În septembrie, la tribuna ONU, premierul israelian Benjamin Netanyahu a negat că problema palestiniană este deosebit de importantă. El a prezentat elogios normalizarea relaţiilor dintre Israel şi Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Maroc şi Sudan, în urma acordurilor din 2020 cunoscute ca „avraamice”, ca „zorii unei epoci noi”. El a afirmat atunci că Israelul este pe punctul de a realiza „un progres şi mai spectaculos, o pace istorică” cu Arabia Saudită, unul din statele cele mai puternice din lumea arabă, scrie Agerpres.
Preşedintele american Joe Biden, dornic să marcheze puncte pe frontul diplomatic înaintea alegerilor din 2024, cu atât mai mult dacă se va confrunta din nou cu predecesorul său Donald Trump, sub egida căruia au fost semnate acordurile de normalizare, insistă de câteva luni pentru apropierea dintre israelieni şi saudiţi.
În următoarele săptămâni, urmau să aibă loc negocieri între cele două părţi, care sunt printre cei mai vechi aliaţi ai SUA în Orientul Mijlociu şi de asemenea au în comun îngrijorarea faţă de evoluţia programului nuclear al Iranului.
„Era un drum greu, dar acum este şi mai greu”, după atacul Hamas împotriva Israelului, apreciază cercetătorul Brian Katulis de la Middle East Institute (Institutul pentru Orientul Mijlociu) din Washington. Intensitatea şi amploarea violenţelor, care aruncă o lumină necruţătoare asupra problemelor nerezolvate dintre Israel şi palestinieni, „fac dificilă pe viitor discutarea acestor dosare complicate, cum s-a întâmplat în momentul acordurilor avraamice”, adaugă el.
Conducătorul de facto al Arabiei Saudite, prinţul moştenitor Mohammed bin Salman, a vorbit şi el recent despre progresele în apropierea de Israel, însă cere evoluţii în problema palestiniană, considerată o prioritate de tatăl său, regele Salman. Ca primă reacţie la violenţe, la Riad s-a revenit la poziţia mai clasică, saudiţii susţinând că au prevenit despre existenţa unei „situaţii explozive ca urmare a continuării ocupaţiei (israeliene) şi a privării de drepturile legitime, suferită de poporul palestinian”.
Aziz Alghasian, specialist saudit în relaţiile ţării sale cu Israelul, consideră că regatul urmăreşte astfel să respingă ideea că ar pune normalizarea legăturilor bilaterale mai presus de susţinerea faţă de palestinieni. El apreciază că „situaţia a readus Arabia Saudită la rolul său tradiţional”.
„Netanyahu a adăugat un obstacol în aceste discuţii despre normalizare, spunând că este vorba despre ‘un război’ ca urmare a atacului Hamas” şi adaugă: „nu văd cum poate avea loc o normalizare pe fondul unui război”.
Este posibil ca Hamas, grupare islamistă palestiniană susţinută de Iran, să fi acţionat „de teama unei marginalizări şi mai puternice a cauzei palestiniene” în caz că statul Israel ar fi recunoscut de Arabia Saudită, consideră Joost Hiltermann, responsabil pentru Orientul Mijlociu în grupul de reflecţie International Crisis Group (ICG).
Secretarul de stat american, Antony Blinken, vede întreruperea eforturilor de normalizare israelo-saudite ca pe unul din posibilele obiective ale atacului islamiştilor palestinieni. „Cine se opune normalizării? Hamas, Hezbollah, Iranul. Nu ar fi deci surprinzător ca o parte din mobilurile lor să fie perturbarea eforturilor care urmăresc apropierea între Arabia Saudită şi Israel. (…) Deci este cu siguranţă un factor”, a declarat el duminică la televiziunea CNN.
Reacţia militară israeliană, probabil de mari proporţii, va obliga statele arabe să adopte o linie mai dură faţă de Israel, în special având în vedere opinia publică foarte sensibilă la cauza palestiniană.
Netanyahu a declarat sâmbătă că armata israeliană îşi va folosi „întreaga forţă” pentru a „distruge capacităţile” Hamas; el a numit Gaza „oraşul Răului”.
„Putem avea în vedere un scenariu de răcire a relaţiilor cu Emiratele şi probabil cel puţin o întârziere a oricărui tip de acord posibil între Israel şi Arabia Saudită”, este de părere Hiltermann.
Senatorul american Lindsey Graham, un republican influent, afirmă că atacul pare „conceput pentru a bloca” apropierea dintre cele două puteri din Orientul Mijlociu, deoarece „un acord de pace între aceste două ţări ar fi fost un coşmar pentru Iran şi pentru Hamas”.