Angela Merkel – cum a fost şi cum este

Nu se poate spune că Angela Merkel are parte de vremuri linişte. În iunie, la Sankt Petersburg, era pe punctul de a deveni victima unui complot politic. La deschiderea unei expoziţii cu obiecte de artă confiscată în timpul perioadelor de ocupaţie, preşedintele rus Vladimir Putin planificase o încălcare a protocolului iniţial, interzicându-i doamnei cancelar să-şi susţină discursul. Merkel a reacţionat ameninţând că îşi va scurta turneul oficial în Rusia, reuşind să îl facă mat pe liderul de la Kremlin. O victorie şi o dovadă a abilităţilor de jucător ale şefei guvernului german, informeaza Deutsche Welle. 

Reţeta succesului? Taci, observă şi acţionează în tihnă

Cu totul altfel se prezintă în scandalului iscat de interceptările NSA (National Security Agency). O lovitură atât pe plan intern cât şi pe plan extern pentru doamna cancelar. Tocmai cel mai apropiată aliat al Berlinului, Statele Unite ale Americii, îşi spionează prietenii germanii cu toate dispozitivele din dotarea serviciilor secrete. Iar colegii din spionajul german se implică cu trup şi suflet în aceste acţiuni la limita legalităţii. Iniţial, Merkel preferă să tacă, apoi prin vocea purtătorului de cuvânt îşi anunţă indignarea. „Ea temperează toate controversele”, susţine istoricul Edgar Wolfrum. Analizează problemele şi să alătură în final majorităţii. Un talent politic, prin care câştigă atât prieteni cât şi duşmani.

Partea mai dură a caracterului ei devine vizibilă în abordarea chestiunilor europene. Din 2008, doamna cancelar este solicitată mai ales în momente de criză. Pentru că Grecia se clatină, încearcă să salveze moneda unică. Deşi nu este iubită nici la Atena şi nici în restul Europei de sud, la nivel internaţional politica ei se bucură de aprecieri.
Universul lui Merkel: cifre, date, fapte.

Pentru a afla cum a ajuns Angela Merkel aici, trebuie înţelese originile ei. Niciun alt politician din istoria postbelică germană nu a fost atât de subapreciat precum fiica pastorului din estul fost comunsit al Germaniei. La primele apariţii publice îi sunt amendate atât aspectul prea puţin telegenic cât şi lipsa unui program clar. Tânăra Merkel nu este o misionară, ci mai degrabă o pragmatică.

„Evident, Angela Merkel nu este o ideoloagă”, susţine jurnalista Jacqueline Boysen, care a scris o biografie a doamnei cancelar pe vremea când aceasta nu conducea guvernul federal. „Ea este liberă să ia decizii, doar pe baza cifrelor, datelor şi a faptelor”. Când există motive raţionale sau argumente pentru o anumită decizie, mai adaugă Jacqueline Boysen, „atunci nu mai ţine cont de legături ideologice sau programatice” la nivel de partid.
Pragmatismul este primordial pentru Angela Merkel. Şi îşi poate schimba vechile poziţii. După catastrofa nucleară de la Fukushima, fosta susţinătoare a energiei atomice renunţă la planurile ei. Schimbarea nu i-a dăunat. Dimpotrivă: „fiica adoptivă” a fostului cancelar se desprinde de părintele Kohl şi devine „mama” partidului şi guvernului, pe care le controlează fără rezerve. Există explicaţii.

Atenţie la relaţiile cu ceilalţi

Să luăm exemplul copilăriei şi adolescenţiei ei lipsite de griji în statul muncitoresc. Ea nu a făcut nici un fel de opoziţie în Germania aşa-zis „Democrată”. A avut câteva experienţe neplăcute, dar statul socialist nu i-a lăsat răni precum altor dizidenţi, explică Jacqueline Boysen. „Copilăria mea nu a fost deloc umbrită”, declara Angela Merkel. Dar este foarte probabil ca ea să fii căpătat o anumită rezervă în relaţiile cu ceilalţi. Devenise un cetăţean „antrenat” al RDG-ului: nici prea oportunist şi nici prea reticent.

Angela Merkel poate asculta. Tovarăşii tinereţii ei susţin că dispune de capacităţi bune de comunicare. Colegul ei de partid Kurt Lauk este însă critic atunci când vorbeşte despre viteza reacţiilor ei. „Ascultă, înregistrează, înţelege şi totuşi reacţia nu este sigură pentru că de multe ori susbtanţa nu este clară.” Lauk este şeful Consiliului Economic din cadrul Uniunii Creştin Democrate (CDU) şi reprezintă astfel una din aripile puternice ale partidului. El urmăreşte anumite interese, pe care Merkel nu le poate urma, fără a ţine cont în egală măsură de restul ideilor din partid.

„În mod sigur, nu sunt adepta deciziilor luate ad-hoc”, spune politiciana despre ea însăşi. „Înţeleg procesele în întreaga lor desfăşurare şi întreb, în cazul multor decizii, care este finalul acestora”. Tipic pentru un om de ştiinţă.
Cariera

Angela Merkel a intrat în politică târziu. Mai degrabă din întâmplare. Ca vice-purtător de cuvânt al ultimului premier al Germaniei Răsăritene, Lothar de Maizière, tinerei de 35 de ani i se oferă şansa de a-şi dovedi talentele organizatorice şi comunicaţionale. Intrată doar cu puţin timp înainte în CDU, tânăra harnică devine acum şi ambiţioasă.

În Cabinetul Kohl, ea este desemnată în 1994 în funcţia de ministru pentru mediu şi siguranţă atomică. Un resort important şi potrivit pentru doctorul în fizică Angela Merkel. În extrem de disputată chestiune a depozitării deşeurilor atomice, Merkel este fermă: energia nucleară este controlabilă şi fără alternativă – până în momentul catastrofei de la Fukushima.

În 1998 Helmut Kohl pierdea alegerile federale, Uniunea Creştin Democrată ajungând în stare de şoc. Nu şi Angela Merkel. Ea recunoaşte oportunitatea întăririi poziţiei în era post-Kohl. Wolfgang Schäuble, noul şef al Uniunii, o numeşte secretar-general al partidului. „Important este să facem valuri” – aşa suna principiul ei în noua funcţie. După scandalul donaţiilor, în centrul cărora se află Kohl şi Schäuble, ea conduce căderea morală a fostului cancelar.

Nici laie, nici bălaie – dar bine înfiptă

În aprilie 2000 Angela Merkel este aleasă în fruntea Uniunii Creştin-Democrate. La scrutinul din 2005 candidează la funcţia de şef al guvernului federal din partea creştin-democraţilor. Deşi coaliţia nu se poate forma fără social-democraţi, Angela Merkel este noua şefă a guvernului federal.

De 13 ani Angela Merkel conduce CDU, de opt ani este şefa Cabinetului de la Berlin. Fără excepţie, toţi răzvrătiţii partidului au văslit în gol. Fără a ridica tonul, Merkel conduce. Bărbaţii rămân doar cu nemulţumirea.
A dovedit că poate conduce. Dar încotro? O întrebare pe care şi-o pun mulţi creştin-democraţi. Partidul suferă pierderi de direcţie, susţin criticii din interiorul Uniunii. Iar Angela Merkel nu va ajunge niciodată să fie considerată drept suflet al conservatorilor germani.