Termenul limită iniţial pentru transpunerea acestei directive era 23 februarie 2018, însă, la nivel european, a fost iniţiată o campanie pentru amânarea aplicării prevederilor IDD. Astfel, Parlamentul European a solicitat Comisiei Europene să înainteze un proiect de directivă privind amânarea datei de aplicare a prevederilor acestei directive, iar noua dată propusă este 1 octombrie 2018 .
‘În conformitate cu prevederile Directivei UE nr. 2016/97 privind distribuţia de asigurări (IDD), termenul limită pentru transpunerea prevederilor directivei în legislaţiile naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene este 23 februarie 2018, urmând ca de la această dată să înceapă să fie şi aplicată. Ulterior datei limită, pentru statele membre care nu au transmis la Comisia Europeană documentele oficiale corespunzătoare efectuării transpunerii în legislaţiile naţionale, se iniţiază automat procedura de infringement (statele membre vor fi sancţionate pentru netranspunere la timp). Însă, la nivel european, a fost iniţiată o campanie privind amânarea aplicării prevederilor IDD, rezultatul fiind acela că Parlamentul European a solicitat Comisiei Europene să înainteze un proiect de directivă privind amânarea datei de aplicare a prevederilor Directivei nr. 2016/97. Noua dată propusă pentru aplicarea IDD este data de 01.10.2018’, se arată în răspunsul oferit de ASF.
Pe plan naţional, în conformitate cu prevederile legale, în vederea asigurării transparenţei legislative, Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de iniţiator al legii care transpune prevederile IDD, a publicat proiectul de lege pe web-site-ul oficial în perioada 27 septembrie 2017 – 26 octombrie 2017. În prezent, proiectul se află la Ministerul Finanţelor Publice, în procedura de avizare interministerială.
ASF precizează că unul dintre elementele principale ale noii directive îl constituie domeniul de aplicare extins. Vânzarea directă de produse de asigurare de către asigurători, fără intervenţia intermediarilor în asigurări, nu era reglementată la nivelul UE. Aceasta însemna că nu existau condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi participanţii implicaţi în distribuţia de produse de asigurare pe teritoriul Europei.
Directiva vizează cerinţe profesionale şi organizatorice. Statele membre se asigură ca intermediarii de asigurări şi angajaţii asigurătorilor care desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări să-şi actualizeze în permanenţă cunoştinţele şi competenţele de specialitate. În acest context, trebuie accentuat faptul că este responsabilitatea angajatorilor să asigure angajaţilor accesul la acţiuni de formare, astfel încât aceştia să-şi îndeplinească sarcinile în mod eficient şi satisfăcător.
Conform IDD, toate informaţiile, inclusiv cele referitoare la comercializare, trebuie să fie clare şi să nu inducă în eroare consumatorii. Distribuitorul de asigurări trebuie, de asemenea, să-l informeze pe consumator în ce măsură este vorba de consultanţă privind produsele de asigurare oferite. Trebuie să fie clar dacă distribuitorul îşi desfăşoară activitatea în numele unei asigurător sau ca independent, precum şi cine îl remunerează.
În conformitate cu noile modificări, intermediarii în asigurări şi asigurătorii trebuie să adopte toate măsurile adecvate pentru a detecta conflictele de interese ce ar putea apărea în procesul de distribuţie de produse de asigurare şi să-l informeze pe consumator în acest sens. În IDD sunt menţionate prevederi privind informaţiile care trebuie comunicate consumatorului cu privire la natura remuneraţiei distribuitorului în legătură cu contractul de asigurare.
De asemenea, distribuitorul de asigurări trebuie să-l informeze pe consumator dacă are posibilitatea de a cumpăra separat diferitele componente ale unui pachet oferit (cross-selling).
Totodată, directiva impune cerinţe suplimentare în materie de protecţie a consumatorului privind produsele de asigurare de viaţă cu componentă investiţională.
‘IDD prevede cerinţe suplimentare speciale în materie de protecţie a consumatorului în legătură cu achiziţionarea unor produse de asigurare. Există mari diferenţe între produsele de asigurare simple şi cele cu caracter investiţional. Deseori este vorba de investiţii care au o mare importanţă financiară pentru consumator şi acoperă o perioadă lungă de timp. Atât faza de economisire, cât şi cea de plată, pot dura decenii. Astfel de produse sunt deseori complexe, iar diferenţele de conţinut şi de condiţii sunt foarte greu de înţeles şi de evaluat în prealabil de către consumator. De aceea, în cazul acestei categorii de produse de asigurare, protecţia intereselor consumatorilor are o importanţă mult mai mare decât în cazul unor simple produse de asigurare cu amploare economică redusă’, se mai spune în răspunsul oferit de ASF.