Aur, argint, bronz? Top 10 mesaje eronate privind Pensia noastră cea de toate zilele

Diversitatea si numărul mare de mesaje privind modificarea sistemului de pensii in Romania, precum si promovarea lor intensa pe toate canalele de comunicare, creează un fel de zgomot de fond, care face ca subiectele importante sa nu se mai distingă de cele mai puțin importante. Și nu este doar zgomot de fond, ci este și multă ceață, dat fiind faptul ca numeroase mesaje conțin  informații eronate sau înșelătoare prin omisiune.

Interesul pe acest subiect este mare, întrucât, într-o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu, sistemul de pensii pe care statul român îl creează, îl susține și îl protejează, ne influențează pe absolut toți cei ce trăim în România. Statistica ne spune că, în general, aproape 75% dintre cei în vârstă de 18 ani ajung sa iasă la pensie (de regulă, la 65 de ani) și că perioada de plată a pensiei este de aproximativ 15 ani. Așadar, trebuie sa ne intereseze!

Ponderea celor mai mari şi a celor mai mici pensii în total pensii. România versus UE

Subiectul pensiilor va fi mereu unul de actualitate, dat fiind faptul ca mereu va exista un grup al nemulțumiților. Iar în România de azi, grupul acela este reprezentat, din păcate, de vasta majoritate a cetățenilor. În prim plan se afla incorectitudinea generata de sistem si nivelul foarte scăzut al puterii de cumpărare.

Potrivit unui recent raport al Comisiei Europene și al Comisiei de Protecție Socială (The 2021 Pension Adequacy Report), în România, aproape un sfert dintre bărbații și aproape o treime dintre femeile, cu vârstă peste 65 de ani, declară ca suferă deprivațiuni materialesevere datorate lipsei resurselor. Și mai relevante sunt aceste statistici când sunt raportate la cele ale celorlalte țâri din Uniunea Europeană. România este una din tarile cu cea mai grava situație, valorile indicatorilor menționați fiind de 5 ori mai mari (în sens negativ) decât cei aferenți mediei Uniunii Europene.

Tot potrivit aceluiași raport, se observă că România se află printre țărileîn care valoarea raportului dintre grupul celor cu pensiile cele mai mari (20% din total pensionari)și grupul celor cu pensiile cele mai mici (tot 20% din total pensionari) este peste cel al mediei Uniunii Europene (4.5 versus 4). Însă, dacă acest raport s-ar fi calculat pentru primii 1%  din cele două grupuri, probabil că Romania ar fi fost „campioană” la mare distanță de următoarea clasata.

Data fiind importanta subiectului, devine fundamentala calitatea informațiilor primite prin intermediul mesajelor publice. Din păcate, dacă am analiza toate recentele mesaje am putearealiza șiun altfel de clasament:

„Top 10 mesaje eronate privind modificarea sistemului de pensii din România”,

1. Modificările la sistemul public de pensii sunt suficiente pentru a rezolva problema.

ERONAT, pentru ca sistemul de pensii NU se reduce la sistemul public de pensii.Adevărul este ca TOTsistemul de pensii din Romania, ca INTREG, reprezintă o problemă, prin ceea ce include, prin ceea ce nu include și mai ales prin modul cum se corelează elementele ce îl compun. Actualmente, pe lângă sistemul public de pensii, cu toate subsistemele lui (pensii de serviciu pentru militari, magistrați, personal diplomatic, clerici, etc.), avem sisteme alternative de pensii (precum sunt cele pentru avocați si pentru notari publici), avem sistemul privat obligatoriu de pensii (Pilonul II) si sistemul privat voluntar de pensii (Pilonul III), avem sistemul privat de economisire si investii (produse bancare, produse de asigurări, produse ale pieței de capital). Mai mult, avem reglementat, dar nefuncțional, sistemul de pensii ocupaționale si avem reglementat si funcțional, dar mai puțin discutat, sistemul de pensii sociale. Aparent, sistemul nostru conține suficiente elemente. Ar mai putea fi adăugate si alte elemente, cum ar fi conturile individuale de pensii, dar toate completările posibile depind de „soluția” pe care ne-o dorim a o aplica.

2. În sistemul public de pensii trebuie să primești înapoi prin pensie, tot atât cât ai cotizat

ERONAT. Se ignoră, cu știință sau nu, faptul că, sistemul public de pensii are în primul rând un rol SOCIAL, este o „plasă de siguranță”, ce primește resurse publice suplimentare dacă este cazul. Datorită redistribuirii, în fapt a mutualizării riscului ca unele categorii de pensionari sa nu aibă mijloacele necesare unui trai decent, o parte dintre pensionari vor primi mai puțin decât au contribuit, iar alții mai mult. Ce-i drept, nu-i obligatoriu ca acest rol sa fie îndeplinit de sistemul de pensii Pilon I. Același rol ar putea fi îndeplinit se sistemul pensiilor sociale (ce ar fi fost un fel de Pilon 0) sau prin mecanisme de echilibrare. Însă, indiferent cum este îndeplinit acest rol și ce fel de surse de finanțare sunt utilizate, tot la aplicarea principiului mutualității se ajunge.

Pentru cei ce uită de rolul social al sistemului public de pensii, este necesar  a le reaminti de Constituția Românei, mai exact de prevederile articolului 47: „(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenta medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomași la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.”

3. Sistemul public de pensii ajunge în „faliment”, nu este „sustenabil”.

Complet ERONAT, când se vorbește de „faliment”, si parțialERONATcând se vorbește de „sustenabilitate”. Cei ce vorbesc de „faliment” ar trebui săreciteascăLegea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, (care acum numai „unitar” nu este).  Potrivit acestei legi, sistemul public de pensii se administrează de Casa Naționala de Pensii Publice printr-un buget, ce se aproba an de an si care are venturi (din contribuții și de la bugetul de stat) și cheltuieli (pensii și alte indemnizații). Așadar, nu este un fond de investiții, nu deține active care să acopere niște obligații. Practic, este un sistem redistributiv, adică împarte ceea ce colectează. Instrumentul prin care se realizează egalizarea între cele două elemente ale sale este punctul de pensie. Când nu vor mai fi venituri suficiente pentru plata pensiilor publice, într-o formă sau alta, se va reduce valoarea punctului de pensii. Așadar, cat va exista statul roman va exista şi sistem public de pensii. Este exclusa varianta „falimentului”. De altfel, România a trecut printr-un astfel de eveniment în cursul anului 2010, când reducerea punctului de pensii s-a realizat, indirect, pentru o parte dintre pensionari, prin introducerea impozitului pe veniturile din pensii.

Cat privește „sustenabilitatea”, prin reducerea valorii punctului de pensii și/sau prin neactualizarea lui cu rata inflației, este evident că nivelul de cumpărare al pensiilor nu se va menține, așadar setul de beneficii acordate nu va mai fi la nivelul anterior, putând fi considerat sistemul drept „nesustenabil”. Însă, si în acest caz, a susține ca sistemul actual public de pensii este „nesustenabil” este greșit, fiind o informație eronată, prin omisiune. Cum se explica? Trebuie cunoscut că România, și după recentele majorări ale valorii punctului de pensii în sistemul public de pensii, colectează și cheltuie pentru pensii mai puțin decât majoritatea țârilor din Uniunea Europeană. Mai exact, ponderea cheltuielilor cu pensiile în PIB în 2018, a fost de 7.9% în România, în timp ce valoarea mediei la nivelul Uniunii Europene a fost de 10.8%. Se remarcă și faptul, căîn România, finanțarea sistemului de pensii se realizează inproporție de 90% prin sistemul de contribuții, în timp de ce la nivelul Uniunii Europene contribuțiile au o pondere de doar 65%, restul fiind finanțat din alte surse.

4. Sistemul de pensii publice administrat de Casa Naționala de Pensii Publice trebuie administrat la fel cum sunt administrate pensiile din Pilonul II.

ERONAT. Sistemul de pensii publice, potrivit legii, este unul autonom, doar ca administrare, gestionând un buget, nu un fond de investii, nu urmărește realizarea de profit, nu urmărește creșterea valorii a unui ceva (fond) care, în acest caz, nu există. Orice analogie cu sistemele de pensii private este complet greșita. Daca ar fi de făcut, totuși, vreo analogie ar fi de făcut cu asigurările de viată cu anuități, din perspectiva calculelor actuariale pentru fundamentarea valorii punctului de pensie și a cheltuielilor operaționale per asigurat. Sistemul administrat de CNPP este diferit de toate celelalte pentru că asigură un serviciu social.

5. Finanțarea sistemului public de pensii se poate face doar prin plata unei contribuții în funcție de salariul realizat si prin sumele de „echilibrare” primite de la bugetul de stat.

ERONAT. Cu toate ca așa scrie și în legea noastră. Se uită că legea este făcută tot de noi, prin intermediul politicienilor noștri aleși să fie parlamentari. Legea se poate schimba. Așa cum a procedat Norvegia, spre exemplu. De ceva timp se vorbește și pe la noi de un Fond Suveran. Unele guverne de la noi îl au prevăzut ca obiectiv de îndeplinit și în programul lor de guvernare. Fondul Suveran al Norvegiei este de-a dreptul invidiat de mulți politicieni. Doar căpuținivorbesc de faptul că acest fond este un Fond de Pensii Publice ce are ca surse de finanțare excedentele de venituri fiscale obținute din impozitarea industriei petroliere din Norvegia. Este doar un exemplu a faptului că se poate și altfel. Mai aproape de specificul nostru, ar fi reținut ca finanțarea unei pensii suplimentare, acordate in anumite condiții, in Franța, a fost realizata din sumele obținute din privatizarea unor companii de stat.

Devine din ce în ce mai evident faptul căodată cu scădereaponderii veniturilor salariale în total PIB, în parte datorita tehnologiei (automatizări, robotizări, etc),în parte datorită aportului investițiilor de capital, sistemul de pensii publice trebuie (devenind o necesitate, nu o opțiune) să fie finanțatși din alte surse decât cele sub forma contribuțiilor salariale.De altfel, preocuparea pentru identificarea și utilizarea de surse suplimentare de finanțare a sistemelor publice de pensii este de actualitate în multe țâri ale Uniunii Europene. Printre sursele suplimentare aflate în dezbatere publică se remarcă: impozitele suplimentare pe veniturile din capital; impozitele pe proprietăți; taxa pe valoarea adăugată; taxa de mediu.

6. Pensiile (adică beneficiile) în sistemul public de pensii trebuie să fie stabilite doar în funcție de contribuțiile plătite.

ERONAT. Așa cum am menținut la punctele anterioare, 2 și 5, contributivitatea este doar un criteriu dintre multe alte criterii ce sunt folosite în mod obiectiv la stabilirea valorii beneficiilor pensionarilor. Se ignoră de-a dreptul că nimeni nu deține în Pilonul I vreun cont individual cu acumulare. Mai mult, Pilonul I nu este o proprietate privată, ci este doar un buget prin care se colectează și redistribuie baniicolectați prin contribuții sociale şi prin alte forme de finanțare. În plus, atunci când se vorbește de contributivitate și se acceptă folosirea unor coeficienți de ajustare a valorii punctului de pensii, cum este cazul României, cu toții trebuie sa înțelegem ca regula „Totul doar în funcție de contributivitate” a dispărut, ca este o contradicție in termeni, ca există o fractură logică.

7. Fondul de pensii administrat de Casa Națională de Pensii ar trebui să fie totuși un fond de acumulare pentru a fi administrat mai bine şi pentru a nu cheltui guvernele după placul lor banii plătiți de contribuabili.

Complet ERONAT, în cazul României. După cum am observat, Norvegia a putut proceda astfel. România, însă, nu va putea probabil niciodată. De ce? România, atât prin Bugetul sau de stat, câtşi prin Bugetul sistemului său de pensii publice funcționează de ani buni cu deficit, adică pe datorie, și puțin probabil sa se schimbe situația în următorii ani buni de acum încolo. Din aceasta cauza, dacă mâine, valoarea punctului de pensii ar fi luat ca referință și pentru obligațiile viitoare față de pensionarii actuali, respectiv față de cei care deja au contribuit cu ceva (fie și cu 1 leu) la sistemul public de pensii și încă nu sunt pensionari, iar aceste obligații ar fi calculate și apoi acoperite cu active financiare de către Statul roman, inclusiv prin luare in calcul a sumelor ce ar urma sa fie încasate prin contribuții sociale pentru pensii, probabil că gradul de îndatorare al României ar deveni atât de mare încât nici serviciul datoriei nu ar mai putea fi plătit. Aceasta ar fi o adevărata capcana, una de-a dreptul sinucigașă.Întotdeauna,mutualizareaa fost șieste soluția eficientășirațională. Cu resurse puține, se pot realiza astfel, lucruri importante. Și nu doar în România, ci, cu mici excepții, în toată lumea.

8. Schimbările la sistemul de pensii trebuie realizate cat mai repede pentru ca reprezintă o mare problema a celor 4 milioane de pensionari actuali

ERONAT. Este o problema a celor 22 de milioane de români. Sistemele de pensii nu se schimbă odată cu terminarea/începerea unui ciclu electoral. La nivel de persoană, perioada de aplicare a sistemului de pensii este, în medie de 60 de ani, de la data majoratului până la deces. Nu se schimbă discreționar regulile în timpul jocului. Ca și în cazul legilor, schimbările fundamentalenu ar trebui să se aplice pentru trecut, ci doar pentru viitor, adică pentru cei ce vor deveni membri ai sistemului de pensii. Este o problemă de corectitudine.Dacă in timp apar mari dezechilibre între grupuri de beneficiari ai sistemului de pensii, pot fi introduse sisteme de echilibrare, de redistribuire, si astfel nu se elimina un sistem pentru a fi introdus altul nou.

9. Trebuie să existe un singur sistem de pensii publice.

ERONAT. Se poate argumenta cel mai facil apelând la constatări. Astfel, chiar șiatunci când aveam în România un „sistem unitar de pensii publice” introdus prin Legea nr. 263/2010, în fapt existau și funcționau în paralel sistemele de pensii ale avocaților și ale notarilor publici. Dacă am fi luat de referință Franța, până de curând, în această țară funcționau în paralel nu mai puțin de 42 de sisteme (scheme) publice de pensii. Sau dacă ne-am raporta la Uniunea Europeană, am observa că unul dintre beneficiile primite de oricare europarlamentar, din orice țară membră, este cel al unei pensii suplimentare. De altfel, cu două excepții (Suedia și Cipru), în toate țările Uniunii Europene există sisteme de pensii speciale, ca parte a sistemului de pensii publice, iar cheltuielile cu acestea reprezintă aproximativ 1% din PIB. Așadar, nu existenta lor generează o problemă pentru societate, ci cum se corelează cu celelalte sisteme de pensii publice.

10. Pensia publică este un drept al fiecărui cetățean și trebuie plătită de stat indiferent de nivelul ei.

ERONAT. Valoarea punctului de pensii și valoarea pensiilor speciale nu pot fi stabilite prin legi fără a se ține cont de modul lor sustenabil de finanțare. Din punct de vedere formal o astfel de cerință trebuie îndeplinită înainte de aprobarea oricărei legi ce necesită alocarea unor resurse financiare.Avemlegislație internăîn acest sens. Șitotuși, în practică nu puține au fost situațiile în care forma a bătut fondul, iar problema a fost transferată generațiilor viitoare. Ori ca datorie publică de plătit, ori ca beneficii reduse. Acesta este un exemplu evident de incorectitudine inter-generațională. În mod normal, beneficiile sistemului de pensii trebuie să reflecte sărăcia sau bogăția economiei țârii. Dacă nu se corelează, atunci guvernanțațâriidovedește, ori nepricepere și/sau rea credință (cândeconomia estesăraca, iar unii pensionari sunt bogați), ori dezinteres și/sau rea credința (când economia este bogată, iar mulțipensionari sunt săraci). Și tot în mod normal, solidaritatea socială trebuie săfuncționezetot timpul și la bine și la greu.

În concluzie,

Dacă am reuși să reducem zgomotul de fond și am degaja ceața ce învăluie subiectul pensiilor in Romania, prin evitarea interpretării eronate si/sau a înțelegerii greșite a unor elemente ce contribuie la realizarea sistemului de pensii, am putea reține ce este important, respectiv că avem o problemă cu întregul sistem de pensii, căînainte de orice pensiile publice sunt pensii sociale, că regulile trecutului nu mai sunt și regulile viitorului, că este o problemă a tuturor, a celor de aziși a celor de mâine, iar corectitudinea este baza construcției oricărei soluții de viitor.

Sorin Mititelu este CEO Optimus Fintech şi a fost director al direcţiei retail BCR şi preşedinte BCR Asigurări Viaţă.