Anul în care preţul petrolului a scăzut mai mult decât cea mai pesimistă estimare – Retrospectivă 2015 Agerpres

Barilul ne-a obişnuit fără prea mari oscilaţii în perioada 2010-2014, când s-a situat în jurul valorii de 110 dolari. Apoi, la mijlocul anului trecut, a început declinul şi a terminat anul 2014 la jumătate faţă de preţul din vară: 55 de dolari, urmând ca în 2015 să continue şi mai mult să scadă şi să ajungă la 36-37 de dolari în decembrie, nivel care nu a mai fost atins din 2004.

Încă de la începutul anului, analiştii erau îngrijoraţi de perspectiva cotaţiilor ţiţeiului. Agenţia de evaluare financiară Moody’s se aştepta ca industria petrolieră să aibă un an greu, dar cât de greu urma să fie nici măcar analiştii experimentaţi nu au anticipat. Moody’s se gândea undeva la 55 de dolari, nivel care, spuneau specialiştii, ar urma să ducă la scăderea masivă a investiţiilor. Iată că barilul a coborât mult mai mult decât această barieră. La rândul lor, cei de la Standard & Poor’s şi-au revizuit în jos, pe parcursul anului, estimările privind cotaţia ţiţeiului.

Petrom pierde 60% din profit

OMV Petrom, cea mai mare companie petrolieră românească, a fost puternic afectată în acest an de evoluţia barilului. În primele nouă luni, compania a avut un profit net cu aproape 60% mai mic decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, când câştigul a ajuns la 991 de milioane de lei (223,1 milioane de euro).

‘În primele nouă luni din 2015, performanţa financiară a Grupului a fost sever afectată de scăderea cu aproximativ 50% a preţurilor ţiţeiului comparativ cu perioada similară a anului precedent. Într-un mediu de piaţă cu preţuri mici la ţiţei ce ar putea dura, am decis sa ne reducem estimările privind preţul viitor al ţiţeiului, ceea ce a determinat ajustări de depreciere ale unor active din segmentul Upstream’, a declarat Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, citată în raportul financiar al companiei.

Pentru şoferii din ţara noastră, prăbuşirea preţului petrolului nu a dus la micşorarea direct proporţională a preţului benzinei şi motorinei la pompă. Aceasta deoarece ponderea barilului în tarifele finale a ajuns să fie foarte mică, în comparaţie cu taxele şi accizele, care acum înseamnă mai mult de jumătate din ce plătim în benzinării pentru un litru de carburant.

Astfel că am început anul cu un preţ de circa 5,2 – 5,5 lei pentru litrul de benzină, care a ajuns să coste în prezent cam în jur de 5 lei, deci diferenţa nu este una substanţială. Este mare faţă de acum un an şi jumătate, când cumpăram litru de benzină cu peste 6,3 lei.

Unele state europene producătoare de ţiţei au luat deja măsuri de contracarare a scăderii barilului. De exemplu, în Marea Britanie, statul a redus o taxă aplicată companiilor petroliere, pentru a le ajuta pe acestea să facă faţă costurilor ridicate şi reducerii masive a preţului petrolului. Spania, pe de altă parte, a anunţat că situaţia este pe placul ei, întrucât se bazează pe importul de combustibili, iar preţurile scăzute îi dau un respiro economic.

Rusia – lovită în inimă

Lovită puternic este şi Rusia, care anul acesta a intrat în recesiune pentru prima dată din 2009, afectată de sancţiunile occidentale şi de preţul redus al petrolului, unul dintre principalele produse de export ale sale.

Preşedintele Vladimir Putin a declarat că ţara ar trebui să fie pregătită pentru o perioadă prelungită în care cotaţia barilului de ţiţei va rămâne la un nivel scăzut, iar restricţiile vor fi menţinute. În cazul în care cotaţia medie a petrolului va fi de 50 de dolari, Guvernul de la Moscova se aşteaptă la un avans al economiei de 0,7% anul viitor. Dar Banca Centrală a Rusiei estimează că recesiunea va continua şi în 2016. Economia Rusiei depinde în proporţie de peste 70% de sectorul petrolier.

A fost vehiculată inclusiv teoria potrivit căreia Statele Unite au provocat această scădere a preţului prin majorarea producţiei, tocmai pentru a distruge economia Rusiei. Preşedintele venezuelean Nicolas Maduro a susţinut că SUA încearcă să distrugă economiile Rusiei şi Venezuelei prin intermediul unui ‘război al petrolului’.

Liderul de la Caracas a acuzat SUA că utilizează metoda fracturării hidraulice pentru exploatarea gazelor de şist în scopul de a afecta poziţia Rusiei şi în vederea diminuării în continuare a preţului la petrol. SUA produc circa 9,5 milioane de barili de petrol pe zi prin fracturare hidraulică şi au reuşit astfel ‘să inunde piaţa cu petrol’, a afirmat liderul venezuelean, citat de RIA Novosti.

Ce ne aşteaptă pe viitor

Situaţia de acum va continua şi anul viitor, spun analiştii, care aşteaptă totuşi o creştere treptată a preţului petrolului până în 2020, până la 80 de dolari pe baril.

În ultimul său raport ‘World Energy Outlook’, publicat în noiembrie, Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) estimează că cererea mondială de petrol va creşte anual cu 900.000 de barili pe zi până în 2020, urmând ca treptat să ajungă la 103,5 milioane barili pe zi în 2020 comparativ cu 94,5 milioane barili pe zi în 2015.

‘Estimările noastre arată că vom asista la o creştere graduală a preţurilor până la 80 de dolari per baril în jurul anului 2020’, a declarat directorul IEA, Fatih Birol. ‘Ne aşteptăm ca investiţiile în petrol să scadă în acest an cu peste 20%. Şi, mai important, acest declin va continua şi anul viitor. În ultimii 25 de ani nu am avut niciodată doi ani consecutivi de scădere a investiţiilor şi acest lucru ar putea avea implicaţii asupra pieţei petroliere în anii următorii’, a adăugat Birol.

Preţul gazelor scade şi el

Gazprom se pregăteşte pentru un an 2016 cu preţuri extrem de scăzute la gaze, în condiţiile în care în majoritatea contractelor sale preţul gazelor naturale este legat de evoluţia preţului petrolului, cu un decalaj de şase până la nouă luni.

Gigantul rus se pregăteşte pentru cele mai scăzute preţuri la gaze în Europa din ultimul deceniu. Gazprom şi-a alcătuit bugetul pentru 2016 pe baza unui preţ estimativ la gaze naturale în Europa, principala sa piaţă de export, de 200 de dolari pentru mia de metri cubi, mai puţin decât preţul mediu de 238 de dolari pentru mia de metri cubi estimat pentru acest an şi cel de 349 de dolari din 2014, după cum au declarat două surse din interiorul companiei pentru Bloomberg.

Gazprom asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei, iar exporturile sale spre piaţa europeană asigură aproximativ 40% din veniturile anuale de peste 100 de miliarde de dolari ale companiei ruseşti. În plus, Gazprom se confruntă şi cu o competiţie crescută pe măsură ce SUA se pregătesc să exporte primele cantităţi de gaz natural lichefiat din Golful Mexic.

Pe piaţa românească, preţul gazelor ruseşti de import în luna septembrie a fost de 258 de dolari pe mia de metri cubi, cu doar 15% mai mare decât cel de producţie internă, potrivit ultimului raport al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE). Aceasta după ce, anii trecuţi, preţul gazelor importate era dublu faţă de cel românesc.