Banca Centrală a Turciei anunţă pierderi de 25 de miliarde de dolari în 2023

Guvernul de la Ankara încearcă de mai multe luni să pună capăt programului KKM, lansat în 2021 în încercarea de opri o prăbuşire a cursului de schimb a lirei. Pierderile provocate de programul KKM au obligat Banca Centrală să înceteze să mai distribuie profituri către Trezoreria Turciei în 2023.

Programul KKM a ajutat la inversarea tendinţei turcilor de a se îndrepta spre valută şi aur pentru a-şi proteja economiile după mai mulţi ani de depreciere puternică a lirei.

Acum, Banca Centrală a Turciei încearcă să majoreze ponderea depozitelor în lire în sistemul bancar. În luna august 2023, instituţia monetară a făcut un apel pentru convertirea din KKM în conturi standard în lire.

Un raport al unui auditor independent publicat anul trecut arăta că Banca Centrală a Turciei a înregistrat un profit de 72 miliarde de lire în 2022 şi unul de 57,5 miliarde de lire în 2021.

Banca Centrală a Turciei va convoca Adunarea Generală a Acţionarilor pentru data de 30 aprilie, la Ankara, pentru a discuta rezultatele pe 2023.

Din punct de vedere juridic, Banca Centrală a Turciei este o companie pe acţiuni. După primul război mondial, fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, a dorit să înfiinţeze o Banca Centrală şi în acest sens a cerut ajutorul populaţiei, astfel că mii de oamenii şi-au investit economiile. În 1930, când a fost înfiinţată Banca Centrală a Turciei, Guvernul deţinea în mod direct doar 15% din acţiuni, o participaţie care a fost majorată de-a lungul anilor până la 55% în prezent. Acţiunile sale de tip A nu oferă un statut excepţional însă Banca este obligată de actele sale constitutive să trimită spre Trezorerie ce rămâne după taxe, dividende şi contribuţii la rezerve.

Problema este că spre deosebire de Elveţia şi alte câteva state unde acţiunile la Banca Centrală sunt tranzacţionate în mod public, în Turcia nu există o piaţă pentru aceste titluri, ceea ce înseamnă că ele practic nu au valoare.

Grecia deţine mai puţin de 10% din acţiunile Băncii sale Centrale. În Africa de Sud, Banca Centrală are peste 600 de proprietari iar Banca Naţională a Elveţiei, înfiinţată în 1907, este deţinută în proporţie de jumătate de acţionari privaţi cu drepturi de vot limitate.