Anul în care piaţa de energie a redevenit semi-reglementată, pentru a proteja consumatorii – Retrospectivă 2022

Preţurile la energie şi gaze au început să crească încă din toamna anului trecut, ca urmare a revenirii economice post-pandemie şi a creşterii consumului, scrie Agerpres.

Încă din toamna anului trecut, Guvernul a venit cu o schemă de plafonare a preţurilor la energie electrică şi gaze naturale, urmând ca diferenţa dintre preţul pieţei şi cel din plafon să fie suportată de la bugetul de stat până la 31 martie 2022. Ordonanţa de atunci, 118/2021, a fost modificată prin Legea 259/2021 şi, începând cu 1 februarie 2022, prin OUG 3/2022, astfel că aproape toţi consumatorii au beneficiat de această plafonare.

Luna aprilie a venit cu o nouă modificare a legislaţiei şi cu emiterea unei noi Ordonanţe de Urgenţă, 27/2022, majora perioada de plafonare până la 31 martie 2023. De asemenea, plafoanele sunt diferenţiate în funcţie de consum. Pentru consumatorii casnici: 0,68 lei pe kWh pentru un consum de până la 100 kWh şi 0,8 lei pentru 100-300 kWh, iar, pentru consumatorii noncasnici, 1 leu pe MWh. La gaze, plafonul a fost stabilit la 0,31 lei pe kWh pentru consumatorii casnici şi 0,37 lei pentru noncasnici.

De la 1 septembrie 2022, legislaţia a fost din nou modificată prin OUG 119/2022, care a introdus un plafon de decontare de 1.300 de lei pentru furnizorii de energie, în condiţiile în care preţurile din piaţa angro erau peste acest nivel. În replică, furnizorii de energie au arătat că ordonanţa îi obligă să înregistreze pierderi şi au început să refuze clienţii care le cereau oferte, dacă aceştia se încadrau în schema de compensare. Aşa au ajuns foarte multe firme să aibă probleme în găsirea furnizorilor de energie şi gaze.

OUG 119/2022 a fost din nou modificată în Parlament şi mai multe categorii de consumatori beneficiază de preţurile cele mai mici. În plus, s-a introdus obligativitatea unor categorii sociale de consumatori să beneficieze de cele mai mici tarife în urma unor declaraţii pe propria răspundere, precum familiile cu trei copii, cele monoparentale sau consumatorii care au echipamente de oxigen.

În paralel, Guvernul a aprobat o nouă ordonanţă, care intră în vigoare din 1 ianuarie şi care extinde până la 31 martie 2025 perioada de intervenţie a statului. În plus, şi piaţa angro devine semi-reglementată: se introduce un mecanism reglementat de achiziţie centralizată a energiei de către OPCOM, operatorul bursei de energie. Practic, OPCOM cumpără de la producători o cantitate de energie în baza prognozei de consum, la preţul de 450 de lei/MWh şi o vinde furnizorilor de energie care au în portofoliu clienţi finali, distribuitorilor de energie şi Transelectrica tot cu 450 de lei.

Un sistem „ingenios”

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a catalogat acest sistem de semi-reglementare a pieţei ca fiind unul ingenios.

„Acest sistem, să ştiţi, ingenios, trebuie să recunoaştem, este aplicat de ceva timp în Franţa, numai că acolo, în Franţa, vorbim doar de energia nucleară care intră în această platformă. Aici vorbim de, să zicem aşa, o platformă pentru o mai largă tehnologie. Preţul de achiziţie a acestei energii este preţul de referinţă din ordonanţă 119, este acel 450 de lei (pe MWh n.r), preţ la care statul nu percepe absolut nicio contribuţie la Fondul de tranziţie energetică. Este preţul care asigură dezvoltarea investiţiilor în continuare ale companiilor, este un preţ care permite în continuare dezvoltarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice. Vor participa în acest sistem doar capacităţile puse în funcţiune înainte de adoptarea ordonanţei 27, deci dăm un semnal clar în piaţă pentru investiţii noi care nu vor fi captate, energia acestora nu va fi captată în acest în acest sistem. Pentru anul 2023, estimăm o cantitate, cam o treime din piaţa de energie se va regăsi în acest în acest sistem”, a spus Popescu, în 11 noiembrie, în briefingul de la finalul şedinţei de Guvern în care a fost adoptată ordonanţa.

În opinia sa, acest sistem va permite o stabilitate a preţurilor pe toată perioada de aplicare a acestui mecanism, adică până la 31 martie 2025, dar se vor face modificări dacă va fi cazul.

El a susţinut că nu se vor da bani din bugetul de stat pentru această schemă, care se va finanţa din taxele plătite de companiile din energie.

„Energia nu se vinde de pe o zi pe alta, se vinde şi la termen sau există energie vândută în 2023. Acea energie vândută, acele venituri vor fi captate, iar estimările noastre pe piaţă în momentul de faţă este că nu va avea practic impact bugetar din bugetul de stat şi totul se va autofinanţa din acele venituri pe care le captăm de la producători şi de la traderi, de la toţi participanţii din piaţă”, a punctat Virgil Popescu.

Ce spun companiile

Companiile din energie au fost de acord de la început că este nevoie de intervenţia statului pentru protecţia consumatorilor. Acestea au criticat însă modul în care s-au făcut modificările legislative, de pe-o zi pe alta, fără a le lăsa timp să-şi modifice softurile de facturare. O altă nemulţumire este cauzată de întârzierea cu lunile a decontărilor, ceea ce a pus presiune pe cash-flow-ul lor.

Creşterea cantităţilor de energie furnizate în perioada sezonului rece, valoarea mare a sumelor achitate în avans de furnizori şi caracterul lor vital în fluxurile de numerar ale acestora impun măsuri de finanţare concrete şi rapide, care să permită o scădere a presiunii deficitului de lichidităţi la nivelul furnizorilor de energie, în anul 2022, spuneau reprezentanţii Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie pe 5 decembrie.

„Orice improvizaţie legislativă/administrativă creează un risc suplimentar, într-o situaţie deja dezechilibrată. Solicităm instituţiilor responsabile să îşi respecte propriile angajamente, în termenul prevăzut de cadrul legal în vigoare”, arată Daniela Dărăban, director executiv Federaţia ACUE.

În opinia sa, valoarea plafonului maxim de decontare de 1.300 de lei/MWh este dovedită nerealistă de tranzacţiile de pe piaţa angro şi reprezintă o problemă critică pentru finanţarea achiziţiilor de energie, după data de 1 septembrie 2022. În condiţiile în care costul real nu este recunoscut pentru calculul valorii medii a preţului de achiziţie, furnizorii vor avea dificultăţi în a achiziţiona energia peste preţul de 1300 lei/MWh. În lipsa posibilităţii de achiziţie, încheierea sau reînnoirea contractelor cu clienţii finali va fi blocată.

Ce urmează în 2023?

Unii specialişti din energie sunt optimişti cu privire la ce ne va rezerva anul viitor. Alţii, din contră, spun că nu trebuie să răsuflăm uşuraţi.

Daniela Dărăban, director executiv ACUE, se aşteaptă ca, anul viitor, criza din energie se se atenueze, odată cu venirea în Europa a unei cantităţi mari de gaze naturale lichefiate din alte zone ale lumii.

„Criza se va linişti anul viitor. Probabil va mai fi un vârf, dar din câte citesc, la nivel internaţional, sunt foarte multe tancuri de LNG care se pregătesc să vină în Europa”, a arătat Dărăban.

„Tristeţea mea – şi este strict opinia mea personală – vine din faptul că statul român se reaşează mult prea prezent în mai toate zonele. Eu sper că statul român va înţelege că în multe zone trebuie să intre în competiţie chiar şi cu actori privaţi şi să nu-şi folosească această forţă, ceea ce, din punctul meu de vedere, pe termen lung nu este deloc sănătos”, a spus reprezentanta ACUE.

Pe de altă parte, Cătălin Niţă, director executiv la Federaţia Patronală Petrol şi Gaze (FPPG), spune că Europa nu are deocamdată terminale cu o capacitate suficientă de a prelua gazele lichefiate.

„Trebuie să luăm în calcul că tot ce înseamnă depozite de gaze în Europa au fost umplute cu gaze ruseşti de anul trecut, ieftine. Dacă vine iarna grea, la anul vom avea o problemă. Anul acesta suntem acoperiţi, dar iarna următoare vom avea o problemă. În ceea ce priveşte LNG-ul, din păcate ne lipseşte capacitatea de transfer de la lichid la gazos, nu este atât de mare încât să umple rezervoarele şi durează 4-5 ani pentru a construi astfel de capacităţi”, a arătat Niţă.

Pentru România, riscul este să nu-şi poată valorifica oportunitatea de a avea propriile resurse de gaze.

„Ghiciţi ce? Noi chiar avem gaz. Dacă nu reuşim să ne mobilizăm, să avem noi runde de concesiuni şi producţie în platforma nouă a Mării Negre, o să ratăm oportunitatea”, a subliniat el, amintind că România a rămas cu rezerve de cărbune în pământ pentru 250 de ani, care acum nu ne mai ajută la nimic.