Liderul etnicilor sârbi din Bosnia a invocat rapid existenţa unui precedent pentru a exprima pretenţia Republicii Srpska (autonomă) de a se desprinde ca entitate independentă sau măcar de a transforma fosta republică iugoslavă într-o confederaţie şi mai puţin închegată.
Pe de altă parte, naţionaliştii din Europa de Vest s-au distanţat de Crimeea, îngrijoraţi că cea mai gravă criză Est-Vest de la Războiul Rece încoace ar putea da un renume rău separatismului. ‘Catalonia nu este Crimeea’, a afirmat guvernul regiunii spaniole nord-estice săptămâna trecută după ce autorităţile centrale din Madrid au încercat să stabilească o legătură între cele două.
Liderul catalan Artur Mas vrea să organizeze un referendum la 9 noiembrie privind independenţa de Spania, dar premierul Mariano Rajoy s-a opus oricărei astfel de iniţiative, catalogând-o drept ilegală. ‘Situaţia din Catalonia nu ar putea fi mai îndepărtată faţă de cea din Crimeea’, au explicat autorităţile regionale într-o luare de poziţie transmisă reprezentanţelor diplomatice ale statelor membre UE.
Referendumul din Crimeea a prezentat o ‘alegere falsă’, dat fiind că a fost o tentativă de a legitimiza anexarea peninsulei din Marea Neagră de la Ucraina, conform textului respectiv. Guvernele occidentale, condamnând mişcarea preşedintelui rus Vladimir Putin de a modifica graniţele din Europa prin intermediul forţei ca fiind o încălcare a dreptului internaţional, au respins în general orice legătură între Crimeea şi mişcările separatiste de pe continentul lor.
Dar diplomaţi europeni susţin că anumite guverne speră tacit că alegătorii vor observa dificultăţile politice şi economice ce pot urma destrămării unor state naţiuni şi vor dori să evite orice astfel de formă de instabilitate. Pe de altă parte, separatiştii ar putea spera că episodul Crimeea va fi uitat până la momentul în care ei înşişi vor organiza un referendum.
La aproape un secol după ce preşedintele american Woodrow Wilson a introdus dreptul la autodeterminare în vocabularul relaţiilor internaţionale după sfârşitul Primului Război Mondial, implementarea acestui principiu rămâne riscantă în Europa.
Secretarul de stat american John Kerry a afirmat că Marea Britanie a optat pentru o cale superioară din punct de vedere moral când a fost de acord cu un proces consensual pentru un referendum privind independenţa Scoţiei, ce urmează să fie organizat la 18 septembrie. Premierul scoţian Alex Salmond, conducătorul Partidului Naţional Scoţian, a încercat să întoarcă declaraţia lui Kerry împotriva guvernului britanic după ce Londra a avertizat că o Scoţie independentă ar trebui probabil să adere din nou la UE şi nu ar exista garanţii privind folosirea comună a lirei sterline.
‘Bineînţeles că pierzi toată acea superioritate morală a procesului democratic dacă vii şi spui că ‘scoţienii au dreptul să voteze pentru independenţă, dar după aceea îi vom da afară din UE, refuzând să împărţim lira sterlină’. Tot argumentul se dizolvă’, a declarat Salmond pentru BBC.
Liderii spanioli, care încearcă să îşi menţină ţara unită şi să evite orice vot privind viitorul Cataloniei, vor să atragă opinia publică de partea lor cultivând sentimentul de condamnare generală faţă de acţiunea lui Putin şi trasând paralele între cele două cazuri. Referendumul din Crimeea privind secesiunea şi votul propus de catalani au o trăsătură comună majoră, a punctat şeful diplomaţiei iberice Jose Manuel Garcia-Margallo luna trecută. Ambele au fost neconstituţionale.
Spania nu este dispusă să cedeze în faţa Cataloniei, temându-se că o schimbare a statutului actual al acesteia ar putea fi urmată de solicitări similare din partea Ţării Bascilor şi a altor regiuni cu mişcări naţionaliste istorice. Liderul catalan Mas a lăsat de înţeles că nu va încălca legea şi, dacă va fi blocat de justiţie, va transforma viitoarele alegeri catalane din 2016 într-un referendum pentru independenţă de facto. Sondajele de opinie sugerează că sprijinul public pentru separarea Cataloniei este de aproximativ 50%, în timp ce în Scoţia majoritatea sondajelor de opinie indică faptul că opozanţii independenţei sunt mai numeroşi.
În Belgia, unde au loc alegeri generale în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare la 25 mai, discuţiile legate de desprinderea mai înstăritei Flandre (vorbitoare de limbă olandeză) de mai săraca Valonie (vorbitoare de limbă franceză) pare să nu mai fie de actualitate pentru moment. Principala temă de campanie a celui mai mare partid flamand naţionalist N-VA este reforma fiscală. Acesta se concentrează pe reducerea sumei pe care flamanzii o plătesc către guvernul federal mai degrabă decât pe destrămarea uniunii. La rândul său, partidul naţionalist de extremă dreapta Vlaams Belang este mai interesat de combaterea imigraţiei musulmane.
Acţiunea lui Putin din Crimeea a avut totuşi cel mai mare ecou în alte regiuni separatiste din spaţiul de influenţă al fostei Uniuni Sovietice, unde există aşa-numitele ‘conflicte îngheţate’. Astfel, preşedintele parlamentului din Transnistria – o regiune sprijinită de Rusia care s-a desprins de Republica Moldova în 1990, dar care nu se bucură de recunoaştere internaţională – a făcut apel la Moscova să anexeze şi această zonă.
În Balcani, unde s-a vărsat cel mai mult sânge în Europa în ultimul sfert de secol în numele autodeterminării, criza din Crimeea a suscitat un nou val de apeluri pentru o mai mare ‘balcanizare’ sau fragmentare a regiunii. Premierul kosovar a respins comparaţiile făcute de liderii ruşi între situaţia din Crimeea şi separarea Kosovo de Serbia, în ciuda dorinţei Belgradului, ca urmare a intervenţiei militare a NATO din 1999. Hashim Thaci, pe vremuri liderul gherilei albaneze care s-a luptat pentru îndepărtarea forţelor foste iugoslave din Kosovo în 1998-1999, a afirmat că ‘sub nicio formă nu poate fi comparat Kosovo cu Crimeea’. ‘Kosovo este un caz unic. Comunitatea internaţională a intervenit pe fondul genocidului comis de Serbia’, a subliniat el. ‘Noi nu am cerut niciodată să părăsim o ţară pentru a ne alătura alteia’, a conchis Thaci.