Autorii legii „dării în plată” au supraestimat numărul beneficiarilor de 400 de ori
Politicianul vine astfel să contracareze opinii potrivit cărora înainte da a legifera ceva este bine să te gândeşti la efecte mai ales în domeniul economic, financiar-bancar. Să se gândească alţii, sugerează dânsul. Din punct de vedere legal, tind să cred că are dreptate, nu am cunoştinţă de vreun act normativ care să te oblige la bun simţ. Sunt şi multe alte legi în vigoare adoptate fără studii de impact, sau în care studiile de impact nu au jucat vreun rol în sensul că au fost ignorate cu desăvârşire, considerându-se că voinţa politică este suficientă.
În cazul particular al legii DIP , dl.deputat susţine că BNR trebuia să vină cu „o cifră”- Dar BNR? A prezentat vreo cifră estimativă cu referire la potenţialul efect al legii?” întreabă domnia sa cu reproş.Adevărul e că BNR nu a venit cu o cifră, pentru că nimeni pe lumea asta nu poate estima numeric efectele unei legi atât de rudimentare precum aceasta. Este nevoie de capacităţi paranormale pentru a estima câte dintre persoanele împrumutate vor decide cândva să se autoevacueze din imobil sau să dea în plată un teren, atâta vreme cât legea nu face distincţia între cei care nu mai pot plăti şi cei care, din orice motiv şi în orice moment, ar putea să decidă să nu mai plătească. Realitatea este că liberalul a reuşit să iniţieze, parlamentul să voteze, iar preşedintele să promulge, nu doar o lege fără studiu de impact, ci una la care demersul de a stabili cât de cît exact cuantumul pagubelor produse este aproape imposibil. Şi nu ştiu dacă o sumă a pierderilor suportate de bănci sau de bugetul statului, situate între câteva sute de milioane de euro şi peste 1 miliard euro, ar fi constituit vreo piedică în procesul legislativ. Au fost alte argumente mult mai puternice decât banii,de care ar fi trebuit să se ţină cont, pentru ca legea să fie aplicabilă şi să nu degenereze în valul de procese ce se prefigurează astăzi, alminteri mană cerească pentru avocaţi şi notari.Unele efecte nebănuite mai apar şi astăzi, pentru că derogând de la Codul Civil şi de la multe alte reglementări interne şi externe în vigoare, legea dării în plată este un izvor nesecat de contradicţii cu altele, tratamentul fiscal al transferului de proprietate fiind doar vârful icebergului.
Se face, în curând, o lună de la intrarea în vigoare a legii. Ea nu a avut un studiu de impact, iar iniţiatorii nu au fost nici obligaţi, nici n-au avut chef să ceară aşa ceva. Un început de impact se poate măsura estimativ, că nu e studiu, e numărătoare. Potrivit surselor dlui avocat Piperea, sfătuitorul domnului deputat în materie de legiferare, acum vreo săptămână, la nivelul întregului sistem bancar, aşa cum susţine dânsul, erau între 4800-5000 de notificări de dare în plată. După sursele mele, nici vorbă de atâtea, dar nu mă pun cu ale dlui. avocat care le-nşiră, citez : „PS Sursele mele sunt credibile intrucat clientii mei nu sunt doar dascali, medici, pompieri, militari, aviatori, actori, cantareti, fosti campioni mondiali, fosti antrenori de nationala, ci si politisti, ziaristi, grefieri, bancheri si ofiteri SRI sau SIE.” Aşa că să rămânem la 5000 sau câteva mii, că ordinul de mărime contează. Omul e dezamăgit de numărul relativ mic de notificări şi îndeamnă pe cei încă neexecutaţi şi pe toţi ceilalţi care ar putea dobândi cheful să nu-şi mai plătească datoriile cam un cincinal, să notifice, pentru că, într-adevăr, legea dării în plată, în originalitatea ei extremă, permite. Findcă aşa a fost făcută…să permită. Şi cum să nu se fi ajuns aici, din moment ce în noiembrie 2011, prezentând argumentele prolege dl Piperea susţinea că-s peste 950000 de persoane fizice în situaţie de faliment (credit neperformant)! „Faptul că încă nu sunt încă evacuaţi din locuinţe toţi aceşti faliţi se explică printr-o manipulare a hărtiilor practicată de bănci…” (Bursa 25.11.2015) . La rândul său, dl deputat Zamfir, care repudiază studiile de impact ca obligativitate, avansa cu hotărîre cifra de 800000 de persoane „Eu nu am spus niciodată că este o lege socială, ci că dacă nu intervenim urgent, oricare din cele peste 800000 de situaţii de întârziere la rambursare poate deveni o problemă” .
Unde sunt,domnilor, restul de 945.000, respectiv 795000 de beneficiari ai dării în plată? Aşteaptă să se lămurească cu impozitul? Până una alta realitatea arată ca valid următorul studiu de impact: Beneficiarii (în sensul de procese) al legii dării în plată sunt de 400 de ori mai puţini decât aşteptările iniţiatorilor.
Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României
*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR şi nici al ECONOMICA.NET