La început de 2016, sistemul Schengen al frontierelor deschise şi libera circulaţie în UE sunt sub asediu. Ameninţată cu excluderea din eurozonă, Grecia a capitulat şi a acceptat un nou program de finanţare externă, amânând însă pentru altă dată rezolvarea celor mai stringente probleme. Tot despre un potenţial exit vorbim şi în cazul Marii Britanii, unde se apropie referendumul privind apartenenţa la proiectul european. Aşa cum Grexitul ar pune sub semnul întrebării fundamentele uniunii monetare europene, o decizie unilaterală a Marii Britanii de a se retrage din UE ar ameninţa însăşi existenţa Uniunii.
Un amestec de probleme vechi şi noi la început de an în Europa. În anii care au trecut, criza economică a scos la lumină vulnerabilităţile Uniunii şi ale eurozonei, dar şi neputinţa liderilor politici de a negocia soluţii cu largă susţinere altfel decât în al 12-lea ceas, sub ameninţarea dezastrului.
Economia este în continuare în convalestenţă, divergenţele politice între „statele-creditor” din nord şi „datornicii” din sud, între „globalişti” şi „eurosceptici” sunt la fel de greu de depăşit de la un Consiliu la altul. UE este prinsă între volatilitatea din Orientul Mijlociu, care a devenit o ameninţare reală şi imediată pentru pacea şi siguranţa de pe străzile marilor capitale europene, şi o Rusie mai activă în exterior decât acum cinci ani, dornică să-şi extindă sau măcar să-şi menţină sfera de influenţă. Forţată din nou de circumstanţe să deconteze costurile economice şi politice, Germania îşi acceptă rolul cu tot mai multă reticenţă, având în vedere că criza migraţiei a creat noi tensiuni în interiorul coaliţiei care susţine guvernul cancelarului Angela Merkel, oricum stresată de împrumuturile în cascadă acordate grecilor care nu-şi respectă promisiunile.
Problema Greciei va reveni pe masa negocierilor în prima parte a acestui an. Noul program merge bine, însă numai pentru că cele mai controversate criterii cerute de creditori – reforma sistemului public de pensii, privatizările, subvenţiile agricole – au fost trecute temporar cu vederea. Şi principala revendicare a Greciei, restructurarea datoriei de stat, a fost lăsată pentru altă dată.
Înainte de prima evaluare a programului de bailout, guvernele din zona euro au promis că este loc pentru reducerea datoriei de stat a Greciei. Principala problemă se anunţă implicarea Fondului Monetar Internaţional. Grecii nu vor de niciun chip să negocieze cu creditorul de la Washington, de teama unor noi măsuri de austeritate, în timp ce UE insistă că prezenţa FMI în acord este esenţială.
Fenomenul migraţiei va pune din nou la încercare, în acest an, solidaritatea şi coeziunea politică europeană. Fluxul de refugiaţi şi imigranţi a secat odată cu lăsarea iernii, însă doritori sunt încă din plin în zonele devastate de război sau în ţările sărace din Africa şi Asia, iar reţelele care transpotă persoane din taberele de refugiaţi din Turcia şi Liban au avut timp să se specializeze.
Referendumul „in-out” din Marea Britanie ar putea fi organizat încă din această vară. „Brexitul” ar fi o lovitură devastatoare pentru UE, destrămând o reţea complexă de tratate şi compromisuri delicate care stau la baza prosperităţii şi securităţii europene după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Riscurile politice sunt tot mai prezente. În Spania, a patra mare economie din eurozonă în funcţie de PIB, alegerile generale ar putea fi reluate în acest an, după ce scrutinul din decembrie nu a dat o majoritate clară în Parlament, iar formaţiunea de extremă stânga Podemos a obţinut rezultate respectabile, ameninţând partidele de centru care domină de două decenii scena politică. În Portugalia, alegerile au dat o majoritate fragilă formată dintr-un partid de centru stânga şi două formaţiuni de extremă stânga, cu promisiunea că vor elimina măsurile de austeritate. În Franţa, alegerile locale de la finele lui 2015 s-au încheiat cu o înfrângere usturătoare pentru formaţiunea anti-imigraţie Frontul Naţional, care câştigaseră primul tur; totuşi, scorurile obţinute fac din extrema dreaptă un adversar redutabil pentru partidele de centru, situaţii similare fiind întâlnite şi în nordul Europei. Urmează alegeri în Irlanda.
Cu concursul Băncii Centrale Europene, economia eurozonei a început să revină la viaţă. BCE a redus dobânzile până aproape de zero şi a lansat un program de relaxare cantitativă de peste 1.000 de miliarde de euro, în încercarea de a relansa creditarea şi de a stimula investiţiile şi creşterea economică. În plan politic, loviturile au fost absorbite până acum de Germania, care a acceptat să primească peste un milion de refugiaţi şi imigranţi pentru a evita o criză de proporţii.