Autorităţile globale de reglementare bancară amână noile reguli privind capitalul

Guvernatorii băncilor centrale şi şefii organismelor de supervizare din aproape 30 de ţări trebuiau să se întâlnească în 8 ianuarie pentru a aproba noile reglementări care vor determina nivelul capitalului pe care trebuie să îl pună deoparte băncile pentru creditele neperformante şi alte active. Dar, din cauza divergenţelor cu privire la nivelul minim de capital pe care trebuie să îl deţină băncile, întâlnirea a fost amânată pentru perioada 1-2 martie.

Guvernele din întreaga lume au cheltuit miliarde de dolari din banii contribuabililor pentru a salva băncile care au întâmpinat probleme după criza financiară din 2007-2009 şi al căror faliment ameninţa stabilitatea întregului sistem financiar global. De atunci, organismele de reglementare din G20 au încercat să găsească modalităţi pentru a evita repetarea unei astfel de situaţii.

Comitetul Basel, un organism de reglementare bancară ce cuprinde aproape 30 de state, stabilise data de 31 decembrie 2016 ca termen limită pentru finalizarea revizuirii generale a actualelor reglementări bancare – cunoscute sub numele de Basel III.

Dar cei care se opun noilor reglementări, în special în Europa şi Japonia, consideră că revizuirea a mers prea departe, deoarece se tem că băncile vor trebui să majoreze excesiv de mult nivelul capitalului. Autorităţile din Europa solicită ca cerinţele de capital să fie calibrate conform riscurilor pe care şi le asumă băncile şi a modelelor lor de afaceri.

Marţi, Comitetul Basel a anunţat că sunt necesare negocieri suplimentare înainte de a prezenta propunerile spre aprobare organismului său de supervizare – Grupul guvernatorilor băncilor centrale şi al şefilor organismelor de supervizare (GHOS).

Noile norme Basel III ar urma să intre pe deplin în vigoare abia în 2019, însă organismele globale de reglementare şi presiunea pieţei au presat băncile să respecte mai devreme noile norme şi să înlăture orice îndoială cu privire la soliditatea lor.

Normele Basel III, elaborate după izbucnirea crizei financiare, vizează mai ales consolidarea fondurilor proprii ale băncilor, precum şi rezervele lor de lichidităţi pentru a limita riscurile de faliment şi a evita noi crize. Ele prevăd impunerea pentru instituţiile bancare a unei rate de fonduri proprii de 8%, până la finalul lui 2018.