Anual, 33.000 de bolnavi de cancer nu pot face radioterapia care le poate salva viaţa. Sistemul sanitar n-are bani

Radioterapia se referă la folosirea radiaţiilor ionizante pentru a distruge celulele de natură canceroasă şi pentru a opri creşterea şi dividerea acestora. De la descoperirea razelor X, acum 100 de ani, radiaţiile s-au folosit din ce în ce mai mult în medicină, atât pentru diagnosticare (imagini luate cu raze X), cât şi tratament (radioterapia). Tratamentul radioterapeutic poate vindeca cancerul şi poate reduce şansa ca acesta să reapară. 

75.000 de români sunt depistaţi anual cu cancere. 50.000 dintre ei au nevoie de radioterapie, dar spitalele publice pot asigura tratament doar pentru cel mult 17.000

AGERPRES: Potrivit statisticilor, cancerul este o problemă cu care se confruntă mulți români. Din datele pe care le aveți, câţi bolnavi de cancer sunt în România şi care este rata mortalităţii comparativ cu alte state? Poate fi o cauză inexistenţa unui program de screening?

Cristian Grasu: Ceea ce este foarte important este că în România, în fiecare an, se depistează zeci de mii de noi cazuri de cancer — aproximativ 75.000 de noi cazuri, aceasta fiind o valoare impresionantă. (…) Din cercetările statistice, aproximativ 50.000 au nevoie de radioterapie. Dintre aceşti 50.000 care au nevoie (n.r. — de radioterapie), posibilităţile existente la noi, în acest moment, asigură tratament pentru maximum 17.000 de cazuri.

Există un program național de cancer, există un program național de prevenție pe anumite categorii de cancer, cele mai importante și cele mai apăsătoare pe bugetul de sănătate — cancerul de col uterin, cancerul mamar, cancerul colo-rectal — toate acestea fiind în cadrul programului național de prevenție. Așa cum a anunțat și ministrul Achimaș, acest program va suferi în perioada imediat următoare modificări importante, dezvoltându-se în așa fel încât să acopere cât mai bine toată această zonă.

AGERPRES: Chimioterapia și radioterapia sunt esențiale în tratarea cancerului. Bolnavii se plâng de lipsa medicamentelor, dar și de timpul mare de așteptare pentru ședințele de radioterapie. De asemenea, lipsa medicilor specialiști se pare că este o problemă. Cum pot fi rezolvate aceste disfuncționalități?

Cristian Grasu: Toate aceste probleme pe care le ridicați sunt realități ale sistemului de sănătate din România, realități care au fost studiate de Ministerul Sănătății prin intermediul comisiei de specialitate. Au fost făcute cercetări și au reieșit rapoarte, atât în anul 2009, cât și în anul 2012, de curând s-a realizat o colaborare cu Agenția Internațională de Energie Atomică de unde beneficiem iarăși de expertiză și de consultanță. Da, într-adevăr, există liste de așteptare lungi pentru ședințe de radioterapie, există și unele probleme legate de asigurarea tuturor medicamentelor necesare pentru tratamentul oncologic, deşi sunt programe speciale naţionale pentru rezolvarea problemelor respective încă mai avem de lucru. Aceste probleme au fost identificate și s-au căutat soluții. În acest sens, în cadrul acordului de împrumut cu Banca Mondială semnat în iunie 2014, există o linie de finanțare care se referă specific la radioterapie și alta care se referă la prevenție.

AGERPRES: Câte centre de radioterapie dotate corespunzător se află în România în momentul de faţă şi unde sunt? În cazul în care centrele private dispun de aparatura necesară, sunt suficiente fonduri pentru decontarea serviciului?

Cristian Grasu: În momentul de față, în sistemul public sunt 14 centre dotate în România. Mai există încă aproximativ șapte centre, până în acest moment, private. Din păcate, capacitatea lor nu acoperă decât o mică parte din necesarul de radioterapie și, din acest motiv, listele de așteptare sunt destul de lungi, ceea ce complică situația prin faptul că în ceea ce privește aceste boli indicaţia de radioterapie are o limită de timp. Dacă te încadrezi în acea fereastră, are efect, dacă o depăşeşti rişti să nu mai aibă efect.
Ca să ajungă la nivelul UE, România ar mai avea nevoie de peste 80 de acceleratoare, ceea ce ar presupune un efort financiar din partea statului de peste 350 milioane euro. Este evident că acest lucru nu este posibil să fie făcut fără un plan pe termen mediu.
Pentru a împărți într-un fel povara acestei investiții mari se poate folosi calea parteneriatului public-privat, care în acest moment este susținut de foarte multe instituții financiare europene. Singura problemă rămâne ca această oportunitate de afacere să fie atractivă pentru partenerul privat, adică prețul plătit pentru radioterapie să fie unul corect pentru ambele părți: pentru client și pentru furnizor.

Nu trebuie să ne gândim că este o rușine să discutăm aceste aspecte, ele sunt importante și logice în orice societate. Atâta timp cât aceste afaceri nu vor fi profitabile pentru cei care investesc, statul va rămâne singurul cu obligația de a investi, ceea ce îl încarcă cu o povară financiară bugetară foarte mare, pe care nu o va putea rezolva într-un timp suficient de scurt. Iar în timpul acesta pierdem de două ori, dacă nu de trei ori: pierdem oameni, pierdem bani pe care îi plătim în afară ca să acoperim costurile tratamentelor efectuate în străinătate de cetățenii români, pierdem sume importante prin tratamentul complicațiilor bolilor cauzate de lipsa de tratament. În același timp, blocăm spitale de urgență, secții de Terapie Intensivă, pacienți care altfel nu ar ajunge acolo. Toate aceste lucruri trebuie luate în calcul atunci când te gândești la eficiența unui program, (…) când ne gândim la modificarea anumitor zone de legislație pentru a crea un culoar favorabil creșterii investițiilor în acest domeniu.

Este un mare progres în ultimii doi ani prin cuprinderea în contractul-cadru al CNAS și a radioterapiei. Mai sunt lucruri de reglat, pentru că nu sunt acoperite toate costurile legate de radioterapie, dar există un grup de lucru destinat pe această problemă care lucrează la rezolvarea și găsirea unor soluții pentru a putea asigura o plată corectă și, în același timp, eficientă pentru sistem. Sunt convins că pe măsură ce aceste probleme se vor rezolva, interesul privaților pentru a investi în centre de radioterapie va crește. Acest lucru nu trebuie privit ca un fapt negativ — faptul că va fi plătit (tratamentul) de la CNAS către clinicile private sau către clinicile publice este mai puțin important. Faptul că cetățenii României vor avea acces la radioterapie este elementul esențial. Nu trebuie să uităm că o mare parte dintre cei care nu găsesc o rezolvare în România încearcă și reușesc să meargă să se trateze în străinătate. În urma acestor lucruri, România trebuie să achite niște note de plată (…). În anii trecuți, sumele nu au fost deloc mici. Au fost sume care au depășit 200 milioane de euro. Cu cât vom rezolva accesul pacienților la tratament în România, cu atât vom obține economii, deoarece costurile de tratament în străinătate sunt, de obicei, de trei până la cinci ori mai mari.

AGERPRES: Care este stadiul programului cu Banca Mondială privind centrele de radioterapie?

Cristian Grasu: În acest program, în cadrul componentei I, avem o sub-componentă dedicată radioterapiei, în care ne-am propus să realizăm practic o dublare a capacității României de tratament radioterapeutic. Adică, în toate acele centre care sunt în posesia unor buncăre să putem aduce echipamentul necesar în așa fel încât să putem dubla capacitatea de tratament. Pentru aceasta am făcut un plan care prevede ca în 14 buncăre să instalăm acceleratoare liniare împreună cu toate echipamentele necesare ca aceste acceleratoare să funcționeze la nivelul tehnologiei din 2015.

AGERPRES: Câte buncăre sunt gata din cele 14?
Cristian Grasu: Nu este vorba că trebuie să fie gata, ele trebuie să îndeplinească anumite condiții de securitate la expunerea la radiații, există o legislație specifică, există o agenție națională care aprobă funcționarea acestor buncăre. În cadrul proiectului nostru am evaluat de două ori până acum situația tuturor buncărelor existente în România în acest moment și am împărțit din punct de vedere al vitezei de implementare proiectul în două valuri.

În primul val vom dota patru centre din România cu echipamente, deoarece buncărele lor necesită puține lucrări de reamenajare. Aceste patru buncăre sunt la Baia Mare, Cluj, București — Institutul Oncologic și Spitalul Elias. În valul doi mai sunt încă opt centre la care este nevoie de anumite lucrări mai importante la structura de protecție și pe care trebuie să le facem înainte de a aduce echipamentele.

AGERPRES: Când vor fi funcționale primele patru centre?
Cristian Grasu: Estimăm că trimestrul I al anului 2017 va fi momentul în care aceste centre vor funcționa. Al doilea val — încercăm să începem cât mai curând procedurile de achiziție de lucrări în trimestrul II al acestui an, în așa fel încât lucrările să fie gata înainte sau în același timp cu furnizarea echipamentelor. Totodată, începem și procedurile de achiziție a echipamentelor pentru valul doi, astfel încât aceste două activități să fie setate împreună și să se coordoneze în timp. Vor fi 14 acceleratoare liniare împreună cu toate echipamentele — planning, scanner, dozimetrie, brahiterapie — în așa fel încât circuitul să fie complet. Probabil că vom ajunge să dublăm numărul de pacienți. Dacă acum facem 17.000 de pacienți, să depășim 35.000.

AGERPRES: Se fac proiecte, se specializează oameni şi totuși se constată o lipsă a medicilor şi asistentelor în domeniu. Cum comentați acest lucru?
Cristian Grasu: Este o problemă reală și o problemă la care încercăm să găsim soluții prin utilizarea cât mai eficientă a personalului existent. Ne gândim la concentrarea expertizei în anumite centre, cum ar fi centrele universitare, și, în același timp, dezvoltarea în cadrul institutelor oncologice a unor centre de pregătire în domeniu, atât pentru medici, cât și pentru asistenți, dar și pentru o altă categorie care prezintă probleme grave și este foarte importantă pentru bunul mers al tratamentului — fizicienii. S-au inițiat discuții cu UPB, în așa fel încât să vedem la nivelul facultăților de fizică cum putem stimula absolvenții să se îndrepte către această specialitate.

La final, rămâne şi o problemă financiară, adică această meserie care este grea și pot să zic traumatizantă trebuie să fie susținută printr-o salarizare corespunzătoare.

Dat fiind nivelul înalt tehnologic al acestor echipamente, specialiştii care lucrează în domeniu, pe lângă specializarea lor profesională medicală, trebuie să urmeze și cursuri intense de specializare pe utilizarea echipamentelor noi pe care le aducem, pentru că vă garantez că va fi un salt important în calitatea radioterapiei din România în momentul în care vor începe să funcționeze chiar și aceste prime patru centre din primul val. Este diferență de la 2D la 3D.

AGERPRES: Câți bani presupun cele patru centre?

Cristian Grasu: Sunt alocați pentru toată componenta 40 milioane de euro, iar pentru aceste prime patru centre aproximativ 12 milioane și jumătate de euro.

AGERPRES: Cei care vin cu aparatura pot aduce și expertiza? Aduc programe de training?

Cristian Grasu: În cadrul achiziției vor fi cerințe specifice și clare adresate furnizorului de pregătire și educare a utilizatorilor, adică a persoanelor care vor folosi aceste echipamente. În același timp, prin abordarea directă a AIEA ne-am înscris deja în programul Agenției de educație în domeniu pe categorii profesionale. Există granturi oferite de agenție pentru pregătirea personalului din zonă.

În acest moment, (…) există în desfășurare un program de training pentru fizicieni. Din 2018 va porni și programul pentru medici și asistenți. Suntem în foarte bune relații și în contact direct cu agenția, în așa fel încât să nu ratăm nicio oportunitate de pregătire pentru personalul din România. În același timp, nu lăsăm doar pentru agenție acest lucru, căutăm și modalități interne prin care să ne asigurăm că personalul va fi permanent pregătit și va putea permanent să fie upgradat nivelului de pregătire. De aceea încercăm să ne axăm pe institutele naționale de oncologie de la Iași, Cluj, București și, probabil, într-un viitor destul de apropiat, Timișoara.

AGERPRES: Asigurarea mentenanței a ridicat deseori probleme, ea nefiind cuprinsă în contract după expirarea garanției. Cum veți rezolva acest lucru?

Cristian Grasu: Ne-am gândit foarte mult să găsim soluții care să ne asigure că ea va exista, va fi de calitate și la un preț previzionar, motiv pentru care vom încerca să stabilim în cadrul contractului o evoluție pe măcar trei ani după ieșirea din garanție a costurilor legate de mentenanță și de reparație.

În iulie 2014 au fost semnate două acorduri de împrumut între România și Banca Mondială, în valoare totală de un miliard de euro, din care 750 milioane euro reprezintă primul împrumut pentru politici de dezvoltare (DPL), iar 250 milioane euro sunt destinați susținerii proiectului privind reforma sectorului sanitar — în principal eficientizarea serviciilor prestate în spitale, întărirea asistenței medicale în ambulatoriu și mutarea centrului de greutate al serviciilor medicale către acestea.

În data de 23 decembrie 2014 a fost ratificat Acordul de împrumut între România și Banca Mondială. Proiectul a intrat în vigoare la data de 22 ianuarie 2015.

În baza finanțării primite se vor deschide și dota cu echipamente de ultimă generație noi centre de radioterapie, dublând aproape numărul celor existente în sistemul public.

Procesul de achiziție este în faza incipientă, în următoarea perioadă, Ministerul Sănătății, instituția care derulează proiectul, urmând să înainteze spre aprobare caietul de sarcini, iar ulterior avizului Băncii Mondiale și Ministerului Dezvoltării Regionale să fie lansată licitația națională.