În clasamentul din 2024, România este printre țările din UE cu cea mai ridicată rată de șomaj în rândul tinerilor (23,2%), după Spania (25,8%) și Suedia (23,8%), în timp ce media europeană era la 14,6%, iar în Germania se înregistra un procent de doar 6,8%.
Este de menționat că acești tineri nici nu se aflau integrați într-un loc de muncă, nici nu erau înscriși într-o formă de învățământ. Potrivit INS, ceea ce atrage atenția este nivelul ridicat, de 26,3%, al ratei șomajului în rândul tinerilor (15-24 ani), pentru perioada octombrie – decembrie 2024, în timp ce pentru persoanele adulte, în general (25-74 ani), rata șomajului a fost estimată la 4,2% pentru luna ianuarie 2025 (4,5% în cazul bărbaților și 3,9% în cazul femeilor).
Se pare că o cauză a șomajului crescut în rândul tinerilor este faptul că tranziția de la școală la piața muncii a devenit din ce în ce mai impredictibilă pentru ei, dar și că o educație scăzută se asociază cu o rată crescută a șomajului, conform Eurostat.
În aceeași ordine de idei, România are și cel mai mare procent de tineri cu vârsta între 18 și 24 de ani care părăsesc sistemul educațional (16,6% versus 9,5% în UE), ceea ce îi predispune la riscul de a fi neintegrați în câmpul muncii și de a nu corespunde cererii de pe piața muncii în termeni de competențe.
Dintre cei care părăsesc sistemul educațional devreme, jumătate nu reușesc să se integreze în câmpul muncii.
Statisticile Eurostat referitoare la integrarea tinerilor arată că o rată mai mare de integrare în câmpul muncii o au cei care au studii superioare sau cei care au absolvit școli profesionale/vocaționale și de ucenicie, iar cea mai scăzută rată de integrare este la cei cu studii medii care nu dețin cunoștințe, abilități sau competențe.
Totodată, bărbații tineri se integrează în muncă într-o măsură mai mare (85%) în comparație cu femeile (82%), fapt explicat și prin alegerea într-un grad mai mare a unor specializări tehnice care sunt în acord cu cererea de pe piața muncii, comparativ cu femeile.
Oportunitățile si riscurile pentru România
Conform unui raport McKinsey din 2023, România are oportunitatea de a genera o creștere de 307 miliarde de euro PIB până în 2050. Acest potențial se poate materializa doar prin intermediul generației tinere – generației Z, dat fiind că țara nu este ocolită de declinul demografic și de îmbătrânirea populației. Analiza McKinsey rămâne optimistă în legătură cu reziliența generației Z de a împlini acest potențial, bazându-se pe istoricul țării, dat fiind că generațiile trecute au reușit să facă trecerea de la comunism la capitalism în 1990, într-un context inflaționist.
Generația născută între 1960 și 1980 a reușit să conducă țara către integrarea în UE și să depășească criza economică din 2008.
Generația X a reușit să gestioneze cu bine implicațiile economice și sociale generate de pandemia de coronavirus și apoi de războiul din Ucraina.
Cu o populație îmbătrânită, populația activă din 2050 va trebui să susțină o populație dublă de peste 65+, ceea ce înseamnă că productivitatea va trebui să se dubleze.
Generația Z, denumită și „digital natives” a crescut cu acces la internet și la tehnologie digitală încă de la început și are un potențial uriaș.
Membrii generației Z, definiți ca fiind cei născuți între 1997 și 2009, sunt cei care intră acum pe piața muncii sau ar trebui să se integreze pe piața muncii în această perioadă. Trebuie să recunoaștem însă că nu este cel mai propice moment de a începe o carieră, iar managerii nu au tocmai o percepție bună legat de capabilitățile generației Z.
Cei din generația Z au intrat pe piața muncii în plină pandemie, urmată de temerile unei recesiuni, de presiuni inflaționiste și conflicte politice.
În trecut, joburile inițiale pentru fresh graduates erau ca un soi de inițiere, referindu-se mai degrabă la taskuri simple, repetitive, administrative. Acum însă, aceste taskuri sunt din ce în ce mai automatizate sau preluate de AI și astfel și joburile acestea s-au redus, astfel că oferta devine din ce în ce mai limitată pentru cei entry-level.
În același timp, rolurile care presupun expertiză sunt din ce în ce mai căutate și din păcate nu adresează populația generației Z. Astfel că deficitul de talente se adâncește și oportunitățile pentru cei din generația Z sunt reduse.
Obstacole și soluții pentru integrarea tinerilor pe piața muncii
Unul dintre principalele obstacole precizate de McKinsey este nivelul educațional, fapt pentru care o directivă prioritară este ghidarea generației Z, care va fi cheia dezvoltării pentru următoarele decenii. Este necesară încurajarea ratei de angajare în rândul tinerilor și analiza cauzelor ratei crescute a șomajului în rândul femeilor și adresarea acestora.
Rata șomajului în rândul tinerilor este mai mare pentru femei decât pentru bărbați (12,5% în medie versus 10,1%), fiind explicată printr-o serie de factori, mai degrabă de ordinul convențiilor sociale care încurajează mai mult bărbații să se integreze pe piața muncii, însă poate fi explicată și prin fenomene de discriminare în rândul angajatorilor care favorizează selecția bărbaților în detrimentul femeilor. Decalajul între sexe este cel mai mare în România (25% dintre femeile tinere – 15-29 ani sunt în șomaj comparativ cu 14% dintre bărbații tineri, cu vârsta între 15-29 de ani, nefiind integrați nici în muncă și nici într-o formă de educație).
Totodată, un alt factor care este asociat cu șomajul în rândul tinerilor este locul de rezidență: urban versus rural.
Statisticile Eurostat arată că în România există o diferență de 19,6 procente între tinerii neîncadrați în muncă sau într-o formă de educație din mediul rural versus cei din mediul urban. Așadar, avem o evidentă problemă de integrare în muncă a femeilor tinere, cu precădere cele din mediul rural, care și abandonează școala mai devreme.
Tot studiul McKinsey din 2023 relevă niște potențiale cauze ale integrării scăzute pe piața muncii a tinerilor din generația Z.
În ceea ce privește educația și sistemul de învățământ, aceștia se declară nesatisfăcuți, astfel că 1 din 3 tineri vrea să părăsească țara și să caute oportunități de educație și de muncă în afara ei. Sunt mai deschiși către antreprenoriat (2 din 3 își doresc să își deschidă o afacere, dar nu dispun de capital), iar 50% dintre tinerii din generația Z declară că ar avea o sănătate mentală precară, în special femeile. Nivelul de optimism în rândul lor este extrem de scăzut atunci când se proiectează în viitor. Aproape 60% dintre ei nu speră să poată achiziționa o casă la un moment dat sau să fie capabili să se retragă din câmpul muncii. Un sfert dintre tinerii generației Z au raportat probleme de sănătate mentală care le impactează capacitatea de muncă și cu siguranță și modul în care își proiectează viitorul. Dintre ei, 50% au declarat că au primit la un moment dat un diagnostic sau treatment pentru tulburări mentale.
McKinsey explică acest fapt ca fiind o consecință a pandemiei de Covid-19, dar și o creștere a conștientizării legate de tulburările mentale și deschiderea mai mare spre a cere ajutor.
În tot acest context, angajatorii trebuie să înțeleagă cauzele profunde pentru care e dificil să integrezi tineri din generația Z, să depășească stereotipurile care îi ilustrează ca pe niște răsfățați, trăind doar în lumea digitală, nerezilienți în fața stresului.
Problema educației de bază care lipsește unei mari părți dintre tineri (cei care abandonează școala) ține mai degrabă de sfera autorităților și mai puțin de cea a mediului de business care poate interveni mult mai târziu prin traininguri și formări complementare.
Se tot vorbește despre corelarea nevoilor de business cu programele educaționale încă din clasele mici, fără însă a se vedea că pentru o mare parte din populația de elevi, un obstacol este accesul la educație. Mediul de business nu îl poate rezolva de unul singur, decât marginal, iar intervenția statului este esențială. Apoi, pentru cei care deja beneficiază de un nivel educațional adecvat, se pune problema oportunităților pe care companiile le oferă celor debutanți.
Conform unui studiu McKinsey realizat în 2022 în SUA, tinerii din generația Z au mai degrabă joburi independente, de freelanceri, sau part-time și se simt mai puțin securizați din punct de vedere financiar comparativ cu alte generații. Același fenomen se înregistrează și în UE, o mare parte dintre tineri având contracte temporare care sunt considerate forme de tranziție de la statutul de student la cel de angajat integrat în piața muncii. Tocmai aceste tipuri de contracte constituie o vulnerabilitate care predispune la o rată de șomaj mai mare în rândul tinerilor, aceste colaborări fiind impactate de ciclurile economice și de business.
Ceea ce angajatorii pot face este să creeze planuri de carieră mai predictibile pe un orizont mai lung, astfel încât în această mare de incertitudine să creeze un sentiment de siguranță și să poată reține și crește tinerii.
Un studiu desfășurat de agenția MKOR în 2022 în România arată că 4 din 10 tineri sunt angajați și 6% sunt antreprenori, mai mult de jumătate din Gen Z fiind inactivi pe piața muncii. Există astfel un mare pool de candidați cărora le lipsește orientarea profesională și la care companiile nu ajung din diverse motive.
Se pierde astfel un pool de talente care este neexplorat și care rămâne latent, iar companiile vor fi constrânse să găsească forme de comunicare cu ei. Doar 66% dintre tineri sunt în căutarea activă a unui loc de muncă, doar 44% dintre ei dorindu-și acumularea unei experiențe profesionale, principala motivație pentru 50% dintre ei fiind aceea de a câștiga bani.
Așadar, ceea ce caută tinerii este un echilibru între stabilitate financiară și un loc de muncă ce le poate oferi ocazia de a face ceea ce le place. Dacă angajatorii vor ignora așteptările generației Z, neînțelegând cauzele comportamentului lor în contextul evenimentelor globale din ultimii ani, prăpastia dintre cele două tabere se va adânci. Avem astfel riscul unui cost de oportunitate imens atât la nivel de țară, cât și la nivel micro-organizațional.
Singura soluție este să oferim suport adecvat generației Z, atât de blamată într-un context nu tocmai ofertant, știind cu certitudine că operăm într-un peisaj cu un deficit acut de talente.