Andreea Paul: România şi-a înscris, încă din 2010, politicile în traiectoriile Pactului Fiscal

„Dezechilibrele macroeconomice europene sunt puse acum sub lupă. România respectă în prezent opt din cele zece criterii, iar începând cu acest an, foarte probabil, îl vom respecta şi pe al 9-lea. Se instituie, aşadar, un mecanism preventiv de monitorizare şi de alertă pentru statele europene şi un altul corectiv pentru statele care nu respectă angajamentele asumate prin semnarea acestui Tratat. Ne-am asociat Pactului Euro Plus şi am semnat Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanţa în Uniunea Economică şi Monetară. Am dorit să ne asociem acestor iniţiative pentru a ne putea promova punctele de vedere şi pentru a contribui la consolidarea Uniunii. Urmărim prin asocierea la prevederile Tratatului construirea unei Uniuni a responsabilităţii şi creşterii economice, bazată pe disciplina macroeconomică şi pe încurajarea competitivităţii prin politici publice de calitate”, arată Andreea Vass.

Consilierul de stat pe probleme economice relevă, de asemenea, că ‘miza acestor demersuri este tocmai mutarea politicilor economice ale statelor membre către un nivel superior din punct de vedere al calităţii şi sustenabilităţii şi crearea unui cadru care să stimuleze performanţa.

„Existenţa unui astfel de Tratat pe parcursul ultimului deceniu ne-ar fi protejat de împrumuturi şi de speculaţii aiuritoare, de măsurile brutalele de austeritate şi ar fi redus semnificativ impactul crizei internaţionale asupra ţărilor europene. În prezenţa acestui mecanism european de alertă, românii vor fi mult mai bine protejaţi de măsurile economice greşite, populiste şi politicianiste. Deficitele excesive rezultate din deciziile politicienilor nu au dus la creşterea economică aşteptată, ci la gâtuirea ei. Guvernele din ultimii trei ani au înţeles bine acest lucru şi s-au luat la trântă cu deficitele, chiar dacă costurile electorale au fost foarte mari”, subliniază Andreea Paul.

Prin Pactul Euro Plus, statele din zona euro, dar şi cele din afara zonei euro care s-au asociat, se angajează să realizeze reforme structurale şi să îndeplinească obiective comune în ceea ce priveşte reforma pieţelor muncii, încurajarea competitivităţii sau stabilitatea sectorului bancar.

Mecanismul de alertă are ca instrument principal de analiză un tablou de bord construit pe baza a 10 indicatori macroeconomici. Ei surprind atât dezechilibrele externe şi de competitivitate, cât şi pe cele interne, stabilind pragurile orientative care servesc drept niveluri de alertă. Orice abatere a indicatorului de la intervalul de variaţie stabilit semnalează riscuri majore.

Primul raport anual al Comisiei Europene privind mecanismul de alertă a fost publicat în 14 februarie 2012 şi identifică 12 state membre ale UE cu riscuri macroeconomice care impun analize aprofundate: Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franţa, Italia, Marea Britanie, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria. Statele care beneficiaza de un program de asistenţă financiară din partea UE şi a FMI – România, Grecia, Irlanda şi Portugalia – se află deja sub o supraveghere economică consolidată.

Tabloul de bord subliniază pierderea de competitivitate şi riscurile de apariţie a unor dezechilibre în economiile europene mai puţin performante în ultimul deceniu.

În Irlanda, de pildă, preţurile locuinţelor au crescut cu 55%, înainte de declanşarea crizei internaţionale, semnalul supraîncalzirii sectorului imobiliar. Datoria privata s-a dublat, atingând, în anul 2010, cel mai mare nivel din UE, de 341% din PIB, iar salariile au crescut anual cu cel puţin 10% până în anul 2009.

Grecia a înregistrat deficite comerciale ridicate şi a cheltuit mult peste veniturile disponibile, ratând în mod constant intervalele de variaţie pentru exporturi şi datorie publică. Datoria publica a crescut de la 104% din PIB, în 2001, la 145% din PIB în 2010, situându-se în prezent la nivelul de peste 160% din PIB. În plus, rata somajului a fost în jurul valorii de 10% începând cu anul 2001. Aşadar, situaţia precară a economiei elene nu se cunoaşte de ieri, de azi, ci au existat semnale clare, dar neglijate, pe întreg parcursul ultimului deceniu.

Aceleaşi probleme le are şi Portugalia, cu deficite comerciale ridicate şi un nivel foarte mare al datoriei private, ce o clasează pe locul trei în UE, după Irlanda şi Cipru.

În cei 10 ani de existenţă a Uniunii Economice şi Monetare, Austria nu a atins niciodată limita datoriei publice, de 60% din PIB – acesta fiind şi unul din criteriile de convergenţă nominală. În schimb, Germania a ratat-o în 9 ani, iar Franţa în 8 ani, accentuând caracterul mai mult conceptual decât practic al criteriilor de la Maastricht, incluse şi în Pactul de Stabilitate şi Creştere. În plus, Franţa a ratat constant criteriul dinamicii cotelor de piaţă ale exporturilor, pierzând teren în faţa celorlalte ţări an de an, începând cu anul 2001.

Analiza celor 10 indicatori la nivelul anului 2011 releva faptul ca România nu are dezechilibre macroeconomice interne, încadrându-se în parametri economici propuşi, dar identifică două potenţiale dezechilibre externe şi de competitivitate. Primul este deficitul de cont curent, ca medie a ultimilor trei ani, de -4,1% din PIB, uşor sub limita inferioară a intervalului de variatie de -4% si +6%. Cel de-al doilea este poziţia investiţională neta de -63% din PIB care ne plasează dincolo de pragul maxim admis de -35% din PIB.

În acest context, mecanismul de alertă cu privire la dezechilibrele care apar la nivelul economiilor europene este mai mult decât binevenit.

Pactul de Guvernanţă Fiscală, semnat vineri de 25 de state membre ale UE, inclusiv de România, stabileşte o limită de 0,5 la sută din PIB a deficitului bugetar structural şi un nivel al datoriei publice sub 60% din PIB, pentru a fi evitate riscurile privind sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice. Deficitul bugetar maxim ciclic, inclusiv cel structural, prevăzut de Pact, se va încadra în limita maximă de 3% din PIB.

Potrivit documentului, dacă se înregistrează abateri faţă de aceste nivele, se va declanşa automat un mecanism de corecţie, ce trebuie introdus în legislaţia naţională, la fiecărei ţări semnatare ca ”regulă de aur” privind limitarea deficitului structural. Dacă un stat membru nu transpune aceste două prevederi în legislaţia naţională, poate fi sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Nerespectarea deciziei acestei instanţe poate duce la o sancţiune financiară de maximum 0,1% din PIB-ul ţării respective.