Analiză CE: Riscul sărăciei şi al excluziunii a crescut cel mai mult în România în rândul minorilor

În România a crescut riscul sărăciei şi al excluziunii în rândul populaţiei din segmentul de vârstă 18-64 de ani, de la 39% din populaţia activă în 2011 la 40,2% în 2012, după ce între anii 2007 şi 2011 a existat un trend descendent din acest punct de vedere, de la 42% (2007) la 39% (2011).

De asemenea, în aceeaşi categorie de vârstă a crescut proporţia persoanelor afectate de lipsuri materiale severe, de la 27,7% la 27,9%, după ce între 2007 şi 2011 aceasta a urmat un trend descendent.

Cel mai accentuat se resimte creşterea riscului sărăciei şi al excluziunii în categoria de vârstă 0-17 ani, proporţia celor afectaţi de acest risc crescând de la 49,1% în 2011 la 52,2% dintre minori în 2012. Acest trend este ascendent după o primă creştere de 0,4 procente în 2011 faţă de 2010.

De asemenea, a crescut semnificativ şi procentul copiilor care suferă din cauza lipsurilor materiale severe, de la 35,8 în 2011, la 37,9 în 2012.

Conform analizei din 2013 privind situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă în Europa, numărul persoanelor din categoria 15-62 de ani, considerată în general ca fiind vârsta activă, a scăzut în România în 2012 faţă de anul anterior, deşi numărul persoanelor cu un loc de muncă în acest segment de vârstă a fost mai mare. Practic, rata ocupării profesionale în rândul populaţiei active a crescut de la 58,5% (2011), la 59,5% (2012), în timp ce rata de activitate a crescut de la 63,3% la 64,2%.

De asemenea, în România a scăzut în 2012 proporţia angajaţilor part-time de la 10,5% la 10,2%, în timp ce cea a angajaţilor încadraţi pe perioadă determinată a crescut de la 1,5% la 1,7%. Pe de altă parte, procentul persoanelor care desfăşoară o activitate independentă a rămas stabil în 2012 faţă de 2011, la 32,5.

În 2012 a scăzut proporţia angajaţilor în industrie şi servicii, cu 0,2% în ambele cazuri, în timp ce în cazul agriculturii aceasta a crescut cu 0,4%, până la 30,6%.

În acelaşi timp, rata şomajului s-a redus în 2012 de la 7,4% la 7%, aceasta scăzând şi în rândul tinerilor, categoria de vârstă 15-24 de ani, de la 23,7% la 22,7%.

La modul general, analiza CE indică faptul că una dintre cele mai tangibile consecinţe sociale ale crizei economice este creşterea semnificativă a sărăciei în rândul populaţiei în vârstă de muncă. Este posibil ca o reducere treptată a şomajului să nu fie suficientă pentru a inversa această situaţie, dacă polarizarea salarială continuă, în special din cauza unei creşteri a cazurilor de muncă cu fracţiune de normă – este una din principalele concluzii ale analizei din 2013 privind situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă.

Analiza CE arată că încadrarea în muncă poate să-i ajute pe oameni să scape de sărăcie, dar evidenţiază că acest lucru se produce doar în jumătate din cazuri.

‘Trebuie să acordăm atenţie nu doar creării de locuri de muncă, ci şi calităţii locurilor de muncă, pentru a realiza o redresare durabilă, care nu numai să reducă şomajul, ci şi sărăcia’, a declarat comisarul pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor.

În analiză se arată, de asemenea, că, spre deosebire de convingerile obişnuite, persoanele care primesc ajutor de şomaj sunt mai susceptibile să obţină un loc de muncă decât cele care nu beneficiază de acest drept. Este vorba, în special, de sistemele de prestaţii bine concepute, cum ar fi cele care reduc nivelurile plăţilor în timp, însoţite de condiţii adecvate, cum ar fi obligaţia de a căuta un loc de muncă. Astfel de sisteme tind să ofere mai mult sprijin corelării competenţelor şi, prin urmare, găsirii unor locuri de muncă mai de calitate.

Analiza evidenţiază şi faptul că în unele ţări, precum Polonia sau Bulgaria, o proporţie semnificativă de şomeri nu sunt acoperiţi de sistemele standard de securitate şi au tendinţa să se bazeze pe solidaritatea familiei sau pe munca la negru. Şomerii care nu beneficiază de ajutor de şomaj sunt mai puţin susceptibili să găsească un loc de muncă, deoarece sunt mai puţin susceptibili să facă obiectul măsurilor de activare şi nu sunt obligaţi să îşi caute un loc de muncă pentru a beneficia de prestaţii, apreciază CE.

Deşi criza a diminuat unele dintre disparităţile de gen cu care se confruntă femeile, acestea încă mai persistă în ceea ce priveşte participarea pe piaţa forţei de muncă, remunerarea şi riscul de sărăcie. În plus, femeile au în continuare tendinţa de a lucra mai puţine ore în total decât bărbaţii şi, deşi acest lucru poate reflecta unele preferinţe individuale, aceasta duce la posibilităţi reduse de dezvoltare a carierei, salarii mai mici şi pensii viitoare mai mici.

Se pot însă observa unele diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte disparitatea de gen în cazul orelor lucrate. În unele cazuri, o proporţie foarte mare de femei lucrează, dar programul de muncă e relativ scurt, cum se întâmplă în Olanda, Germania, Austria şi Marea Britanie. În altele, participarea femeilor e mai redusă, dar cele încadrate în muncă tind să lucreze relativ mai mult, în numeroase ţări din Europa Centrală şi de Est, Spania, Irlanda. Numai unele state membre, în special ţările nordice şi cele baltice, reuşesc să combine ratele ridicate de ocupare a forţei de muncă feminine cu un nivel scăzut de disparitate de gen în ceea ce priveşte orele lucrate.