Anghel (APERO): Suntem pe un drum greşit dacă vrem să facem România digitală prin contracte mari făcute de stat

„Dacă ne întoarcem la digitalizare, fără a avea pretenţia de a trage concluzii, vreau să vă împărtăşesc câteva lucruri de la firul ierbii. Am auzit mai devreme că o să avem bani, o să distribuim, pregătiţi-vă… (finanţări pentru digitalizare, n.red.) Ceea ce este perfect adevărat. Dacă ne uităm de jos în sus, lucrurile arată cu totul şi cu totul altfel. În primul rând trebuie să devenim conştienţi că România digitală nu va fi un proces de achiziţie publică, suntem pe un drum fundamental greşit dacă ne aşteptăm să facem România digitală prin contracte mari făcute de autorităţile statului”, a declarat George Anghel.

Directorul APERO consideră că sistemul tipic de achiziţii publice este depăşit atunci când este aplicat în domeniul IT.

„România digitală este un proces de research and development în care atât comunitatea publică cât şi comunitatea privată trebuie să se mobilizeze ca să găsească soluţiile de care România are nevoie, nu de care a avut nevoie Estonia, Franţa sau Germania. Este o haină pe care ţi-o faci la croitor, nu ţi-o cumperi de la Zara sau H&M. Spun că este un proces de research and development pentru că am bătut foarte mult ţara în ultimul an de zile şi vă mărturisesc că acum 3 ani de zile dacă mă întreba cineva dacă ştiu să scriu un caiet de sarcini pentru un sistem IT, aş fi răspuns fără ezitare că da. Dar după 3 ani de zile de lucrat efectiv în domeniul ăsta, sunt mult mai precaut să răspund la această întrebare, pentru că am constatat că nevoia este atât de complexă încât mecanismul de a implementa sisteme IT prin caiet de sarcini, achiziţie publică, ofertă publică, şi aşa mai departe, este complet depăşit”, a apreciat George Anghel.

Acesta a opinat că procedura de realizare a caietului de sarcini pentru un proiect de digitalizare pentru o instituţie publică are ca rezultat „o şaorma cu de toate”.

„Practic ce se întâmplă? Se creează un caiet de sarcini, nişte specificaţii tehnice, acel caiet de sarcini este pus la dispoziţia pieţei, iar ofertantul vine şi ofertează. Ofertantul se uită la caietul de sarcini, şi dacă este o companie cu experienţă, care vrea să facă lucruri sustenabile, îşi dă seama din primele 20 de minute dacă ce este scris acolo este bine sau nu. (…) Abia în momentul în care faci dezvoltarea îţi dai seama de ce are nevoie acel proiect, şi de aceea spun că România este un proces de research & development, avem nevoie de institute de cercetare, sau cele care sunt să fie finanţate, să fie susţinute, să agrege comunităţi de IT – discutăm de hub-uri ici-colo, dar avem institutele noastre de cercetare, care ar trebui să fie ele însele poli de atragere a acestor demersuri. Până nu ne uităm acolo în proiect să vedem ce scrie acolo la nivel de cod, să stăm cu ownerul de business, cu ownerul de proces lângă noi să îl întrebăm în momentul în care se scrie codul cum trebuie să fie, nu înainte, pentru că caietele de sarcini în România se fac astfel încât fiecare instituţie îşi dă cu părerea şi în loc să iasă un produs bun iese un fel de şaorma cu de toate, care nu e o soluţie închegată, este o soluţie enclavizată”, a adăugat directorul APERO.

Acesta a avertizat că România deja s-a digitalizat enclavizat şi a recomandat o digitalizare interoperabilă şi interconectată.

„Noi trebuie să găsim soluţii ca să trecem de la un spaţiu digital enclavizat, cum avem acum în România, la un spaţiu digital interoperabil, interconectat, şi sustenabil pe viitor. Până când nu vom reuşi să înţelegem lucrurile acestea şi vom continua să alocăm 10 milioane, 20, 30 de milioane în diverse proiecte – îşi face ONRC un proiect, îşi face altul alt proiect – şi după aceea ne întrebăm ce facem, pentru că tot enclavizat am făcut. Indiferent cât de muţi bani am avea, tot enclave am făcut”, a menţionat George Anghel.

Directorul APERO a apreciat că firmele din domeniul digital nu trebuie să caute finanţare la bănci şi a deplâns lipsa în România a unor mecanisme de finanţare din afara domeniului bancar, care să fie dispuse să finanţeze domeniul de risc reprezentat de industria digitală.

„Este cunoscut în toată lumea că sistemul financial bancar e un sistem cu aversiune la risc, în toată lumea, nu numai în România, ceea ce mă face să spun că în momentul în care ne uităm către bănci cu gândul că vom găsi bani la ei, suntem deja pe un drum greşit. Problema noastră ca şi stat este că nu avem mecanismele necesare de finanţare, mecanisme cu grad mare de risc, care să investească bani, care să creeze expertiză, care să distribuie bani în toate industriile, în aşa fel încât să reuşim să creăm valoare adăugată, fără să fii nevoit să îţi pui garanţie casa, fără să fii nevoit să îţi vinzi maşina sau să nu-ţi mai trimiţi copiii la şcoală”, a declarat George Anghel.

Acesta consideră că există un vid total în ceea ce priveşte implicarea statului român pentru apariţia unor finanţatori dispuşi să investească în domeniul de risc reprezentat de industria digitală.

„Deci avem aici o problemă statală, noi ca şi stat nu avem sub nici o formă în preocuparea noastră să construim canale de finanţare care să fie accesibile pentru business-urile care creează valoare adăugată. Că or fi mulţi care vor vrea bani – bineînţeles. Dacă continuăm să căutăm bani la bănci, nu îi vom găsi acolo, decât dacă îmi ipotechez casa, maşina, terenurile pe care le am, şi atunci tot riscul este la mine, pentru că sistemul financiar-bancar nu are apetit de risc. Şi nu este o chestie specifică României, ci este un lucru care se întâmplă peste tot în lume, deci dacă vrem să căutăm soluţii la această problemă trebuie să căutăm soluţii în altă parte, iar în acest moment această altă parte este un vid total în România”, a conchis directorul APERO.