„În 2021, aparent brusc, Federaţia Rusă a devenit interesată şi câştigătoare de pe urma preţurilor mari de la bursă. În general, istoric, Federaţia Rusă livra gaz în Uniunea Europeană prin contracte de lungă durată cu preţuri stabilite dinainte şi existau preţuri diferite de la ţară la ţară, în funcţie de concesii politice, discuţii etc. Iar Comisia Europeană şi-a dorit practic diminuarea contractelor de lungă durată şi a zis că cel mai bine, ca să evităm discuţiile politice, vindeţi cea mai mare parte a gazului indexat cu indicii de pe pieţele spot, ceea ce s-a întâmplat, şi practic Federaţia Rusă, având în vedere că nu mai vinde atât de mult prin contractele de perioadă lungă, a devenit interesată în optimizare comercială. Practic, preţurile mari îi avantajează, le cresc foarte mult veniturile din livrările de gaz, iar pentru ei calculul a devenit unul aproape pur economic în marea parte a timpului, în care livrările de gaz sunt calculate foarte strict, legat de condiţiile contractuale şi de preţurile pe care le pot încasa de pe pieţele spot. În general, interesul lor e ca preţurile de pe pieţele spot să fie foarte mari, pentru că aşa îşi cresc veniturile. (…) Ideea principală e că felul în care au fost structurate noile contracte şi noua cerinţă a Uniunii Europene de a vinde marea majoritate a gazului prin contracte indexate spot i-a făcut interesaţi în preţuri mari şi practic câştigători de pe urma preţurile spot mari”, a afirmat Andrei Ilaş.
Analistul în energie a apreciat că interesul Rusiei privind preţurile spot mari poate prelungi situaţia preţurilor mari la energie.
„Situaţia, din punctul lor de vedere, e mai dificilă pe termen mai lung, pentru că vorbim foarte clar care va fi consumul de gaz al Uniunii Europene pe următorii 10-15 ani, iar acest lucru are efect asupra felului în care ei îşi administrează şi investesc în câmpurile de gaze locale, practic în mentenanţă, în tehnologie şi aşa mai departe. Este foarte probabil ca în situaţia în care ei sunt foarte interesaţi de preţuri spot foarte mari, să nu investească foarte mult în producţia adiţională şi să trăim într-o perioadă cu preţuri la gaze foarte mari din această cauză. Ce mai salvează situaţia e gazul lichefiat, care, în perioada în care cererea e mai scăzută la nivel global, ajunge foarte mult în Europa şi pune presiune pe preţurile la gaze, aşa cum se întâmplă momentan”, a menţionat Andrei Ilaş.
Analistul în energie a precizat că UE nu are pârghii de a face Rusia să majoreze livrările de gaze.
„Federaţia Rusă îşi respectă condiţiile contractuale, dar nu livrează la capacităţile la care ar putea să livreze. Însă atât timp cât respectă contractele, nu există prea multe lucruri pe care Uniunea Europeană le poate face. Aşa că în general Uniunea Europeană asistă neputincioasă la situaţia aceasta”, a adăugat Andrei Ilaş.
În ceea ce priveşte preţurile foarte mari la energie pentru populaţia din România, analistul în energie a subliniat că aceste preţuri nu trebuie să fie acoperite doar de consumatorii finali.
„Situaţia e dramatică, preţurile sunt mult prea mari şi nu putem lăsa să le plătească consumatorii finali, asta e foarte clar. Soluţia mea preferată e cea legată de folosirea bugetului public pentru acoperirea diferenţei între preţuri suportabile şi preţuri reale. Susţin chestiunea legată de oprirea transferării preţurilor către consumatorii finali. E clar că trebuie făcut acest lucru cât mai repede, iar situaţia din România e foarte dramatică din cauza lipsei de competenţă administrativă în implementarea ideilor bune. Practic, acest gen de facturi de 7-8 ori mai mari nu ar trebui să ajungă la consumatorii finali. În România e mai mult o problemă politică. În Franţa, în Germania, în Spania, în celelalte ţări, creşterea facturilor nu a fost transferată atât de brutal către consumator, spre binele tuturor. Preţurile insuportabile nu pot fi transferate către consumator, iar statul, având în vedere că se ocupă în continuare de politica energetică a ţării, poate şi are mijloace să intervină pentru a rezolva această chestiune”, a încheiat Andrei Ilaş.