Autostrăzile – obiectul fantastic al guvernelor României
În orice meserie există obiecte fantastice. De pildă, literatura pe Emotional finance vorbește despre acțiunile-minune tranzacționate la bursă, care își măresc valoarea fenomenal și pe care fiecare investitor ar vrea să le aibă în portofoliu. Desigur, nimeni nu știe exact care sunt acestea, dar fiecare visează să pună mâna pe o asemenea investiție, care să-l transforme peste noapte într-un mogul.
Politicienii au și ei obiecte fantastice. De pildă, investiția în educația publică sau politica anti-teroristă – în numele căreia poți să interzici nenumărate libertăți și să pornești câte războaie vrei fără să câștigi mare brânză în termeni de cunoaștere sau securitate – atestă dificultatea cu care guvernele acceptă realitatea. În țările în dezvoltare, investiția în infrastructură sau atragerea ajutorului extern (fonduri europene) au devenit o veritabilă idee fixă, deși eficiența sau consecințele acestor politici sunt foarte dubioase. În România, evident, construcția de autostrăzi este obiectul fermecat pe care, se speră, dacă îl obținem atunci ne vom propăși definitiv ca nație. Sau, mă rog, nu autostrăzile în sine, ci mai degrabă promisiunea lor este eterna și fascinanta gogoașă din care se înfruptă toate guvernele și alegătorii lor deopotrivă.
Nu există evaluări privind meritul economic al acestor autostrăzi. Știți de ce? Fiindcă nu pot exista. O activitate economică merită derulată dacă ea se soldează cu profit. Dar construcția autostrăzilor nu ține cont de așa ceva. Care profit dom’le – mi se replică de obicei, nu înțelegi că autostrăzile au efect de multiplicator și că sporesc eficiența tuturor celorlalte activități economice? Autostrăzile nu s-au construit nicăieri în lume pentru profit, ci pentru binele societății – mai adaugă fanaticii.
Aceasta este de fapt problema. Dacă crezi că este rațional să investești în producția unui bun sau serviciu X indiferent de profitabilitatea acestuia, atunci ești fanatic. Fanaticii autostrăzilor au o problemă în a-și justifica moderația. De exemplu, dacă îi întrebi exact câte autostrăzi are nevoie România, părerile vor fi împărțite. Dacă vrei să-ți spună câte benzi de circulație să aibă autostrăzile, iar vei obține reacții diverse. Există mai multe variante de autostrăzi care merg în aceeași direcție, de pildă poți ajunge de la București la Sibiu fie pe Valea Oltului fie prin Brașov – grea alegere pentru fanatici, unii spun că trebuie construite ambele. Până unde ar trebui să ajungă autostrăzile – dacă vrem să facem una până la Alexandria, atunci de ce nu una și până la Oltenița?! Pe bune, la Alexandria autostrada se termină în mijlocul porumbului, în vreme ce de la Oltenița poți măcar să ajungi înot la bulgari!
Ni se mai spune că autostrăzile au efect de multiplicare în economie, deci importanța lor socială este mai mare decât valoarea lor „contabilă”. Fals. Simplul fapt că o investiție are efect de multiplicare nu înseamnă automat că merită făcută. Putem evalua importanța lor socială? Nu. Deci nu o putem compara cu costul de producție și nu putem afirma tranșant „Merită”. Dar asta nu e tot. Autostrăzile au efect de multiplicare, dar au și efectul contrar, de „demultiplicare” sau de distrugere a unor investiții și venituri alternative. Să nu uităm, în economie există întotdeauna alternative, doar fanaticii nu le văd. De exemplu, construcția unei autostrăzi de la București la Brașov va încuraja traficul rutier, dar va descuraja traficul pe calea ferată. Va încuraja turismul și traficul pe Valea Prahovei, dar îl va descuraja pe Valea Oltului sau în alte zone.
În realitate autostrada este un bun economic. Pentru construcția ei se cheltuie resurse, care la fel de bine pot fi folosite pentru a construi spitale, școli, aeroporturi, căi ferate sau milioane de produse dorite de omul de rând. Este oare mai important să construim autostrăzi sau să salvăm viețile oamenilor investind în spitale? Merită să construim autostrăzi mai degrabă decât aeroporturi în fiecare reședință de județ? Chiar, dacă ne dorim să creștem viteza de deplasare, de ce nu construim 100 de aeroporturi mari și nu investim în dotarea cu drone, elicoptere și avioane? Pentru că, mi s-ar spune, este exagerat. Bineînțeles, dar construcția unei autostrăzi nu este un lucru exagerat în comparație cu modernizarea drumului național și dotarea lui cu separatoare de sens? La acest gen de întrebări nu primesc în general răspuns. Atâta vreme cât trăim cu fantasme nu putem reacționa rațional.
Guvernanții de ieri și de azi ai României nu sunt cu nimic mai originali decât Ceaușescu. Precum politicienii de azi și Ceaușescu își propusese modernizarea țării, doar că el era bântuit de alte iluzii. De exemplu, a demolat jumătate de București și a construit Casa Poporului – un obiect mai impunător și ușor de memorat decât orice autostradă – pentru că așa a crezut că face un bine țării. Înaintea lui, comuniștii au confiscat pământurile țăranilor pentru că obiectul lor fantastic era CAP-ul: colectivizarea agriculturii ar fi urmat să ducă la creșterea astronomică a randamentelor la hectar – de fapt a dus la raportări gogonate și la rămânerea în urmă a agriculturii românești.
De fapt, toți cei care resping ideea calculului economic (nu contabil) ca bază a acțiunii umane raționale (a alocării raționale a resurselor), o fac doar pentru că în subconștientul lor sălășluiesc diverse obiecte fantastice. Ei resping ideea că am putea decide în funcție de profit și pierdere alocarea resurselor. Întrebat fiind în cât timp se amortizează planificata autostradă București – Alexandria, ministrul de resort a spus că nu se pune problema amortizării. Dacă așa stau lucrurile, atunci este posibil orice, așa cum am sugerat mai sus. Ministrul Dan Șova a afirmat însă că studiile efectuate atestă existența unui trafic suficient pentru a justifica autostrada. Da, ați înțeles bine, trafic există. Dar de când este traficul important pentru prestarea unui serviciu?! Dacă ar fi să mergem pe acestă logică, atunci ar trebui să deschidem de 10 ori mai multe hipermarketuri în București, sunt convins că ar avea ceva trafic. Chiar, să fie proprietarii lanțurilor de hipermarketuri atât de proști încât să nu realizeze că este nevoie de mult mai multe magazine decât operează în prezent? Oare ei nu fac studii care să măsoare… traficul?! Cu siguranță marile hipermarketuri fac studii, însă – ca orice capitalist cu capul pe umeri – nu se gândesc să risipească resursele. Ele deschid un magazin în funcție de volumul așteptat al VÂNZĂRILOR ȘI AL PROFITULUI, nu al TRAFICULUI.
Cam așa ar trebui să stea treaba și cu drumurile și cu orice bun economic. Ele trebuie să se dezvolte organic, în simbioză cu ansamblul economiei și cu veniturile populației. Trebuie să răspundă unei cereri precise și să fie PROFITABILE. Am adresat guvernului o invitație: aceea de a pune taxa de 3 euro/100 km (atât cât se spune că va fi taxa de drum pe autostrăzile construite în regim de concesiune) pe actuala autostradă București-Constanța. Proiect pilot, un an de zile, să vedem câți bani face autostrada. Nu de alta, dar sunt unii, cârcotași, care zic că autostrada nu face prea mulți bani și că, impunerea acestor taxe de drum nu va face decât să descurajeze traficul de pe autostradă și să-l mute pe actualele DN-uri.
În opinia mea, România nu are nevoie de autostrăzi. Probabil o soluție mai bună (dar tot socialistă) este modernizarea DN-urilor (în bună măsură terminată) și dotarea cu separatoare de sens + construcția unor centuri ocolitoare moderne pentru orașe. Construcția unor autostrăzi care să meargă în paralel cu actualele DN-uri este o aberație economică. Cred că drumuri noi ar trebui construite doar pentru a facilita traversarea principalelor trecători montane, de pildă Comarnic-Brașov. Astfel am putea realiza creșterea substanțială a vitezei de deplasare, undeva poate la mijloc între 60km/h (cât este în prezent) și 130 km/h (limita de autostradă).