Această cifră reprezintă 13% din numărul total de cafenele, baruri, hoteluri şi restaurante din Spania. Acest sector este crucial pentru o ţară turistică în care şi locuitorii iau numeroase mese în oraş, susţine Hosteleria de Espana.
Până la finele anului, aproximativ 65.000 de societăţi din sectorul hotelier-restaurante ar urma să îşi închidă porţile, adică peste 20% din total, susţine Hosteleria de Espana. „Cele mai sumbre previziuni se vor confirma”, a avertizat preşedintele federaţiei, José Luis Izuel, într-o conferinţă de presă.
În mijlocul verii, în condiţiile în care frontierele cu Uniunea Europeană s-au redeschis de o lună, „există puţini turişti în zonele dedicate în întregime turismului”, precum arhipelagul insulelor Baleare unde mai puţin de jumătate din baruri şi restaurante erau redeschise în data de 13 iulie, susţine José Luis Izuel.
Afacerile cafenelelor, barurilor şi restaurantelor merg la fel de prost şi în cartierele de birouri din marile oraşe, care sunt părăsite în condiţiile în care munca de acasă este în continuare recomandată de Guvernul de la Madrid. „Telemunca afectează micul dejun, meniul zilei, în special la Madrid”, explică José Luis Izuel, citând felurile de mâncare consumate în mod tradiţional de spanioli care deseori iau micul dejun la cafenea.
Cifra de afaceri a acestui sector ar putea să se reducă la jumătate în 2020, susţine Hosteleria de Espana, care se teme că vor fi pierdute între 900.000 şi 1,1 milioane de locuri de muncă directe şi indirecte.
În aceste condiţii, Hosteleria de Espana solicită ca „multe fonduri” provenite din planul european de relansare aprobat marţi să fie destinate pentru sprijinirea sectorului hotelier-restaurante, care reprezintă 6% din Produsul Intern Brut al Spaniei şi aproximativ 9% din locurile de muncă.
Împreună, turismul este responsabil pentru 12% din PIB-ul Spaniei, a doua destinaţie turistică mondială după Franţa.
La finele lunii iunie, Guvernul de la Madrid a prezentat un plan de susţinere a sectorului turistic în valoare de 4,2 miliarde de euro, compus în principal din împrumuturi garantate de stat. Însă sectorul solicită măsuri mai puternice: transferuri directe de bani, reduceri de impozite sau vouchere de vacanţă, aşa cum a făcut Italia.