‘Avem două proiecţii. Prima se bazează pe o creştere a pieţei medicamentelor pe reţetă de 5% anul viitor. În aceste condiţii, dacă bugetul pentru medicamente rămâne la actuala valoare, probabil taxa de clawback anul viitor se va duce spre 25% (…). Dacă luăm o variantă de creştere de 7% anual, anul viitor pe vremea aceasta clawback-ul cel mai probabil se va duce în 27%’, a declarat Popescu la o conferinţă de presă.
El a semnalat că 27% este un prag ‘complet nesustenabil’ pentru orice ramură economică.
‘27% înseamnă că vom întâmpina din nou problemele pe care le ştim, adică e posibil să asistăm din nou la retrageri consistente de pe piaţă a unor medicamente, cea mai mare problemă la acest capitol e pentru medicamentele care nu au alternativă terapeutică. (…) Şi un alt efect important, în condiţiile unei fiscalităţi majorate prin taxa de clawback – cel mai probabil vom vedea şi mai puţine medicamente noi, inovative, care să intre pe piaţa din România’, a afirmat Liviu Popescu.
El a menţionat că bugetul alocat medicamentelor, acelaşi în ultimii 5 ani, plasează România pe ultimul loc din Uniunea Europeană în topul cheltuielilor pentru medicamente pe cap de locuitor.
Popescu consideră că o soluţie este limitarea taxei clawback la o valoare agreată între autorităţi şi industrie şi orice depăşire a acestui prag să fie acoperită de stat.
‘Este practic o împărţire a riscului între industria farmaceutică şi stat şi bugetul de stat’, a explicat Popescu.
El crede că nu poţi lăsa piaţa să crească oricât vrea ea, cu speranţa că, la sfârşit, diferenţa e acoperită de industrie.
‘Un exemplu – dacă vreţi – o suplimentare cu doar 200 de milioane de lei pe trimestru în plus faţă de acel 1.515.000.000 din prezent ar ţine taxa clawback undeva în jurul valorii de 15%’, a mai declarat Popescu.
O altă soluţie, potrivit lui, ar fi excluderea consumului de medicamente din spitale din baza de calcul a taxei clawback.
‘Consumul acesta este complet netransparent, pentru că noi nu ştim niciodată ce, cât, cine, cum consumă’, a adăugat Popescu.
În ceea ce priveşte suplimentarea bugetului pentru medicamente, una dintre propuneri este taxarea alimentelor cu conţinut ridicat de zahăr şi de grăsimi.
‘Pot exista mecanisme fiscale în acest domeniu – fie o suprataxă, fie un TVA la valoarea de 19% pentru această gamă de alimente (…). Estimarea noastră este că ar putea fi obţinute până la 500 de milioane de lei pe an dintr-o astfel de taxă, cu condiţia ca aceşti bani să se ducă direct în bugetul pentru medicamente, altfel se vor pierde undeva în marele cont al Trezoreriei şi nu vor face nicio diferenţă’, a spus reprezentantul ARPIM.
El a menţionat că, în ceea ce priveşte felul în care a fost gândită taxa clawback, dacă ar fi eliminate din baza de calcul marjele distribuitorilor şi farmaciilor, taxa ar scădea. Popescu a precizat că în prezent industria farmaceutică plăteşte o taxă pe o valoare pe care o adaugă alte entităţi pe lanţul comercial, ceea ce, în opinia sa, este nedrept.
‘CNAS a fost cooperantă, a înţeles raţiunile, a înţeles riscurile posibile pentru anul viitor, la fel şi Ministerul Sănătăţii, rămâne de văzut în ce măsură aceste două instituţii vor reuşi să convingă instituţia cheie în această dezbatere, care e Ministerul de Finanţe, şi de asemenea factorul politic’, a spus Popescu privind problema taxei clawback.
Potrivit ARPIM, în perioada 2013 – 2017, industria farmaceutică a susţinut prin taxa clawback tratamente ale pacienţilor români în valoare de 7 miliarde de lei. În trimestrul III al anului 2017, taxa clawback a fost în valoare de 19,42%, cu un punct procentual mai mare decât trimestrul anterior, când a fost 18,5% şi cu patru puncte procentuale mai mare decât în acelaşi trimestru din 2016, când valoarea a fost de 14,91%.