“ANRE face confuzie între piață liberă de energie și haos. Contractele semnate pe OPCOM n-au nicio valoare, PZU este în sine o problemă” INTERVIU Marian Năstase, Alro

Întâi câteva dintre cele mai importante declarații, apoi interviul, integral:

• Întrucât am avut mai mulți furnizori care au reziliat contractele, a trebuit să intrăm pe PZU și să cumpărăm la prețul pieței
• Cu domnul Bege Nagy (vicepreședintele ANRE – n.red.) am avut o discuție foarte aprinsă pentru că el face confuzie între piață liberă și piață haotică.
• Se dă vina pe liberalizare, dar nu e numai liberalizarea. Problema este că ANRE nu își face treaba, de sus și până jos. Când un reglementator nu își face treaba, se întâmplă abuzuri în piață.
• Spuneau că au dat unui furnizor de energie 800 de amenzi totalizând 1,4 milioane de lei și am făcut o socoteală, am raportat la cifra de afaceri. E ca și cum te oprește polițistul pe stradă și îți dă o amendă de 50 de bani pentru încălcarea legii.
• PZU în sine este o problemă. În nici o țară din Europa pe PZU nu se tranzacționează ca la noi, 60-70 la sută din totalul energiei.
• Este o bulă speculativă care se sparge și când se sparge o bulă speculativă se pierd foarte mulți bani. Întrebarea e cine-i pierde. Între furnizori, distribuitori, producători nu știu cine o să ia o pierdere, că este o bulă care poate sa meargă la infinit. Cu certitudine consumatorul va pierde.
• Contractele de energie semnate pe OPCOM nu au nicio valoare. Și s-a văzut – toate contractele semnate in 2020 au fost niște simple hârtii. Ce sancțiuni sunt dacă un furnizor nu își respectă contractul? Îți aruncă pe masă penalitățile din contract și el face pe piață de 10 ori mai mult decât contractul.
• Noi cumparam energie pe o piață  opacă și habar n-avem daca vanzatorul are energia sau nu. Deci nici macar nu putem sa ne cuantificam riscurile.
• Dacă ne uităm la evoluția zilnică a prețului energiei în Europa, vedem că au fost perioade când România a avut prețuri de doua ori mai mari.
• Suntem într-o furtună perfectă condimentată cu foarte multe informații alarmiste. Și stăm fix în mijlocul ei.  

Cât vă costa curentul în 2019 și cât vă costă anul acesta, la cât produceți, și după aceea vă întreb și cât ați dat pe el pe unitate, pe MWh

În 2019, certificatul de dioxid de carbon era, dacă mi aduc bine aminte, undeva pe la 12 – 15 euro, în 2018 a fost 4-5 euro și după aceea, în 2020, a sărit la 25-30 de euro. Acum este la 63 de euro. Mai trebuie spus ceva. Comisia Europeana a prevazut aceasta posibilitate si a creat scheme de suport pentru industria europeana cu risc major de delocalizare, printre aceste sectoare industriale numarandu-se si industria aluminiului. Noi am aplicat pentru compensarea emisiilor indirecte în conformitate cu ghidul Comisiei, pe 9 septembrie 2020 am primit compensarea pentru 2019, iar pentru 2020 am primit banii in octombrie 2021.

În total, energia electrică necompensată ne-a costat cam 500 – 600 de milioane de lei în plus, în 2020 și 2021. Suma încasată pentru 2020 ne ajută să compensăm parțial cheltuielile suplimentare cu energia. Aproape 300 de milioane de lei ne-a costat suplimentar energia din contracte ferme semnate în 2020, și rupte în 2022. Dar întrucât am avut mai mulți furnizori care au reziliat contractele, a trebuit să intrăm pe PZU și să cumpărăm la prețul pieței deci, cum am spus, ne-a mai costat 300 de milioane de lei suplimentar. Deci, cu totul sunt cam 600 de milioane de lei în plus față de cât plăteam pe contracte ferme încheiate în 2018, pentru 2019.

Știu că vi s-au reziliat contracte și a trebuit să vă duceți să cumpărați din PZU. Câți furnizori/traderi v-au reziliat unilateral contractele? I-ați dat în judecată?

Este vorba despre 5- 6 contracte, respectiv circa o treime din cât consumăm și am început demersurile juridice în aceste cazuri. Unii furnizori au declarat insolvența. Cu unii am acceptat măriri de preț pentru că nu se găsea, și în continuare nu se găsește, energie. Încercăm să recuperăm amiabil penalitățile, dar este foarte simplu, în momentul în care piața era la 600 de lei/MWh, niciun furnizor nu avea o problemă să plătească 20 de milioane de lei penalitățile, în condițiile în care vindea energia respectivă pe piață și  lua 100 de milioane de lei.

Ați făcut plângere la ANRE pe tema asta de denunțări de contracte?

Am avut mai multe întâlniri cu ANRE. Ultima a fost la sfârșitul lui mai, începutul lui iunie în care le-am spus de situația care era la momentul respectiv și le am subliniat faptul ca vom avea o criza energetica majora în iarnă. Din păcate toată lumea spunea că pot sta liniștit că nu e nicio problemă, că piața piața e liberă și prețul se va regla. Cu domnul Bege Nagy am avut o discuție foarte aprinsă pentru că el face confuzie între piață liberă și piață haotică. Toate bursele de pe lumea asta, fie că sunt burse de valori, burse de energie sau burse de commodities sunt puternic reglementate. Nu înseamnă că o bursă este un haos, înseamnă că într-o bursă ai reguli foarte, foarte clare si stricte. Bursele americane de valori  sunt super-reglementate după crahul din 2008, in conditiile in care produsele si tranzactiile permise sunt infinit mai complicate decat pe asa zisa bursa de energie de la Bucuresti. Bursele de commodities la fel. La fel și în Europa. Și la noi, dacă ne uităm la Bursa de Valori, aceasta are un set de reguli extrem de strict, în timp ce pe piața energiei e haos.  Acum se poate vedea mai bine. Poate în mai, iunie nu era vizibil, dar acum se vede. Se dă vina pe liberalizare, dar nu e numai liberalizarea. Problema este că ANRE nu își face treaba, de sus și până jos.

De exemplu, dacă nu se citește contorul șase luni, furnizorul de servicii primește amendă 100 de lei. De fapt îți returnează în factură 100 de lei. Însă el face regularizarea la prețul de la data citirii, care poate fi de 6-7 ori mai mare sau chiar de 10 ori mai mare decât era la începutul anului. Asta nu e problema furnizorului sau a distribuitorului, ci sunt nereguli tolerate de ANRE. ANRE spune că nu are dreptul să mărească amenzile, că asta trebuie să se întâmple în Parlament. Bun, dar ai luat inițiativă, tu ca instituție în subordinea Parlamentului, ai sesizat Comisia pentru industrii și servicii să facă o propunere legislativă în acest sens, să mărească amenzile? Nu. Domnul Bege Nagy se preocupa să apară la televizor să ne explice cum s-a liberalizat piața și ce bine merge. Când un reglementator nu își face treaba, se întâmplă abuzuri în piață, pentru că ăsta este un preț abuziv la energie și se întâmplă în mai multe țări, dar la noi cu predilecție pentru că în alte țări reglementatorul și-a făcut treaba mai demult.

Totuși nu a avut nicio reacție când v-ați dus și i-ați arătat că vi s-a încheiat abuziv contractul și sunteți cel mai mare consumator din țară?

Ni s-a spus să facem o sesizare, dar nu ne-am așteptat la nici un efect.

Care credeți că este vina ANRE și OPCOM în cazul acestor contracte?

Trebuie făcute controale, trebuie ca amenzile să fie proporționale cu abuzurile, de exemplu. La un moment dat am citit un comunicat de presă în care spuneau că au dat unui furnizor de energie 800 de amenzi totalizând 1,4 milioane de lei și am făcut o socoteală, am raportat la cifra de afaceri. E ca și cum te oprește polițistul pe stradă și îți dă o amendă de 50 de bani pentru încălcarea legii. Vă dați seama că o asemenea abordare are un efect absolut opus și creează percepția atât la nivelul furnizorilor, cât și al consumatorilor că furnizorii sunt deasupra legii. Efectul este resemnare sau furie la nivelul consumatorilor.

Ce estimări aveți pentru rezultatele financiare pe 2021 și ați făcut demersuri pentru a primi compensarea pentru ETS pe 2020?

Da, dosarul este depus de anul trecut și reactualizat anul acesta. Plata efectivă a fost efectuată în luna octombrie 2021, pentru anul 2020. În total sunt zeci de companii care au aplicat și care beneficiaza de aceste fonduri. Vorbim despre companii cu diferite profile de consum. Noi am avut contracte de energie semnate pentru sută la sută din necesarul de consum pe anul ăsta, iar o treime din contracte au fost rupte.

Alții aveau o parte rămasă pe PZU și o parte contractată; cei care aveau o bucată rămasă în PZU sunt puternic afectați. PZU în sine este o problemă. În nici o țară din Europa pe PZU nu se tranzacționează ca la noi, 60-70 la sută din totalul energiei. Acolo e de fapt una dintre cauzele problemei care se poate remedia dacă vor să o facă cei de la ANRE și cei de la OPCOM.

Facem o socoteală foarte simplă – certificatul de carbon e undeva la 60 de euro sau 300 de lei. Luăm costurile producătorilor și punem 300 de lei peste. Adăugăm această sumă pentru costul de producție a energiei pe cărbune și ajungem la circa 500 – 550 de lei, plus o marjă de profit, se ajunge la 600 de lei/MWh. La acest preț toți ceilalți producători din alte surse fac profituri uriase. Și atunci de ce se vinde energia în piață cu 1000 de lei/MWh?

Deci dacă ne uităm la evoluția zilnică a prețului energiei în Europa, vedem că au fost perioade când România a avut prețuri de doua ori mai mari.  De exemplu, când în Germania era 100 euro/MWh la noi pretul era 160 de euro/MWh. Energia e scumpă și în restul Europei, pentru că se adaugă prețul certificatului de dioxid de carbon. Diferența vine din speculații. Este o bulă speculativă care se sparge și când se sparge o bulă speculativă se pierd foarte mulți bani. Întrebarea e cine-i pierde. Între furnizori, distribuitori, producători nu știu cine o să ia o pierdere că este o bulă care poate sa meargă la infinit. Cu certitudine consumatorul va pierde.

S-a vehiculat soluția cu suprataxarea însă aceasta nu are niciun efect în realitate pentru că dacă tu iei 75 la sută de la un producător și el rămâne cu 25 la sută, va încerca să dubleze prețul, ca să își maximizeze cash-ul cu care rămâne. Când autoritatile de la Bruxelles au declarat că iau în considerare suprataxarea, a doua zi prețul în Italia a sărit cu  mai bine de 40 de euro.

Compensarea este soluția?

Compensarea rezolvă problema parțial pentru sectoarele identificate de Comisia Europeană ca fiind expuse riscului de delocalizare, deci, da, ajută. Pentru perioada 2021 – 2030, la nivelul Comisiei Europene a fost publicat un nou ghid care a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2021. Lipsesc două componente din formula de calcul pe care Comisia inițial a spus că le va publica în iunie. In actualul context al prețurilor  înțelegem că la nivelul Comisiei se analizează inclusiv posibilitatea de a se reveni asupra acestor factori la nivelele din ghidul precedent. Toate statele membre așteaptă să se publice cei doi indicatori astfel încât să poată depune dosarele pentru a li se aproba schema de compensare 2020-2030. În momentul de față, la presiunea exercitată de pretul energiei, această schema este una din puținele metode care au efect imediat. Pentru că poate să sprijine, poate să atenueze efectele creșterii prețului energiei. Nu sunt foarte multe soluții. Prima soluție este compensarea, subvenționarea, pentru consumatorii vulnerabili și pentru industrie. Dar asta nu rezolvă în totalitate problema pentru că sunt companii care nu sunt acoperite nici de către schemele care vizează industria și nu sunt nici consumatori vulnerabili, cu ar fi retailerii, care transferă scumpirea energiei în produsele pe care le vând.

Dar e o soluție plafonarea prețurilor?

Eu personal nu prea înțeleg cum se poate face. Deja prețurile sunt de 5-6 ori mai mari. Când prețurile sunt mai mari cu 600 la sută și tu le plafonezi, nu prea are sens. Plafonarea ar trebui sa se intampla la un nivel de pret existent la 1 ianuarie 2021 pentru a avea impact. Apoi, măsurile fiscale. Am auzit de reducerea TVA ul, nu doar la noi, ci și la nivel european, dar o reducere a unei taxe nu are un impact semnificativ. Adică scade cu 3 – 5 la sută. Chiar daca se elimina complet TVA-ul, vorbim de 19%, dar prețul e mai mare cu 400 – 500 la suta. Deci, eu nu inteleg matematic cum poate ajuta. Are un impact partial dar foarte limitat. In plus, reduce incasarile la buget exact in momentul in care statele trec prin perioade dificile si trebuie sa fie cat mai puternice, cat mai solide.

De exemplu, cineva care plătea 80 de lei în 2009, in august plătea 300 de lei. O compensare de 25 la sută înseamnă 75 de lei din 300 lei. Deci în loc de 300 de lei va plăti 225, dar el plătea 80 de lei deci de la 80 de lei la 225 lei tot este foarte mult. Asta la nivelul preturilor din august.

Care vor fi rezultatele financiare pe 2021?

În linie cu bugetul și cu rezultatele la șase luni. Strict din cauza prețului energiei. Piața de metale a crescut, aceasta ne ajută, prețul aluminiului a crescut foarte mult, dar au crescut și prețurile la materiile prime. Noi avem avantajul că suntem integrați avem și Alum Tulcea, deci producem alumina, dar transportul maritim a crescut de zece ori. Toată această această accelerare a politicilor de reducere a carbonului ne-a dus într-un impas energetic. Deja în Europa sunt tentative să se mărească taxele, dar de obicei s-au soldat cu proteste (vezi protestele din Franta). Iar în momentul în care se impozitează masiv, economia este supusă unui stres și intră în recesiune. Sunt industrii care dispar. Apar lanțuri de falimente, o companie mare târăște după ea alte 200 – 300 de companii, in general IMM-uri.

Și ce ar trebui făcut?

După părerea mea sunt câteva posibilități de calmare a pieței. Haideți să vedem unde s-au dus banii care cu care s-au plătit certificatele de dioxid de carbon. Prețul a sărit de la 25 de euro, la 60 de euro însă banii nu au ajuns înapoi în economie.

Comisia Europeană anunța la începutul anului că în 2030 certificatul de dioxid de carbon va ajunge la 75 de euro, iar atunci marile fonduri speculative au cumpărat. Au anunțat în ianuarie și deja în februarie sărise prețul, iar în aprilie era deja 50 de euro, în loc să crească prețul gradual. Aici Comisia ar fi trebuit să dea un calendar de creștere de exemplu, în 2022 va fi 25 de euro, în 2023, 30 de euro și așa mai departe, adică o creștere graduală și o creștere cu cinci euro pe an, astfel încât să fie predictibilă.

Neexistând un asemenea calendar anual, fondurile speculative au cumpărat anul trecut la 25-30 de euro, alții au cumpărat de la ei la 35 de euro și tot așa. Pentru a reduce presiunea pe prețul energiei fără a abandona politicile și țintele de mediu, se poate face un calendar prin care, în fiecare an prețul va crește cu 5 euro. Și dacă piața nu se calmează, Comisia Europeană ar putea suplimenta alocările gratuite de carbon către statele membre care sa le comercializeze direct catre companiile ce sunt obligate sa cumpere aceste certificate iar cu fondurile obtinute , statele membre pot interveni in economie pentru a elimina efectele acetei crize energetice. E o soluție simplă și mai e o chestiune. Nici cei care au cumpărat în mod speculativ nu pierd bani. Nu o să mai facă atât de mulți bani cât plănuiau inițial.

Deci în felul ăsta fondurile speculative vor fi obligate să gândească mai degrabă ca niște deținători de obligațiuni. Chiar și așa vorbim de niște profituri gigantice.

Puteți să îmi dați niște date legate de centralele pe care vreți să le faceți pentru a vă asigura necesarul de energie?

Intenția noastră este să accelerăm aceste proiecte și să le facem cât mai repede pentru că e clar că situația aceasta are probabilitate mare sa se repete in viitor. In principal din cauza absenței centralelor pe gaz care ar putea asigura echilibrarea sistemului alături de centralele hidro și ar facilita și introducerea în sistem a unor capacități de energie regenerabilă nepredictibilă, într-un volum semnificativ mai mare. Așteptăm pachetul de măsuri de la Bruxelles legat de compensarea prețului certificatului de dioxid de carbon, dar e clar că soluția cea mai bună pentru noi este să avem predictibilitate.

O predictibilitate pe cost îți permite să faci un hedging pe metal. Pe piața energiei nu există nici măcar clearing, care să îți dea confortul că cel cu care ai semnat contractul, și-l va respecta. De fapt, contractele de energie semnate pe OPCOM nu au nicio valoare. Și s-a văzut – toate contractele semnate in 2020 au fost niște simple hârtii. Ce sancțiuni sunt dacă un furnizor nu își respectă contractul? Îți aruncă pe masă penalitățile din contract și el face pe piață de 10 ori mai mult decât contractul. Nu are nici o sanctiune legata la cifra de afaceri sau de ridicare a licenței, ca la Bursa de Valori, ca la Consiliul Concurentei sau ca la ANOPC.

În 2017 când a mai fost un val de falimente în piața energiei în mod normal ANRE ar fi trebuit să intre într-o stare de alertă și să ia măsuri urgente cu ce anume trebuie făcut. Ce a făcut? Nimic. Ce s-a întâmplat? Am luat-o de la început cu falimentul și cu insolvențele în piața piața energiei pentru că le e foarte simplu. Ce să-i ia unui furnizor care are un birou un calculator și un operator? Capitalul social de 200 de lei și taxa de 500.000 de euro pe care a plătit-o la ANRE.

Dar acei 500.000 de euro i-a făcut în prima zi de tranzacționare, practic în prima oră. Din toată această nebunie cu certitudine nu câștigă consumatorii.

Anul trecut când s-a liberalizat piața gazelor naturale, au scăzut prețurile la gaz

Bursa de Mărfuri funcționează mult mai aproape de o bursă normală față de cum funcționează OPCOM, care oricum are o singură platformă viabilă – PZU – platforma care a fost făcută cu asistența Băncii Mondiale. Restul sunt niște improvizații conservatoare și rigide care nu folosesc nimănui și pe care nu le-ar fi folosit nimeni dacă am fi avut libertatea de a alege și atunci am fost obligati, s-au dat legi și regulamente prin care actorii din piață sunt obligați să se ducă pe OPCOM.

N-au vrut să permită Bursei de Mărfuri să vândă energie pentru că nu s-ar mai fi dus nimeni pe OPCOM. De altfel, puteti constata ca desi OPCOM are asa zise platforme de tranzactionare a gazului natural, nu se duce nimeni pe aceste platforme. Dacă OPCOM nu este reformată din temelii nu poate crea decât haos și asta o spun de 15 ani și mi-am atras multe antipatii pe subiectul ăsta. Dar acum am auzit actori din piață, mari distribuitori, mari operatori, furnizori mari care au ajuns și ei să spună ceea ce spun eu de atatia ani.

Deci OPCOM are multe probleme, iar una dintre probleme este că nu poți alege partenerul de la care vrei să cumperi. Și te trezești cu un furnizor care nu are niciun fel de active și câteodată nu știe meserie. E o ofertă în piață, ți se alocă pentru că așa e așa-zisa piață și te trezești că ai contract cu un furnizor care nu are energia. De fapt asta s-a întâmplat. Anul trecut au contractat fără să aibă energia, mergând pe principiul că o să scadă pe PZU și o să cumpere și o să se umple de bani. Deci au vândut ce nu aveau. În Codul Civil asta înseamnă înșelăciune în contract.

De exemplu în România nu ai voie să vinzi acțiuni pe care nu le ai. Același gen de practică și același gen de regulament se poate translata și în piața energiei – n-ai voie să vinzi energia până nu ai cumpărat-o. Am avut o discuție foarte serioasă și antagonică cu dl Bege Nagy, care spune termeni pe care nu-i înțelege. El vorbește de futures, de forward. Dar nu știe despre ce vorbește. Cum să vinzi ceva ce nu ai? Că și sa vinzi short știți cum se face? Te duci, împrumuți acțiunile, tu folosești niște acțiuni împrumutate deci activul există în posesia ta. Nu e în proprietatea ta, dar există în posesia ta. Ai un sistem de optiuni care face posibila tranzactia cu riscuri cuantificabile. Noi cumparam energie pe o piață  opacă și habar n-avem daca vanzatorul are energia sau nu. Deci nici macar nu putem sa ne cuantificam riscurile. E dramatic si pentru furnizori pentru ca sunt si furnizori seriosi dar sunt inclusi in acelasi rationament ca furnizorii medii si mici sunt neseriosi si nu vrei sa mai faci afaceri cu ei. Asta duce la ingustarea pietei cu impact direct in crearea de pozitii dominante pe partea vanzatorilor.

În cazul nostru, unii din intermediarii din piața de energie au vândut ceva ce nu aveau, au vândut o energie pe care nu o aveau. Nici măcar energie împrumutată. Asta nu se poate folosi în piața energiei, că nu ai cum să o împrumuți. Nu există mecanism, dar obligativitatea de a o avea se poate stabili prin lege. Să spunem că intermediarii o cumpără cu 230 de lei/MWh, își pun 10, 20, 30 la sută. Dar ei nu o au și vor să o vândă cu 600 de lei/MWh.

Această “așteptare” să crească prețul pe piețele mature este reglementată, însă la noi este o simplă așteptare pe margine. Pe principiul că au semnat un contract astăzi și se vor umple de bani. Așteptarea, care există pe piețele reglementate, permite intermediarilor să cumpere o opțiune prin care au dreptul de a cumpăra sau nu la scadență. Dar au plătit o opțiune și  daca piata merge invers pierd valoarea opțiunii. Dar ce se întâmplă pe piața energiei de la noi este haos. Și i-am spus dlui Nagy că e haos și ne-a spus că e piață liberă.

Dacă vă faceți centrala pe gaze, credeți că mai rentează la prețul actual al gazelor?

În primul rând, dacă nu mă înșel, s-a anulat obligativitatea de stocare a gazelor naturale. Sunt foarte surprins că la nivel european depozitele au fost anul acesta aproape goale.

De exemplu, în primăvara anului trecut toată lumea vedea o catastrofă, o apocalipsă, o prăbușire în cazul nostru, o prăbușire a prețului aluminiului la niveluri nemaivăzute. Ce s a întâmplat, în realitate, a fost că în a doua jumătate a anului s-a văzut o redresare economică fără precedent. Noi, de exemplu, eram destul de convinși ca o sa fie așa. Nu eram noi singurii din industrie, foarte mulți din industria noastră anticipau că o să fie o redresare. Dar erau și foarte multe scenarii apocaliptice. Și atunci s-a vândut gazul din depozite și nu s-a mai înmagazinat nimic. Ce s a întâmplat? Redresare masivă a situației economice. Iar marii operatori de gaze nu mai aveau nimic în depozite. În plus, toată lumea știe că vara gazul este ieftin și vara gazul se poate în magazina. Iarna nu e presiune în conducte, în Marea Nordului e vreme de iarnă, iar aceasta este una dintre cele mai grele mări din punct de vedere al turbulențelor din lume.

Suntem într-o furtună perfectă condimentată cu foarte multe informații alarmiste. Și stăm fix în mijlocul ei. Deci din perspectiva asta, e tardiv să încerci să reduci prețul gazului acum.

Din informatiile publice inteleg ca în depozitele Romgaz e cam la 70 %  nivelul stocurilor . Asta înseamnă că noi, din perspectiva asta, la iarnă nu ar trebui să ne facem griji din cauza alimentării cu gaz în cazul în care este frig. Numai că trăim această perioadă alarmistă și îmi este teamă că la anul vom vedea o nouă rundă de alarmism și se va înmagazina la niște prețuri oribil de mari. In vremuri de criza iti trebuie nervi tari si masuri ferme, decisive.

Aveți un scenariu în care să menționați un preț al energiei electrice la care să nu mai fie rentabil să produceți aluminiu?

Rulăm, în momentul de față, foarte multe scenarii. Dacă vă aduceți aminte, în 2008, noi am închis o hală de electroliză din cele șase pe care le aveam, din cauza prăbușirii prețului aluminiului. Însă atunci a fost o criză de lichiditate. Băncile nu mai aveau bani pentru că îi băgasera în altă bulă, bula s-a spart, băncile au rămas fără bani și au tras economia din priză, la nivel global. Din fericire, acum nu e o criză de lichiditate, în momentul de față băncile sunt foarte solide.

Noi, de exemplu, după criza din 2008, am dezvoltat partea de reciclare și avem în plan să o dezvoltăm suplimentar, de a ajunge la 100.000 de tone de aluminiu reciclat. România e în continuare mult în urmă la reciclare pe toate capitolele adică de la ambalaje până la aluminiu.

Planul nostru era ca pe lângă partea de electroliză să creștem și capacitatea de reciclare astfel încât să ne mărim capacitatea totală cu 60.000 de tone. Dacă vrei să construiești o electroliză de această capacitate, te costă circa 300 de milioane de dolari. Dacă vrei să faci o capacitate de reciclare, te costă cam 20 de milioane.

Ați rămas cu toți partenerii mari în contracte?

Da, am rămas și avem in momentul de fata un proiect de marketing pe termen lung . Lucrăm cu reprezentanțele comerciale din noua ambasade ale României în noua  state europene care sunt piețele noastre principale și încercăm să dezvoltăm bazele de clienți finali și merge foarte bine. Principalii noștri parteneri comerciali din Europa au realizat că e bine să aibă furnizori aproape, preferabil chiar în interiorul Uniunii Europene și dacă se poate să nu implice logistica navala.

Noi suntem foarte bine poziționați pentru că suntem în Europa, livrăm pe camion, iar cu camioanele n-au fost probleme. Cu vapoarele sunt în continuare probleme și vor mai fi probleme. Volumul comerțului online a crescut exponențial și atunci evident toate containerele sunt ocupate cu mărfuri. 50% din mărfurile de pe glob, în momentul de față, intră în așteptare. Doar 50 la sută din mărfurile care se tranzacționează pe glob ajung la timp.

Marii constructori, marii armatori se uită foarte atent dacă mai construiesc sau nu suplimentar nave pentru că au apărut deja interdicții in porturi pentru vapoarele care azi sunt cu motoare diesel. Deci stau în expectativă pentru că le e teamă să nu producă flote întregi de vapoare care după aia să fie arestate în porturi sau să plătească niște taxe care să le facă prohibitive la transport.

Și asta face ca furnizorii care sunt aproape de clienții lor să fie la mare căutare. Pentru că noi trimitem pe camion de foarte mulți ani, în toată Europa și marfa ajunge repede, prompt. E adevărat că e o logistică importantă, adică livrăm spre 10.000 de camioane pe an, dar e o logistică pe care o putem gestiona fară probleme.

Știu că vă plângeați de forța de muncă. Mai aveți programele de pregătire?

Avem o întreagă generație de tineri care sunt foarte bine pregătiți, ingineri foarte competenți și care progresează și din punct de vedere organizațional, promovăm tinerii noștri, avem parteneriate cu Politehnica și cu liceele din Slatina. Facem asta de foarte mulți ani și cu rezultate foarte bune.

Despre Carbon Border Adjustment Mechanism?

În forma inițială când a fost un prim draft schițat de către Direcția de specialitate din Comisia Europeană mecanismul era  construit corect din punct de vedere al politicilor vamale. Ulterior s-a ajustat și în momentul de față, în forma actuală as spune așa, avem un nivel corect in pentru toti participantii in interiorul pietei europene dar producatroii europeni sunt dezavantajati daca vor sa vanda in afara spatiului european

Asta înseamnă că în Europa vom juca toți după aceeași regulă, dar în afara Europei nu.

Noi când exportăm în afara spațiului european vom avea cheltuielile cu carbonul incluse insa un producator non-european nu le va avea. Prin urmare industria europeana nu va mai fi competitiva pe pietele non-EU.

Însă acest subiect este încă în analiză și oricum până în 2026 se va implementa doar spre testare pentru a identifica toate efectele.