În iulie 2010 intra în vigoare legea privind asigurarea obligatorie a locuinţelor. Înfiinţată printr-o lege aprobată de parlament, Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) este compania la care acţionari sunt 13 firme de asigurări şi care are rolul de a emite poliţele de asigurare care acoperă trei riscuri: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren.
Forma iniţială a legii îi obliga pe toţi proprietarii celor 8,4 milioane de locuinţe din ţară să îşi asigure locuinţele cu această poliţă, pentru care prima anuală este de 20 de euro în cazul caselor construite din materiale durabile (cărămidă, beton – tip A) şi 10 euro pentru cele din materiale de tipul cărămizii nearse, chirpici, paiantă – tip B. Despăgubirile în cazul în care unul dintre cele trei riscuri se materializează pot merge până la 20.000 de euro pentru locuinţele de tip A şi la 10.000 de euro pentru cele de tip B.
Aceste poliţe trebuiau achiziţionate inclusiv de cei care aveau asigurare facultativă a locuinţei sau de cei care nu considerau că locuinţa lor poate fi afectată de cele trei riscuri stipulate. Obligarea proprietarilor la plata acestei asigurări – în fond, o altă taxă – a fost motivată de politicieni ca fiind necesară: este o asigurare socială, de care vor beneficia şi cei ale căror locuinţe sunt în lunci inundabile şi care nu ar fi preluate altfel la asigurare în mod normal. Practic, prin distribuirea riscului la nivelul întregii ţări şi la câteva milioane de proprietari, PAID ar fi putut să îi despăgubească pe cei ale căror case sunt inundate an de an. În acelaşi timp, politicienii spuneau că statul nu va mai da bani pentru a-i ajuta pe cei afectaţi de calamităţi – pentru că legea le interzice -, sarcină ce ar fi trebuit să cadă pe asigurătorul naţional. Legea a fost votată de toate partidele politice din parlament, inclusiv de PSD şi PNL şi a primit un singur vot împotrivă.
Între timp, atât legea, cât şi discursul guvernului s-au schimbat. Începând cu noiembrie 2011, asigurarea obligatorie a locuinţei nu mai este obligatorie pentru cei care au asigurări facultative care acoperă cele trei mari riscuri. PAID s-a transformat într-un vehicul pentru asigurătorii din acţionariat, care au vândut poliţe care le imită la cele obligatorii, folosindu-se de obligativitatea proprietarului de a fi asigurat. Numărul de poliţe încheiate de PAID a scăzut puternic de la 845.500 în octombrie 2011 la 491.500 în aprilie 2012.
Premierul Victor Ponta declara joi, în timpul unei vizite la Iaşi, că guvernul va da bani celor afectaţi de viituri pentru reconstrucţia caselor: „Avem banii necesari sa îi sprijinim pe oamenii care trebuie să îşi refacă locuinţele”. Asta în condiţiile în care cei afectaţi de inundaţii ar fi trebuit să fie despăgubiţi de către PAID, dacă şi-ar fi făcut asigurare de locuinţă. În Vaslui şi Iaşi, în mediul rural, s-au încheiat doar câte 10.000 de poliţe, în ciuda potenţialului mare de inundaţii în aceste zone şi a avertismentelor statului că nu va mai da ajutoare pentru refacerea caseleor afectate. Este mai greu într-un an electoral pentru autorităţi să refuze să îi ajute pe sinistraţi.
Mai mult, primăriile puteau la început să îi amendeze cu 100 până la 500 de lei pe cei care nu îşi încheiau asigurarea, spunea legea, însă nimeni nu a făcut-o. Apoi, după ce încheierea poliţei cu PAID nu a mai fost obligatorie pentru cei cu asigurări facultative, nu a fost pus în loc un mecanism prin care proprietarii să fie verificaţi dacă şi-au asigurat sau nu locuinţele.