Europa aleargă după banii Google din insule. Ce ar putea găsi ANAF la giganţii online

Economica.net
17 05. 2016
google_uk_pound_money_ss_1920_43183200

Scandalul optimizării fiscale la nivelul marilor corporaţii transnaţionale a izbucnit în Europa în urmă cu doi ani, în 2014, după „scurgerea” de documente confidenţiale LuxLeaks, care a dezvăluit presei şi lumii întregi cum sute de companii au încheiat acorduri cu autorităţile din Luxemburg pentru a plăti taxe acolo, unde rata de taxare este foarte redusă, şi nu în ţările unde fac efectiv vânzări şi profituri, privând astfel statele respective de miliarde de euro anual. Problema offshore-urilor folosite pentru optimizare fiscală a revenit în atenţie odată cu scandalul Panama Papers din acest an.

Subliniem că practicile anchetate de guvernele din UE şi de Comisia Europeană nu au fost niciodată declarate ilegale şi sunt compatibile cu legislaţia internaţională. De aceea Germania, spre exemplu, a verificat structura fiscală a afacerilor Google din Europa şi a constatat că este perfect legală, compatibilă cu legea germană, şi a decis că nu se impune o anchetă. Tocmai pentru că practicile sunt legale în prezent, Berlinul a luat măsuri la nivelul Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică şi în Comisia Europeană pentru a găsi soluţii de modificare a legislaţiei pentru a închide portiţele din lege care permit plata taxelor în alte ţări decât cele unde sunt efectuate vânzările propriu-zise.

Pe lângă giganţii online americani – Google, Facebook, Apple, Amazon.com – în atenţia autorităţilor naţionale din UE şi a Comisiei Europene au intrat companii diverse. Au fost vehiculate în presă nume ca Pepsi, Ikea, FedEx sau Fiat. Pe lângă sectorul IT, un alt mare beneficiar al schemelor care permit taxarea profiturilor în paradisuri fiscale şi nu în ţările unde au fost realizate efectiv vânzările este industria farmaceutică.

În căutare de bani pentru a acoperi deficitele, guvernele europene pun reflectorul pe schemele complexe de optimizare fiscală ale multinaţionalelor. Probabil datorită popularităţii, una dintre ţintele preferate este Google. Compania americană a încheiat la începutul acestui an un acord cu guvernul britanic pentru plata a 130 milioane de lire sterline în contul taxelor din urmă. Înţelegerea a fost însă criticată dur de opoziţie ca fiind prea îngăduitoare cu gigantul online, iar Comisia Europeană a indicat că va ancheta condiţiile în care a fost încheiat acordul.

Tot anul acesta a ieşit la lumină şi suma de bani pe care Google a reuşit în 2014 să o transfere în Bermuda prin Olanda, de 10,7 miliarde de euro. Google Netherlands Holdings a transferat aproape toate veniturile pe 2013 către o firmă afiliată Google înregistrată în Irlanda însă funcţionând în Bermuda, cu taxă zero. Veniturile constituie în principal redevenţe de la o companie înregistrată de Google în Irlanda, prin care sunt canalizate aproape toate veniturile realizate de compania americană în afara SUA. Iar veniturile generate de companie în Irlanda sunt obţinute de fapt din vânzările de publicitate şi vânzările generate prin diversele magazine de aplicaţii şi conţinut în multe alte ţări unde taxele sunt mult mai mari.

Statele Unite au probleme asemănătoare: rata de taxare de 35% a profitului repatriat al marilor companii determină multinaţionalele să direcţioneze sume mari de bani, câştigaţi în afara SUA, către paradisuri fiscale. Reforma fiscală întârzie, iar asta a determinat Apple, spre exemplu, să împrumute bani de la investitori prin emisiune de obligaţiuni pentru a finanţa construcţia noului sediu din California, deşi deţine lichidităţi de aproape 200 de miliarde de dolari. Cea mai mare parte a averii este ţinută offshore, „în insule”, iar transferul oricărei sume în ţară ar fi taxată usturător, chiar dacă banii ar fi aduşi cu intenţia de a fi reinvestiţi.

Astfel, în timp ce caută soluţii pentru a îmbia companiile americane să aducă mai mulţi bani acasă, Washingtonul este nevoit, peste Ocean, să ia partea aceloraşi companii pentru a proteja interesele economice ale SUA în faţa Comisiei Europene, având în vedere că unele dintre cele mai mari amenzi aplicate până acum de forul executiv al UE au vizat companii americane precum Intel şi Microsoft. Nemulţumirea americanilor nu este neapărat nejustificată: pe lângă proaspătul război împotriva optimizării fiscale care pare să vizeze în principal giganţii din Silicon Valley, aceleaşi companii de tehnologie şi internet sunt printre principalele ţinte ale anchetelor anti-monopol ale Comisiei Europene, care s-au soldat deja cu amenzi de la sute de milioane, în cazul Microsoft, la peste un miliard de euro în cazul Intel.

Pe partea de combatere a evitării plăţii taxelor, Direcţia Concurenţă din Comisia Europeană a dispus decizii împotriva Starbucks, în Olanda, şi Fiat, în Luxembourg, fiecare dintre cele două companii fiind obligate să plătească 30 de milioane de euro în contul taxelor din urmă. În ianuarie, CE a cerut unui grup de 35 de multinaţionale să plătească 700 milioane de euro în contul taxelor „optimizate” în Belgia. CE a deschis investigaţii similare privind afacerile încorporate de Apple în Irlanda şi Amazon.com în Luxemburg.

În februarie, în presa internaţională au apărut informaţii pe surse potrivit cărora statul francez ar vrea de la Google 1,6 miliarde euro în contul taxelor din urmă, ministerul Finanţelor de la Paris fiind nemulţumit de tehnicile „agresive” de optimizare fiscală.

În ianuarie, Fiscul din Italia a anunţat că Google ar avea de plătit taxe 300 de milioane de euro aferente unei perioade de şase ani. Potrivit autorităţilor de la Roma, Google ar evita plata taxelor în Italia prin redirecţionarea veniturilor către Irlanda.

La sfârşitul anului trecut, tot italienii au marcat o victorie în lupta cu optimizările fiscale ale companiilor americane. Apple a căzut la înţelegere cu Fiscul de la Roma şi a promis că va plăti 318 milioane euro. Investigaţia viza taxe neplătite în cuantum de 900 de milioane de euro, în perioada 2008-2013, lucru care a fost posibil tot prin facturarea vânzărilor pe o firmă din Irlanda, potrivit informaţiilor apărute în presă. Italia are un impozit pe profit de 30% şi cea mai mare povară fiscală din UE în general, motiv pentru care are şi cele mai mari probleme cu evaziunea fiscală.

La începutul lunii decembrie, Comisia Europeană a anunţat o investigaţie privind structura fiscală a afacerilor McDonald’s în Europa, centrate pe firme înregistrate în Luxemburg.

Ca răspuns la tirul de anchete lansat de guvernele din Europa şi de Comisia Europeană împotriva practicilor de evitare a plăţii taxelor, Amazon.com şi-a restructurat anul trecut structura fiscală din Europa şi a început să înregistreze veniturile din vânzări retail pe companii încorporate în ţările în care sunt realizate tranzacţiile, şi nu prin Luxemburg sau alte paradisuri fiscale.