Asociaţia Română a Cărnii cere o perioadă de tranziţie pentru producătorii de Salam de Sibiu

Certificarea IGP a fost aprobată prin Regulamentul de punere în aplicare UE 2016/234 al Comisiei din 9 februarie 2016 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate [Salam de Sibiu (IGP)], intrat în vigoare în 10 martie 2016 (‘Regulamentul IGP’). Pentru a putea beneficia de o anumită indicaţie geografică protejată, un produs agricol sau alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini (document care se depune împreună cu documentaţia de înregistrare), care menţionează şi organismul însărcinat cu certificarea produsului.

„Documentaţia pentru obţinerea certificării a fost depusă la APSS, un grup format din doar 5 dintre producătorii de Salam de Sibiu din România. După obţinerea certificării IGP, retailerii au fost informaţi pe data de 14 martie 2016 că ulterior intrării în vigoare a indicaţiei geografice protejate la nivelul UE, singurele produse care pot fi plasate pe piaţă sub denumirea „Salam de Sibiu” sunt cele care respectă caietul de sarcini aferent şi că, pentru aceste produse, conformitatea este evaluată doar anterior comercializării de către Certind SA. Retailerii au fost notificaţi că în procesul de plasare al produselor la raft să ţină cont de faptul că doar acele sortimente care beneficiază de certificatul de conformitate Certind SA pot fi comercializate sub denumirea de Salam de Sibiu’, se arată în comunicat.

Reprezentanţii ACR susţin că, deşi printre obiectivele grupului de producători (APSS) care a iniţiat procedura de certificare IGP se numără apărarea şi protejarea pe piaţa naţională a produsului Salam de Sibiu şi asigurarea de şanse şi drepturi egale pentru toţi agenţii economici activi pe piaţa acestui produs, acţiunile APSS nu reflectă acest deziderat.

„APSS nu se poate substitui autorităţii de control naţionale (în speţă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale – ‘MADR’), autoritatea naţională fiind organismul care ar fi putut realiza o asemenea comunicare”, spun oficialii ACR.

Potrivit acestora, este imperativ să se prevadă o perioadă de tranziţie, în interiorul căreia toţi producătorii de Salam de Sibiu, produs în conformitate cu cerinţele din caietul de sarcini depus în vederea obţinerii certificării IGP, să aibă posibilitatea reală de a comercializa produsele aflate în stocuri, produse anterior datei intrării în vigoare a Regulamentului UE 2016/234 şi de a derula demersurile necesare obţinerii certificării pentru a putea produce în continuare, în conformitate cu rigorile impuse de certificarea IGP, produsul cu denumirea Salam de Sibiu.

„Însăşi legislaţia europeană relevantă prevede, în materia etichetării şi prezentării produselor alimentare cu certificare IGP, că „trebuie prevăzut un termen rezonabil pentru ca operatorii să se poate adapta la această obligaţie’ (de ex. obligaţia producătorilor de a marca pe ambalaje simbolurile comunitare sau indicaţiile corespunzătoare). În condiţiile în care legislaţia europeană prevede o perioadă de tranziţie pentru realizarea etichetării corespunzătoare, cu atât mai mult este evident faptul că perioada de tranziţie trebuie să fie acordată şi pentru a da producătorilor posibilitatea de a comercializa produsele fabricate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului IGP”, mai precizează Asociaţia Română a Cărnii.

Comunicatul mai prevede că o interpretare contrară ar conduce la situaţia absurdă în care certificarea IGP, în loc să fie un element de prestigiu şi un element de marketing semnificativ pentru producătorii unui produs astfel certificat, ajunge să devină un izvor de pierderi ‘legiferat’, deoarece producătorii unui astfel de produs ar fi în imposibilitatea valorificării stocurilor de produse fabricate înainte de obţinerea certificării, prin simpla absenţă a unei perioade rezonabile de tranziţie.

„Trebuie menţionat că o astfel de certificare trebuie, în conformitate cu reglementările europene, obţinută înainte de plasarea produsului pe piaţă, dar după obţinerea certificării IGP a produsului respectiv. Mai mult decât atât, procesul de certificare pentru Salamul de Sibiu durează 70 de zile (ciclul de fabricaţie al acestui produs). Este demn de menţionat că în contextul prezentat, respectiv intrarea în vigoare a certificării IGP pentru Salamul de Sibiu în luna martie şi dispoziţiile reglementărilor relevante (sus-menţionate), niciun producător din România nu ar putea astăzi să fi obţinut deja certificarea Certind SA pentru produsele existente pe raft – toate acestea fiind deja produse şi puse pe piaţă anterior intrării în vigoare a Regulamentului IGP”, punctează APC.

Aplicarea cu efect imediat şi ignorarea unui termen rezonabil pentru ca toţi operatorii să se conformeze obligaţiilor şi să obţină certificarea IGP este în mare măsură susceptibilă de a altera concurenţa pe piaţă, au completat producătorii de carne.

„Susţinem acest lucru întrucât produsele deja fabricate şi livrate retailerilor de către producători (alţîi decât APSS) nu mai pot fi plasate pe piaţă ca urmare a solicitării adresate de către APSS retailerilor în data de 14 martie 2016, ceea ce creează în mod evident un dezavantaj concurenţial celorlalţi producători şi o barieră la intrarea pe piaţă”, au subliniat reprezentanţii ARC.

Salamul de Sibiu a dobândit, din 10 martie 2016, oficial, denumirea de Indicaţie Geografică Protejată, la 20 de zile de la publicarea anunţului de înregistrare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

România a reuşit să înregistreze la nivel european, ca produs de Indicaţie Geografică Protejată (IGP), Magiunul de Prune Topoloveni în anul 2011, Salamul de Sibiu şi Telemeaua de Ibăneşti în 2016. AGERPRES