategiei de administrare a fondului, chiar dacă acum prioritatea este vânzarea de active. Astfel că nu ar fi nevoie de o aprobare explicită a acţionarilor.

Evidenţa şi negaţia

Aşa stând lucrurile, dacă ar găsi cumpărător, Franklin Templeton ar putea vinde, într-un singur  an, marea majoritate a acţiunilor Hidroelectrica, o marfă excelentă, care acoperă acum 22% din activele Fondului Proprietatea (FP).

În alt an ar putea veni rândul celei mai mari părţi a pachetului de la Petrom. Accesul la cea mai profitabilă companie românească din toate timpurile este greu de refuzat.

De asemeni, pachetele de acţiuni de la Romgaz (care înseamnă 8% din activele FP), Nuclearelectrica (3,35%) şi ale Complexului Energetic Turceni (3,45%), s-ar putea da într-un singur an. Poate nu chiar anul acesta, în care este aşteptată listarea la bursă a Romgaz, dar oricând altcândva.

Totuşi, astfel de vânzări nu ar constitui o modificare a strategiei de administrare, din perspectiva oficialului Franklin Templeton.

„Nu este o schimbare de strategie. Noi am preluat administrarea FP pentru a aduce câştig acţionarilor“, a mai declarat Greg Konieczny, aseară. Managerul FP a asigurat, însă, că eventualele vânzări se vor derula numai dacă preţurile vor fi avantajoase.

Potrivit modificărilor aduse, la timp, astă toamnă, actului constitutiv al FP, acţionarii sunt chemaţi să se pronunţe doar dacă valoarea vânzărilor ar depăşi „individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele“.

De asemenea, Comitetul Reprezentanţilor acţionarilor trebuie să analizeze „strategia şi politicile de dezvoltare ale Fondului Proprietatea, înainte de a fi supuse spre aprobarea adunării generale a acţionarilor şi prezintă (administratorilor de la Franklin Templeton, n.r.) şi adunării generale un punct de vedere cu privire la aceasta“, adică la strategie, mai spune statutul FP.

Punctul de vedere al „reprezentanţilor“, nu mai este o problemă, acum, pentru doritorii de profituri rapide de la FP, după ce, ieri, fondurile de investiţii interesate şi-au impus propriii oameni care să le apere interesele.

În februarie, fondurile de risc Manchester Securities Corporation şi Beresford Energy Corp., ale companiei americane Elliott Associates,  au cerut ca Fondul Proprietatea să înceapă să-şi vândă activele, iar banii obţinuţi să fie distribuiţi investitorilor, motivând că astfel preţul de piaţă va creşte şi acţionarii vor fi mulţumiţi.

Cele două fonduri de risc americane, al căror rost este, prin definiţie, să obţină profituri cât mai mari şi cât mai rapid din plasamentele lor, deţin 12,92% din acţiunile FP. Toţi  acţionarii instituţionali străini controlează aproape 47% din drepturile de vot la FP, iar fondurile de investiţii autohtone peste 10%. Persoanele fizice române au peste 32% din voturi, dar foarte mulţi dintre acestea au lipsit, ieri, la adunarea generală a acţionarilor.

„Vânzarea pe bucăţi“ a FP

Ieri, investitorii străini majoritari, sprijiniţi şi de mulţi dintre administratorii fondurilor de investiţii române şi de brokerii români, au votat în favoarea recompensării Franklin Templeton Investment Management, administratorul FP pentru „distribuţiile suplimentare“ şi „dividendele speciale“ pe care Fondul le va aloca acţionarilor săi din valoarea activelor care urmează să fie vândute.

Încă din momentul cererii americanilor, mulţi analişti au semnalat faptul că această decizie  „transforma Fondul Proprietatea într-o colecţie de active de vânzare, iar administratorul FP ar semăna mai mult cu un lichidator“.

Între timp au apărut şi opiniile multor brokeri şi administratori de investiţii, care spun că ar fi un lucru firesc chiar dacă FP s-ar desfiinţa ca urmare a vânzării activelor sale. „Astfel de fonduri, cum este FP, ca şi altele, se creează tocmai pentru a crea posibilitatea investitorilor de a plasa bani  în anumite active şi de a le vinde în profit ulterior“, spunea, ieri, un administrator de fonduri, pe culoarele adunării acţionarilor FP.

„Problema este că, în România, dacă se desfiinţează FP, un altul nu îi va lua locul pe piaţă“, a replicat un broker.

Totuşi, piaţa nu ar avea chiar atât de mult de suferit ca urmare a vânzărilor de active ale FP şi nici chiar a desfiinţării FP, susţin apărătorii noii strategii. „Banii primiţi pe active se vor întoarce în mare parte tot în piaţă. Pe de altă parte, pentru a obţine preţuri cât mai bune, Franklin Templeton se va strădui şi mai mult să convingă Guvernul să aducă la bursă marile companii necotate precum Hidroelectrica şi Romgaz. Vor vinde în piaţă aceste acţiuni şi lichiditatea pieţei va creşte“, spune Mihai Chişu, broker la casa de brokeraj IFB Finwest.

„Vânzările vor canaliza mai mulţi bani spre piaţă. Şi mai cred că Franklin Templeton va fi stimulat de bonusurile aprobate ieri să facă mai mult pentru listarea companiilor nelistate şi, astfel, portofoliul FP va deveni mai atrăgător pentru investitori, iar discountul cotaţiilor faţă de valoarea activului va scădea“, a declarat, pentru ECONOMICA.NET, Florin Dolea, directorul Pioneer Investments, o filială a Grupului UniCredit.

Problema creşterii preţului acţiunilor, foarte sensibilă mai ales pentru foştii proprietari, despăgubiţi cu acţiuni FP), a fost de asemeni speculată de fondurile de investiţii. La fel şi cea a discountului (a diferenţei dintre preţul de la bursă a unei acţiuni şi valoarea unitară (pe acţiune) a portofoliului FP.

Investitorii şi piaţa sancţionează cu discounturi mari partea de portofoliu care constă în pachete de acţiuni nelistate, pentru că acestea nu sunt transparente şi sunt mai greu de evaluat, în absenţa unor cotaţii bursiere.

„Problema în cazul FP este că, după ce va trece primul impact al noii politici de administrare, discountul mic se va datora preţului mic“, a mai spus un broker român. Impactul iniţial favorabil se va datora faptului că mulţi vor fi atraşi de politica de vânzări de active şi, ca urmare, cotaţiile FP vor creşte, iar discountul va scădea.

În absenţa unei campanii de investiţii a FP, însă, „cu timpul nu vor mai avea ce să vândă şi atunci, cotaţiile vor scădea, iar discountul nu va mai conta“, a mai explicat un administrator de fonduri.

 Managerul FP a negat însă vehement că ar fi vorba de o politică de lichidare a Fondului.