ANPC vrea să elimine clauzele privind dobânzile şi comisioanele din contractele de credit ale BCR. Termen în aprilie

După mai bine de un an, unul dintre litigiile dintre ANPC şi BCR a primit termen de judecată la Tribunalul Bucureşti, instanţă de fond, în 24 aprilie 2015. Dosarul a fost înregistrat iniţial, în noiembrie 2013, sub numărul 37822/3/2013 şi, după mai multe declinări de competenţă, a ajuns înapoi la Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal sub numărul 1106/2/2015.

În acest litigiu, unul dintre cele patru intentate de ANPC cele mai mari bănci din România după octombrie 2013, când Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori a fost schimbată, ANPC cere instanţei eliminarea mai multor clauze contractuale şi restituirea sumelor încasate fără temei către consumatorii prejudiciaţi. Dacă instanţa va da câştig de cauză ANPC, de decizie vor beneficia toţi clienţii BCR care au astfel de clauze în contracte, chiar dacă nu au depus reclamaţii până acum.

Litigiul are la bază reclamaţiile a 15 clienţi BCR, cu diferite tipuri de contracte, în urma cărora a fost încheiat un procese-verbal de constatare ce stă la baza acţiunii în constatare din instanţă.

Eliminarea clauzei de dobândă

Potrivit cererii de chemare în judecată furnizată de Tribunalul Bucureşti la solicitarea ECONOMICA.NET, ANPC are în vedere eliminarea din mai multe tipuri de contracte a clauzelor privind dobânda.

Principala clauză reclamată de consumatori este cea care face referire la dobânda de referinţă variabilă (DRV), pentru contractele de credit în euro, de trezorerie sau cu garanţie imobiliară, ori de consum cu ipotecă.

Astfel, BCR a oferit credite cu dobândă fixă (de 5,8 – 9,9%) pe o perioadă limitată, ce variază de la 3 luni la un an, în funcţie de tipul contractului. După expirarea perioadei, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă X puncte procentuale. Din contractele la care face referire ANPC, procentul care se adaugă la DRV variază între 1,5 şi 3,5.

Această clauză se coroborează cu o alta din Condiţiile Generale de Afaceri – un fel de contract cadru la care este obligat să adere orice client BCR – care spune, la Art. 2.10, lit ) că:

„Pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent . Modificarea dobanzii curente (%) conduce la reclacularea dobânzii datorate”.

În cererea de chemare în judecată, ANPC susţine că BCR nu oferă clienţilor informaţii despre modul de calcul al DRV.

„Ceea ce nu s-a detaliat de la dată furnizării serviciilor fianaciare şi nu este complinită că metodă
nici la dată depunerii reclamaţiei – este în fapt, modul de calcul al dobânzii variabile – respectiv din ce componente se alcătuieşte dobânda de referinţă – proprie a băncii şi nici plafonul maxim până la care această poate urcă.

Consumatorul este doar notificat prin clauză contractuală, că informarea asupra acestui cost se face prin procedura afişării valorii dobânzii- la punctele de lucru ale sucursalei/agenţiei contractante şi
că această este variabilă”, se arată în documentul citat.

ANPC mai spune că deşi valoarea referinţei de piaţă – Euribor – a scăzut începând cu finele anului 2008, pe fondul scăderii dobânzii de referinţă a Băncii Centrale Europene, BCR nu a transmis dobânzile mai mici către clienţi, ba chiar a crescut nivelul DRV. Astfel, dobânda s-a menţinut mereu peste nivelul iniţial, iar BCR a acţionat contrar principiului bunei-credinţe. Din pricina creşterii dobânzilor, cosumatorii reclamanţi plăteau rate cu aproximativ 50% mai mari în 2013 faţă de prima rată, în ciuda faptului că Euribor a ajuns aproape de 0%.

O formulare foarte apropiată de cea a DRV este reclamată de ANPC şi în cazul dobânzii de referinţă administrată, pentru contractele de trezorerie nenominalizate.

Altă clauză contestată de ANPC este cea privind „dobânda revizuibilă semestrial” (DRS), care se aplică contractelor de trezorerie nenominalizate (credite de consum), în lei sau euro.

În cazul acesteia, BCR indica o valoarea a dobânzii curente de 10-12%. Apoi, BCR urma să modifice nivelul dobânzii în funcţie de DRS, de două ori pe an.

„Dobânda curentă este formă din dobânda de referinţă revizuibilă semestrial, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă (între 2 şi 4) pp. Cotaţia dobânzii de referinţă revizuibila semestrial este cea de la 30 septembrie din fiecare an şi se aplică de la 01 octombrie până la 31 martie anul următor, respectiv cea de la 31 martie din fiecare an şi se aplică de la 01 aprilie până la 30 septembrie din acelaşi an”.

În Condiţiile Generale, BCR a stipulat că „pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda de referlnţă revizuibilă semestrial, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare”.

Cei care au avut astfel de credite au văzut creşteri ale dobânzii curente la 14-18%, în ciuda scăderii referinţelor de piaţă Euribor/Robor.

Clauzele privind comisioanele

ANPC mai vrea să scoată din contracte şi clauzele privind comisioanele de administrare şi de urmărire riscuri, ambele calculate la valoarea creditului. Astfel, valoarea acestora nu scade pe măsură ce creditul este rambursat.

Potrivit unei clauze din Condiţiile Generale, BCR poate modifica nivelul unilateral nivelul acestor comisioane.

„Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei finaciar-bancare. În cazul modificării nivelului comisioanelor în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afişare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul să ramburseze anticipat creditul şi să achite dobânzile aferente în termen de 10 zile de la data notificării. În caz contrar, părţile convin că împrumutatul acceptă în mod tacit noile niveluri ale comisioanelor”.

De ce spune ANPC că aceste clauze sunt abuzive

ANPC susţine că aceste contracte sunt preformulate, iar clauzele nu au fost negociate individual cu consumatorii şi că nu a existat posibilitatea negocierii. Apoi, aceste clauze au creat un dezechilibru semnificativ consumatorilor, fapt ce se poate vedea din modul în care au fost derualte contractele de la momentul semnării până la momentul formulării reclamaţiilor. De asemenea, ANPC susţine că aceste clauze nu au fost formulate într-o manieră inteligibilă. Astfel, formularea contractelor „nu face altceva decât să inducă în eroare în mod grav consumatorul, viciindu-i astfel percepţia cu privire la legalitatea şi oportunitatea achiziţionării produsului”.

„Necircumstantierea exactă a condiţiilor, cauzelor şi irhprejurarilor predictibile de majorare a costurilor, sau dacă aceste majorări au fost supuse anterior controlului judiciar de legalitate, precum şi necircumstantierea la indici fixi, verificabili , alăturate unor formulări precum : ” da dreptul băncii” , „aurtorizeaza banca să modifică unilateral” , „funcţie de costurile resurselor de creditare”, „poate modifică” – sunt apanajele modificărilor unilaterale ale băncii, ce încalcă dispoziţiile pct. 1, lit.a ) din lista anexă a legii nr. 193/2000 rep., raportate la dispoziţiile art. 4, alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 din legea nr. 193/2000 rep.

(…) Astfel, se evidenţiază faptul de a nu fi, existat posibilitatea reală a negocierii clauzelor contractuale, întregul act juridic fiind impus, în formă lui finală, de către Banca.
De altfel, prin necircumstantierea în niciun mod a anumitor elemente specifice, precum şi prin neindicarea niciunui criteriu care să-i ofere băncii un atare drept, doar la liberă şi unică apreciere a acesteia, respectiv în funcţie de «evoluţia pieţei financiare», acest tip de clauze, dar şi alte asemenea clauze contractuale, încalcă în mod flagrant prevederile legale incidente în materie, fiind de natură a produce în sarcina clienţilor grave prejudicii de ordin material.

Caracterul abuziv al acestor clauze, precum şi a celorlalte clauze, sunt ilustrate concret în modalitatea de derulare a contractelor de credit, şi reclamată de consumatori”, se arată în cererea de chemare în judecată, pe care o puteţi citi integral în ataşament.

Banii să fie restituiţi

ANPC cere eliminarea clauzelor indicate din contracte şi restituirea sumelor către consumatori. De remarcat că, spre deosebire de acţiunile altor petenţi, care au cerut asimilarea DRV cu Euribor, ANPC nu are nicio cerere în acest sens. Astfel, dacă instanţa va admite acţiunea ANPC, contractele încheiate de BCR cu zeci de mii de consumatori fie vor rămâne fără dobânzi şi comisioane, fie vor reveni la nivelul de dobânda din perioada în care aceasta a fost fixă – dacă luăm în seamă deciziile altor instanţe în situaţii similare. Cea mai mare problemă pentru BCR ar fi restituirea acestor sume, având în vedere că dobânzile şi comisioanele reprezintă cea mai mare parte a ratelor lunare din primii ani în cazul contractelor pe perioade mai lungi.

De asemenea, ANPC a solicitat judecarea în lipsă a procesului, ceea ce înseamnă că termenele de judecată pot curge şi fără prezenţa unui reprezentant al Autorităţii în sala de judecată.