Artmark Historical Estate vinde trei castele vechi de cel puţin un secol cu 1,150 milioane de euro

Castelul Wesseleny din Jibou

E un palat baroc impunător, cu 6 anexe de secol XVIII-început de secol XIX (curie, grajd, manej, criptă, seră, şură) integrate într-un fost parc dendrologic de început de secol XIX, reamenajat ca grădină botanică în anii ’70 şi renovat de-a lungul timpului.

Dintre construcțiile ce compun ansamblul, prima și cea mai veche este „curia” (reședință nobiliară modestă), refăcută din temelii în 1702 de către baronul Wesselényi István și de contesa Bánffy Kata. Începuturile lucrărilor de construcție la clădirea palatului sunt legate de căsătoria baronului Wessélenyi și de stabilirea curții nobiliare a familiei pe domeniul de la Jibou, în jurul anului 1778.

Începând cu această dată și până la încarcerarea baronului la Kufstein în 1785, va fi construit corpul principal al palatului. Construcția corpului principal s-a încheiat, cel mai probabil, înainte de 1785, iar lucrările de amploare au reînceput la palatul Wessélenyi din Jibou abia în 1796, probabil datorită apariției arhitectului ceh Franz Wrabetz.

În 1810 lucrările de construcţie şi amenajare ale ansamblului erau terminate. Următoarele intervenţii asupra ansamblului se fac după naţionalizare când palatul şi anexele sunt refunctionalizate pentru a servi cerinţelor culturale ale noii societăţi: şcoală generală, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul oraşului şi Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti.

Aceasta din urmă şi parcul dendrologic au creat premisele înfiinţării grădinii botanice, a cărei amenajare a început în 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. După 1990, diversele funcţiuni au dispărut, iar în 2010 în palat mai funcţiona doar Clubul copiilor din Jibou. Recent, palatul şi o parte din anexe au fost retrocedate moştenitorilor, după un lung proces, fiind acum spre vânzare.

Grădina botanică nu a fost afectată de această decizie. Cripta familiei Wesselényi, grajdul şi manejul au rămas în posesia Centrului de Cercetări Biologice Jibou care şi-a propus să le restaureze şi să le redea circuitului turistic.

Castelul are 50 de camere, 1,3 hectare și 3.443 mp construiți iar prețul de vânzare este de 900.000 de euro.

Castelul Dărăscu-Enigărescu din Viforâta

Dezvoltarea localității Viforâta este strâns legată de ctitorirea Mânăstirii Viforâta, în nordul orașului Târgoviște, astăzi la doar 5 km distanță. În urmă cu aproximativ 500 de ani era atestată ctitoria lui Vlad Vodă al V-lea (1530), pentru ca la un secol distanță mânăstirea să fie rectitorită de Matei Basarab.

Castelul Dărăscu-Enigărescu a fost construit pe culmea nord-vestică a dealurilor Târgoviștei, pe drumul de acces spre Mânăstirea Viforâta, fiind finalizat la comanda familiei Dărăscu în 1910, la peste 20 de ani de la inițierea construcției. Cu o istorie încețoșată, proprietatea avea să scape de naționalizare, chiar dacă a activat la un moment dat drept sediu al C.A.P-ului local, intrând în perioada 1975-1977 în proprietatea lui Octav Enigărescu.

Dispusă pe o structură terasată, construcția se înalță pe două niveluri, prezentând totodată și o pivniță înaltă ce se desfășoară pe întreaga amprentă a clădirii. Punctul central al reședinței este indiscutabil forma turnului central, ce amintește de tipologia donjonului medieval, structura camerelor fiind astfel influențată de forma circulară. Clădirea avea să fie consolidată de către familia Enigărescu, care se îngrijește de întreținerea castelului, întărind structura cu bârne de oțel, în cursul anului 1988.

Clădirea cu 11 camere și 4.450 mp de teren e scoasă la vânzare cu 210.000 de euro, în scădere de la 300.000 de euro, inițial.

Conacul Cioponea din Dolj

Conacul Cioponea are povestea lui, veche de aproape un secol. Cu un trecut în care domeniul cuprindea suprafețe mai vaste de pământ și hectare de pădure, proprietatea conține astăzi un teren de 6.300 mp mărginit într-un capăt de albia unui mic afluent al Tesluiului, conacul și o moară veche.

Conacul este micuț și cochet, are 4 camere și 6.300 mp de teren, cu elemente de arhitectură neoromaneasca, și din fericire s-a păstrat într-o stare relativ bună, primind de-a lungul timpului mai multe funcțiuni de stat. Structural se prezintă bine dar va necesita, desigur, o renovare totală înainte de a putea fi folosit din nou.

Moara a fost funcțională până în urmă cu 10-12 ani când nu a mai putut satisfice cerințele tehnologice actuale. Este însă o prezența de culoare, autentică, mărturie încă vie a vremurilor în care moară era unul din centrele vieții sociale și economice ale satului românesc. Așadar la prețul unui apartament mic în București, puteți deveni proprietarul unui mic domeniu boieresc cu caracter și istorie. Destinația principala a proprietății este aceea de casă de vacanță, sau, exploatând la maximum suprafața de teren și eventual moară, ar putea capătă valențe turistice sau agro-turistice.