Analiză Reuters: Occidentul nu are soluţii adecvate pentru tentativele Rusiei de dominaţie regională

În condiţiile în care acţiunile militare pentru a proteja statele care nu sunt membre NATO sunt scoase din calcul, actuali şi foşti oficiali consideră că sancţiunile şi izolarea reprezintă cea mai bună soluţie – şi poate singura – de a pune presiune pe Moscova. Sporirea presiunii asupra celor bogaţi şi puternici din jurul preşedintelui Vladimir Putin, potrivit lor, l-ar putea împinge în timp pe acesta spre o abordare mai conciliantă.

Dar aceasta s-ar putea transforma într-un proces de uzură, iar anumite voci se tem că o Rusie mai izolată ar putea deveni atunci pur şi simplu mai naţionalistă şi autosuficientă. A-l pune pe Putin sub presiune, i-ar putea da şi mai multe motive să adopte o abordare populistă, mai agresivă. În cele din urmă, dorinţa Moscovei de a reface fosta URSS, precum şi sfera sa de influenţă unilaterală s-ar putea dovedi mai puternică decât hotărârea Washingtonului şi a aliaţilor europeni ai acestuia.

Anumiţi experţi consideră că Moscova este mai prezentă ca oricând pe teritoriul vecinilor săi, încercând să-şi consolideze influenţa în rândul forţelor de securitate, al oficialilor guvernamentali şi politicienilor. Aceasta îi permite să provoace instabilitatea în locuri precum estul Ucrainei şi să creeze atât confuzie, cât şi eventuale precondiţii pentru o invazie.

‘Asistăm aici la o nouă formă de război şi la o parte dintr-o strategie concertată’, a explicat Chris Donnelly, un fost înalt consultant pe lângă NATO pe probleme legate de Rusia şi în prezent director al Institute for Statecraft din Londra. ‘Fie ne opunem acestei strategii, fie o lăsăm să se întâmple. Până acum răspunsul a fost complet inadecvat’, a apreciat el. După ce anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia pare a fi acum un fapt împlinit şi ireversibil, multe persoane se aşteaptă la noi confruntări în anii ce urmează.

Într-un discurs rostit la 18 martie după intervenţia în Crimeea, Vladimir Putin a făcut clar faptul că este dispus să folosească forţa pentru a apăra interesele minorităţilor vorbitoare de limbă rusă. Destrămarea fostei URSS a lăsat circa 25 de milioane de etnici ruşi în afara graniţelor Federaţiei Ruse, concentraţi în locuri precum Ucraina, Kazahstan, Asia Centrală şi statele baltice, dar şi în enclave separatiste din Georgia şi Republica Moldova. Alte zeci de milioane – clasificaţi în foste lor paşapoarte sovietice drept ucraineni, belaruşi sau altfel – vorbesc rusa ca primă limbă.

Potrivit Reuters, nu sunt foarte multe lucruri pe care statele occidentale le pot face pentru a opri Moscova din a reintegra în Federaţia Rusă trei teritorii separatiste ocupate deja de armata sa – Transnistria în Republica Moldova şi Osetia de Sud şi Abhazia în Georgia. Şi nici nu există o voinţă politică de a opri Rusia să meargă înainte dacă aceasta va dori cu adevărat să facă acest lucru. Singura linie roşie ar putea fi atacarea statelor baltice, membre NATO, ce ar declanşa automat clauza de apărare colectivă a Alianţei şi ar conduce la un război inclusiv cu superputerea nucleară care este SUA.

‘Am pătruns pe un teritoriu nou’, a explicat un responsabil occidental, vorbind sub rezerva anonimatului. ‘La modul realist, sunt puţine lucruri pe care le poate face Vestul pentru a-l împiedica pe Putin să invadeze Ucraina sau alte state nemembre NATO din fostul spaţiu sovietic, în afară de aplicarea de presiune diplomatică şi economică. Prioritatea este de a descuraja orice formă de agresiune împotriva NATO’.

Cel mai puternic mesaj pe care statele occidentale l-ar putea trimite Moscovei, sugerează anumiţi experţi, este ca, pentru fiecare mişcare pe care Rusia o va face pentru a-şi consolida poziţia în zonele pe care le poate controla, să sprijine mai mult orientarea ţările din apropierea acesteia spre Vest. Aceasta ar presupune mai mult sprijin economic, posibile mişcări spre aderarea la UE pentru fostele republici sovietice europene precum Ucraina, Georgia şi Republica Moldova şi poate noi acorduri energetice şi economice în Asia Centrală.

Miercuri, Reuters a anunţat că şi Kazahstanul – un aliat de nădejde al Rusiei care a sprijinit în mod public acţiunile Moscovei în Ucraina – va căuta noi rute de export alternative pentru resursele sale de petrol dacă sancţiunile împotriva Rusiei vor fi înăsprite. Încurajarea şi sprijinirea unor astfel de state pentru a le face mai rezistente în faţa influenţei ruseşti depinde însă de propria stabilitate a guvernelor respective. În condiţiile în care Ucraina nu reuşeşte să iasă din criza politică, iar influenţa rusă creşte în fostul spaţiu sovietic, acest scenariu s-ar putea dovedi a fi prea optimist.

Noi acţiuni ruseşti ar risca probabil anularea unei înţelegeri informale de a nu staţiona trupe americane sau occidentale semnificative în statele din Europa de Est, în special în cele trei republici baltice, singurele componente NATO şi UE care au fost conduse direct de Moscova. Aceasta se plânge de ceva vreme de faptul că Vestul a împins graniţele NATO şi UE destul de aproape de hotarele Rusiei. Acum s-ar putea trezi cu trupe NATO staţionate permanent acolo. Distrugătorul U.S.S. Donald Cook a pătruns joi în Marea Neagră pentru a participa la exerciţii menite ‘să îi liniştească pe aliaţii NATO’. Un vas francez de colectat informaţii urma la rândul său să traverseze Bosforul. Dar, până acum, presiunea economică a fost singura armă reală din arsenalul Vestului, iar eficienţa sa ca factor de descurajare este greu de evaluat.

Sancţiunile impuse împotriva a câteva zeci de personalităţi ruseşti de către SUA şi Europa din cauza Crimeii au fost conturate în aşa fel încât să nu aibă consecinţe economice extinse. Atât Washingtonul, cât şi Bruxellesul au ameninţat cu impunerea unor măsuri mult mai dure dacă trupele ruseşti vor pătrunde în alte părţi din Ucraina. Riscul respectiv a accelerat retragerile de capital din Rusia, afectându-i economia, dar numai indirect.