Autorităţile britanice au început o anchetă privind manipularea pieţei aurului
Preţul de referinţă al aurului la Londra – „London fix” – este publicat de două ori pe zi de firma London Gold Market Fixing Ltd., după câte o teleconferinţă la care participă Barclays, Deutsche Bank, Bank of Nova Scotia, HSBC Holdings şi Societe Generale, notează Bloomberg.
Cotaţia este utilizată la scară largă, de companii miniere, bijutieri şi bănci centrale, pentru cumpărarea, vânzarea şi evaluarea rezervelor de aur.
Procedura datează de la 1919 şi influenţează decisiv o piaţă de 20.000 miliarde de dolari.
London Gold Market Fixing este controlată de cele 5 bănci şi nu are angajaţi. Solicitările presei în legătură cu investigaţia au fost preluate de Douglas Beadle, fost bancher apropiat grupului Rothschild, în calitate de consultant al London Gold Market Fixing. Contactat de Bloomberg, Beadle a refuzat să comenteze informaţiile.
Reprezentanţii băncilor şi ai autorităţilor britanice şi americane au refuzat de asemenea să facă vreun comentariu.
Mai mulţi dealeri şi economişti susţin însă că unii traderi obţin mai rapid decât restul jucătorilor informaţii despre evoluţia şedinţelor de stabilire a cotaţiei de referinţă, pe care le utilizează pentru a câştiga un avantaj incorect pe piaţă.
Astfel, autoritatea pentru Conduită Financiară din Marea Britanie a început o anchetă privind procedura de stabilire a preţului de referinţă, a declarat pentru Bloomberg o sursă apropiată situaţiei.
Traderii băncilor care participă la şedinţă pot tranzacţiona, în timpul discuţiilor, aur şi instrumente financiare bazate pe aur, inclusiv derivate, pe piaţa spot şi pe burse.
De regulă, volumul de tranzacţionare al derivatelor pe aur creşte puternic imediat după începerea unei astfel de şedinţe. Patru traderi contactaţi de Bloomberg susţin că intensificarea activităţii se datorează utilizării de informaţii privilegiate de către unii dealeri şi clienţii acestora.
„Traderii implicaţi în acest proces de stabilire a preţului au informaţii superioare altor jucători, chiar şi pentru scurt timp. Acesta este marele defect al procedurii de stabilire a preţului aurului la Londra”, comentează Thorsten Polleit, economist şef la Degussa Goldhandel, companie germană de brokeraj de metale preţioase. Anterior, Polleit a lucrat ca economist la Barclays, una dintre cele mai mari bănci britanice.
Londra este cel mai mare hub de tranzacţii cu aur la nivel mondial, cu un rulaj mediu zilnic de 33 miliarde de dolari în 2012, faţă de 29 miliarde de dolari la New York.
Autorităţile din SUA iau de asemenea în calcul o posibilă anchetă privind felul în care sunt stabilite cotaţiile de referinţă ale aurului, a afirmat o sursă apropiată discuţiilor.
Preţul aurului a coborât cu 27% în acest an, prima scădere anuală din 2000.
Barrick Gold, cel mai mare producător de aur la nivel mondial, va vinde, închide sau reduce producţia la jumătate din minele pe care le deţine. Fondul PFR Gold Fund, controlat de miliardarul american John Paulson, a pierdut 630 milioane de dolari de la finele anului trecut, potrivit unei surse.
Dincolo de piaţa aurului, autorităţile din Marea Britanie, SUA, Elveţia, Japonia, Singapore sau Hong Kong derulează investigaţii ample privind stabilirea a diverse rate, preţuri de referinţă şi cursuri valutare, precum indicii de dobândă LIBOR şi Euribor.
Cinci instituţii financiare, printre care Barclays şi Royal Bank of Scotland, au fost sancţionate cu amenzi în valoare totală de 3,7 miliarde de dolari pentru manipularea LIBOR, indice care afectează dobânzi în întreaga lume.
Procesul de stabilire a preţului de referinţă al aurului datează din septembrie 1919 când, la mai puţin de un an după sfârşitul Primului Război Mondial, reprezentanţi din partea a 5 dealeri importanţi de aur s-au întâlnit la birourile din Londra ale grupului Rothschild.
Tradiţia a fost suspendată timp de 15 ani începând din 1939, iar grupul Rothschild s-a retras din comisie în 2004. În prezent discuţiile au loc prin teleconferinţă, dar procedura este aceeaşi. Preşedintele şedinţei – unul dintre reprezentanţii celor 5 bănci, prin rotaţie – propune un preţ apropiat de cotaţia spot curentă în dolari pentru o uncie de aur. Ceilalţi participanţi transmit apoi câte lingouri de aur sunt dispuşi să cumpere la acest preţ, pe baza comenzilor din partea clienţilor sau în nume propriu. Dacă cererea depăşeşte oferta, preţul de referinţă este ridicat. Procesul este repetat până se ajunge la un echilibru între cerere şi ofertă – diferenţă mai mică de 50 de lingouri, sau 620 kilograme.
Astfel de şedinţe au loc de două ori pe zi, la 10:30 şi 15:00, ora Londrei, iar preţurile de referinţă sunt stabilite în dolari, lire sterline şi euro. Preţurile sunt stabilite în mod similar pentru argint, platină şi paladiu.