Artmark Historical Estate vinde trei conace ca-n povești din apropierea Bucureștiului

Conacul Radu Iliescu

Unul din cele doar câteva conace complet renovate pe care le putem găsi în apropierea Bucureștiului se afla la Vadu-Lat, în județul Giurgiu. La doar 51 km de București, conacul Radu Iliescu poate deveni imediat atât o reședința permanentă ferită de zbuciumul orașului dar cu acces relativ facil către punctele lui de interes , dar și o reședință de weekend sau de vacanta, având toate atributele și amenajările necesare. 

Construit în 1900, conacul este clasat ca monument istoric și de arhitectură de importanță locală și a fost renovat cu foarte multă atenție la detalii și grija pentru conservarea elementelor originale. Conacul este amplasat pe un teren de 3.834 mp, amenajat cu gazon, alei pietruite, plante ornamentale și o livada uriașă cu pomi fructiferi. Pe teren mai găsim câteva construcții anexe: un foișor, o „căsuță a paznicului” de sine statoare care poate fi folosită, având inclusiv încălzire, un fanar vechi restaurat și păstrat mai mult cu rol decorativ, și o clădire veche în care erau grajdurile dar care a fost transformată azi în încăperi folosite ca atelier, spațiu pentru producerea băuturilor și magazie de depozitare plus un pod rămas încă nefolosit. 

Conacul, cu cinci camere, este construit pe doua niveluri, demisol și parter, și este din 2009 în posesia actualilor proprietari care s-au ocupat îndeaproape de renovarea clădirii, un proces laborios și minuțios făcut prin metode și cu materiale tradiționale, iar prețul cerut este de 350.000 euro.

Conacul Mociorniță

La 30 km de București, amplasat pe o colină cu o priveliște deosebită către râul Neajlov, se întinde Domeniul Mociorniță. Aici se află conacul construit în anii ‘20 și extins în anii ‘40 de ministrul Plenipotențiar Renato Bova Scoppa, ambasador al Italiei în România în perioada 1941-1945, care l-a transformat în reședința sa de vară.

Clasat ca monument istoric de importanță locală în Lista Monumentelor Istorice, conacul, cu 13 camere și șase băi, îmbină din punct de vedere arhitectural elemente stilistice locale (turnul fortificat și masivitatea specifice culelor, locuințe fortificate cu rol de apărare dar și de locuire) și mediteraneene, specifice Toscanei – porticurile cu arcade și punerea în valoare a relației interior-exterior. În 1945, Renato Bova Scoppa vinde proprietatea Margaretei Mociorniță, fiica cea mare a celebrului antreprenor din România interbelică.

Dumitru Mociorniță (1885-1953) a fost cel mai important producător din industria pielăriei, un model de ambiţie şi tenacitate. În 1948, conacul este naționalizat și va funcționa în perioada comunistă ca primărie, școală și dispensar. După 2000, este retrocedat moștenitorilor Margaretei Mociorniță, care îl vând în 2003 actualilor proprietari. În 2004, conacul este clasat ca monument istoric de clasă B, și în același an Parcul Natural Comana din vecinătate este declarat arie protejată. Noii proprietari au renovat conacul și au transformat domeniul într-o fermă ecologică. În prezent, este complet utilat și mobilat, fiind perfect funcțional.

 Există posibilitatea ca suprafața actuală a terenului, de 11.700 mp, să fie extinsă cu până la 80.000 mp. De asemenea, există posibilitatea vânzării conacului mobilat și utilat pentru a deservi un restaurant de 45 de locuri. Pentru iubitorii de pescuit, sau pur și simplu de contemplare, conacul dispune de o microdeltă în suprafață de 2 ha care se varsă în râul Neajlov. Datorită apropierii de București, compartimentării, amplasării și cadrului natural, Conacul Mociorniță din Singureni își poate continua frumoasa poveste ca pensiune, centru de evenimente, reședință de familie sau de vacanță. Prețul cerut este de 600.000 de euro.

Conacul Dalles

Familia Dalles se număra în secolul XIX printre cele mai bogate familii din Vechiul Regat. Negustor de origine greacă, Ioan G. Dalles a dobândit o avere impresionantă, în principal, datorită comerțului cu cereale. El ajunge astfel nu doar un om de afaceri de succes, dar și proprietarul unor imobile foarte valoroase din București, situate în cele mai profitabile vaduri comerciale.

Din relațiile sale de afaceri cu Iane Anastasescu, de asemenea un important negustor al vremurilor, de origine macedoneană, se naște o frumoasă poveste de dragoste între Dalles și fiica acestuia, Elena, cu care se va căsători. În 1862, Dalles cumpara de la prințesa Cleopatra Trubetzkoy (Ghika) moșia de la Bucșani, pe care o va transforma în reședință permanentă a familiei, legându-și pentru totdeauna numele de aceste locuri. Boierul Dalles va fi unul extrem de iubit de oamenii locului, el implicandu-se activ și constant în viața comunității, ajutând oamenii în vremurile de nevoie, construind și modernizând satul: biserica, școlile, spitalul, moara, parcul Dalles și altele, fiind toate ridicate cu ajutorul său.

Tocmai de aceea, se spune ca la 1907, în timpul răscoalei, sătenii din Bucșani au sărit cu furci și coase nu împotriva moșierilor Dalles ci ca să îi apere pe aceștia de valul de nemultumiți veniți din împrejurimi. Conacul de la Bucșani, cu șase camere, este peste drum de Parcul Dalles, o frumoasă grădină amenajată după planuri franțuzești care făcea parte din marea moșie a familiei. În prezent, cochetul conac este renovat complet în urma unui proces complex de consolidare și restaurare, este complet finisat, mobilat și utilat în așa fel încât să îi păstreze caracterul boieresc, dar care oferă în același timp tot confortul necesar omului modern.

Terenul are aproximativ 1.100 mp, iar suprafața construită este de 287 mp și este împărțită astfel: la parter se află un living mare cu șemineu, bucătarie cu dining, baie, un birou și un dormitor; la etaj, se regăsește un dormitor, baie si o altă cameră de zi, iar demisolul, care momentan este folosit ca zonă tehnică și de depozitare, prezintă posibilitatea de a fi remodelat dupa dorință. Conacul este astăzi locuit și dispune de toate utilitățile și beneficiile necesare vieții moderne, încălzire în pardoseala, monitorizare video, tv, internet, și poate deveni rapid, pentru 285.000 de euro, o reședință permanentă sau de vacanță încărcată de istorie și de o atmosferă autentică boierească.