‘Toate familiile plătesc facturile la utilităţi şi alimentează cu carburanţi maşinile. Preţul energiei influenţează inclusiv preţul apei. Totul. Scumpirile în lanţ se vor resimţi în toate produsele şi serviciile de pe piaţă, pe scurt în toate buzunarele românilor. Ultimele propuneri de ‘urgenţă’ fiscală nu au nicio legătură cu creşterea competitivităţii economice, nici cu creşterea puterii de cumpărare sau a calităţii vieţii’, afirmă Andreea Paul într-un comunicat remis, marţi, AGERPRES.
Potrivit acesteia, schimbarea Codului fiscal prin OUG, fără dezbateri publice, este cauzată de ‘disperarea guvernamentală’ de a colecta bani suplimentar la bugetul ţării ‘pentru acoperirea unor promisiuni de neacoperit’.
Andreea Paul mai menţionează că în proiectul de OUG pentru modificarea Codului Fiscal se mai anunţă introducerea unui plafon de 30% pentru deducerea cheltuielilor cu creditele înstrăinate, ‘o măsură doar în aparenţă bună’.
‘Marea majoritate a băncilor şi-au cam vândut creanţele neperformante până anul trecut. Nu văd de unde noi fonduri consistente colectate la bugetul ţării. Înainte de 2008 a fost într-adevăr un iureş de creditare, iar cele neplătite la scadenţă au fost înstrăinate masiv anii trecuţi, e adevărat – pe sume ridicole, pentru a se curăţa băncile bilanţier şi, e din nou adevărat, cu efecte perturbatoare asupra firmelor şi populaţiei, dar şi asupra încasărilor la buget. Astăzi, însă rata creditelor neperformante este la minimul post-criză, la 9%. E vorba de restanţe de peste 90 de zile, care se ridică la 6 miliarde lei cumulate pentru persoane şi firme (din care marea majoritate o reprezintă populaţia cu 4,5 miliarde lei). Aşadar, spaţiul pentru înstrăinarea de noi credite neperformante s-a redus extrem de mult ca o astfel de prevedere să aibă impact bugetar semnificativ’, explică preşedintele INACO.
Potrivit acesteia, creditarea de 4% este sub creşterea economică în România, iar această măsură de ‘urgenţă’ va avea impact ‘imediat’ pe scăderea capacităţii de creditare.
‘În loc să discutăm lucid şi cu argumente despre: sporirea protecţiei creditorilor garantaţi, despre dezvoltarea de pieţe secundare pentru creditele neperformante protejând drepturile consumatorilor bancari, despre deduceri prudenţiale obligatorii proprii din fondurile proprii ale creditelor neperformante, despre ratele de recuperare, timpii de recuperare şi costurile de recuperare a creanţelor – inclusiv în cazurile executărilor silite date de insolvenţă care să vină în sprijinul mediului de afaceri, cred că suntem mult prea întârziaţi pentru a veni cu astfel de propuneri şi, din nou, în faţa goanei după cai verzi. Cam ca şi în cazul impozitării bacşişului, dacă mai ţineţi minte. Mai mult decât atât, autorităţile de supraveghere bancare au în prezent posibilitatea de a folosi instrumente specifice pentru evaluarea pierderilor suferite sau probabile prin evaluarea corectă a activelor bancare, doar voinţă să fie, şi nu cred că impunerea plafonului de 30% va rezolva problema colectării impozitului pe profit bancar’, a amia spus Andreea Paul.
În opinia acesteia, măsura aceasta ar putea fi uşor balansată, spre exemplu, prin noi contracte de management bancar care să diminueze profitul prin încărcarea cu costuri colaterale şi care sunt deductibile din baza impozabilă a profitului.