Avertismentul Fitch, uvertura unui coșmar al finanțării, probabilitatea unui acord cu FMI crește

Să reduci numărul secretarilor de stat e fix-pix. Renunțarea cu chiu cu vai la porcăria aia de minister al Familiei dat cu dedicație e praf în ochi. Să vorbești în context de reducerea taxării pentru nu știu câte categorii este halucinant. Fitch a revizuit ratingul cu perspectivă negativă, perspectiva în cauză fiind junk. Cu maximă probabilitate așa vor proceda și celelalte agenții de rating. E începutul sfârșitului, uvertura unui coșmar al finanțării țării.

Măriri peste măriri de salarii și pensii suprapuse peste un aparat bugetar umflat constant în ultimii ani de stă să pleznească, ne-au adus aici. Wage-led-growth, noul productivism și alte bazaconii cu pretenții de teorii sofisticate, în fapt politici electorale în căutare de voturi au dus finanțele țării în colaps. Este absolut firesc ca observatorii externi să nu mai creadă în capacitatea statului român de a corecta derapajul fiscal, de vreme ce fără nicio criză majoră deficitul bugetar proiectat la începutul anului a crescut cu multe puncte procentuale, atingând nivelul din pandemie. Despre scuza penibilă că a fost un an electoral și deci nu era momentul unor ajustări fiscale, ce să mai vorbim?

Cum își poate imagina cineva cu toate țiglele pe casă că investitorii străini și creditorii statului român pot fi sensibili la astfel de pseudoargumente? Nu sunt și de aceea ne împrumutăm cu cele mai mari dobânzi din Europa și nu de ieri de azi. Creșterea prețurilor ar fi trebuit să scadă cererea internă, pentru că, nu-i așa viața s-a scumpit, în schimb constatăm că în pofida văicărelilor televizate , cifrele arată altceva. Creșterea consumului în 2024 este una record și vorbim aici de bunuri nealimentare, în proporție covârșitoare din import, nu că la cele alimentare lucrurile ar sta diferit. Zero austeritate, zero corecții, doar împrumuturi care alimentează spirala prețuri salarii și deficite gemene, din ce în ce mai greu de corectat. Și, în curând, de nefinanțat.

Deși s-a negociat cu Comisia Europeană un program lax, întins pe 7 ani pentru consolidare fiscală și reducerea deficitului, angajamentul nu este suficient de convingător, din cel puțin 2 motive. Primul este acela că administrația noastră nu a dovedit că este capabilă să respecte astfel de angajamente, iar al doilea că amânarea alegerilor va amâna și zisele măsuri dedicate reducerii deficitului bugetar. Cu alte cuvinte, acest stand-by se va prelungi, iar corecția promisă ar trebui îngrămădită cu ghilimelele de rigoare în a doua jumătate a anului. N-ar trebui să excludem deloc și o criză guvernamentală după alegerile prezidențiale, cu consecințe greu de calculate în context, dar sper să mă-nșel. În această situație, nici măcar aceste propuneri anemice nu vor intra efectiv în funcțiune.

Ce-ar fi de făcut? În primul rând cred că este vital ca la nivel guvernamental să se prezinte fără echivoc românilor nefardat situația limită în care se află țara în ce privește finanțarea bugetului și corecțiile inevitabile. E nevoie de curaj pentru asta? Categoric, dar fără o schimbare a discursului public despre starea economiei, nicio măsură de ajustare fiscal nu va fi înțeleasă sau bine primită de populație, or aceste măsuri sunt pur și simplu inevitabile. În opinia mea, trebuie fără întârziere anulate privilegiile profund imorale și inechitabile fiscal de care beneficiază prea multe categorii de persoane fizice și domenii de activitate, care impactează direct bugetul de stat și au alimentat și frustrarea firească a populației. Nu poți cere austeritate doar pentru unii, în timp ce mulți alții își pot păstra nestingheriți privilegiile.

Chestiuni precum pensiile speciale, pensionarea la vârste fragede cu sume cu multe zerouri care fac să pălească de invidie omologi din state superdezvoltate trebuie să dispară. Nenumăratele indemnizații, diurne, sporuri aberante, facilități uluitoare la care un om obișnuit nu poate nici măcar visa, tot ceea ce înseamnă oligarhie bugetară în ochii populației, trebuie eliminate. Un lucru care trebuia corectat de foartă multă vreme, eliminarea privilegiilor fiscale pentru ramuri întregi ale economiei, agricultura, construcții IT și care ar fi dus deja la o reducere semnificativă a deficitului, este iar urgentă.Avem în funcțiune în țara asta o sumedenie de agenții, direcții județene de ministere împănate cu pile și rubedenii ale politicienilor a căror activitate rămâne un mister de ani și ani. În cel mai bun caz ele nu fac decât să perpetueze o birocrație complet inutilă și exsperantă și să genereze o presiune mare asupra cheltuielilor și execuției bugetare. Reorganizarea administrativă și eliminarea acestor instituții care parazitează bugetul a devenit obligatorie. Am enumerate doar câteva dintre realitățile care subminează încrederea publicului în stat. Ele sunt mult mai multe. La un moment dat, se vorbea despre o tază de solidaritate. Ce solidaritate, dar ce, am furat împreună, o excelentă caricatură ilustrează.

Tehnic vorbind reducerea deficitului se poate realiza prin reducerea cheltuielilor, creșterea veniturilor sau o combinație a acestora. În situația catastrofală în care se află bugetul, este exclus ca măsurile să vizeze unilateral doar veniturile sau doar cheltuielile. Nu intrăm în amănunte, scenarii de și scheme de consolidare fiscală există și sunt propuse în diverse variante de instituții expert precum Consiliul Fiscal, Banca Mondială, Comisia Europeană, sau FMI la mâna căruia cred că vom ajunge, pentru că din experiența ultimilor 35 de ani, aproape niciodată nu s-au făcut reforme altfel decât sub constrângere.