Au început lucrările la prima oţelărie de după Revoluţie

Compania indiană Transadanube Industries a început, luna trecută, lucrările la oţelăria de 150 de milioane de euro de la Olteniţa, potrivit vice-primarului din localitate Florian Cercel. Reprezentanţii Transdanube au depus, la Primărie, o notificare în acest sens în 6 iunie. Cercel nu ştie mai multe despre ceea ce se întâmplă pe terenul fostului Combinat Siderurgic Olteniţa însă „ar fi auzit” că acum se sapă la fundaţia viitoarei oţelării. „Ne-au notificat pe 6, luna trecută, că încep lucrările la oţelărie. De anul trecut, de când au primit autorizaţiile de construcţie şi de urbanism ştiu că tot ce-au făcut e pavilionul administrativ al viitoarei fabrici”, afirmă oficialul citat.

În luna iunie a anului trecut, italienii au obţinut certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie pentru un laminor şi o oţelărie. Timp de un an nu au mişcat, însă, nimic. Comunicarea cu reprezentanţii Transdanube este aproape inexistentă pentru că aceştia sunt opaci. Nici viceprimarul Olteniţei şi nici preşedintele Consiliului Judeţean Călăraşi Răducu Filipescu nu ştiu detalii asupra planurilor Transdanube. Filipescu este de părere că „lucrurile trenează la Olteniţa din cauza incertitudinilor din politică”. Altceva nu mai ştie de oţelăria şi laminorilor indienilor.

 Pe de altă parte, Cercel spune că italienii nu sunt datori să comunice nimic pentru că „sunt banii lor acolo”.

O solicitare a ECONOMICA.NET privind stadiul investiţiei olteniţene şi planurile de viitor a rămas, de asemenea, fără răspuns din partea reprezentanţilor Transdanube.

Deşi lucrurile par a fi trenat la Olteniţa, totuşi începerea în iunie 2012 a construcţiilor la oţelărie şi laminor pare a fi fost exact planul indienilor de la Transdanube. În luna septembrie a anului trecut, fostul primar Costinel Milescu spunea că Transdanube mai trebuie să aştepte cu oţelăria pentru că sunt probleme cu conectarea la sistemul naţional de transport al energiei. Edilul avansa şi un termen de începere a lucrărilor: vara lui 2012.

Potrivit anunţului iniţial din 2010 al reprezentanţilor Transdanube, fabrica va fi gata în doi ani după începere lucrărilor. Va avea o capacitate de 500.000 de tone de oţel lichid şi 450.000 de tone de oţel-beton anual ceea ce o va transforma în cea mai mare unitate de profil de pe teritoriul României. Înseamnă, totodată, şi una dintre cele mai mari investiţii în România din ultimii ani.

Oţelăria va da de lucru la 450 de oameni, mare parte localnici. Pe orizontală se vor mai crea alte 600 de locuri de muncă.

Alegerea Olteniţei pentru o investiţie de asemenea dimensiuni se datorează faptului că oraşul este port la Dunăre, astfel încât transportul minereului şi a produsului finit este mai facil, că deţine infrastructură industrială dar şi pentru că este aproape de Bucureşti, cea mai activă piaţă a construcţiilor din ţară.
Produsele viitoarei fabrici de la Olteniţa sunt destinate, în egală măsură pieţei locale şi exportului. În prezent, o bună parte din oţelul-beton folosit în România este adus din Bulgaria, Ucraina ori Turcia.

Parteneri în cadrul acestei investiţii sunt Grupul Danieli din Italia, BCP Bucureşti şi ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice).
African Industries Group, compania-mamă a Transdanube Industries, a fost fondată în anii 1970 de către P.K. Gupta şi este administrată în continuare de către familia Gupta . Transdanube Industries SRL este prezentă în România începând din 2007, când a achiziţionat o parte din fosta turnătorie Turol SA. Un an mai târziu, TDI a cumpărat prin licitaţie fosta Centrala Termica de Zonă din Olteniţa.

Cea mai mare uzină siderurgică din România este fosta Sidex Galaţi care se află în proprietatea concernului indiano-luxemburghez Arcelor Mittal.  O uzină comparabilă ar fi trebui să se contruiască în Dobrogea de către austriecii de la Voestalpine. Venirea crizei a anulat, însă, proiectul.

Industria produselor din oţel din România este un joc în doi între companii indiene şi ruseşti. Astfel,  Arcelor Mittal deţine fabricile de la Galaţi, Hunedoara dar şi producătorul de ţevi Petrotub Roman. Uzine precum COS Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii, Artrom Slatina sau TMK Reşiţa sunt proprietatea unor firme deţinute de oligarhi ruşi.