Banca Mondială: Ponderea resurselor provenite din deşeurile reciclate în UE a crescut cu aproape 50%

La nivel global, extracţia de materii prime se ridică la peste 100 de miliarde de tone anual. Această cifră impresionantă este determinată atât de nivelurile persistent ridicate ale consumului de materiale în ţările cu venituri mari, cât şi de nevoile în creştere rapidă din economiile emergente, scrie Agerpres.

Conform primului raport cuprinzător al Băncii Mondiale privind economia circulară „Squaring the Circle: Policies from Europe’s Circular Economy Transition” actualul model linear de expansiune economică (take-make-use-waste/extragere-producţie-utilizare-deşeuri) devine din ce în ce mai nesustenabil, nu doar în ceea ce priveşte considerente legate de protecţia mediului, dar şi din perspectiva de securitate economică şi incluziune. Cu toate acestea, raportul concluzionează că pachetele cuprinzătoare de politici publice pot reduce consumul de materiale, menţinând în acelaşi timp creşterea economică şi încurajând prosperitate.

Ţările din Uniunea Europeană sunt lideri mondiali în promovarea tranziţiei la economia circulară, după ce au plasat-o central la nivelul strategiei de creştere economică şi s-au angajat într-un vast program de reformă a cedrului de reglementare. Raportul Băncii Mondiale examinează experienţa UE în promovarea agendei economiei circulare pentru a genera modele de bună practică care pot aduce beneficii atât ţărilor din interiorul UE dar şi dincolo de graniţele Europei. Raportul concluzionează, de asemenea, că politicile privind economia circulară ar putea reduce consumul total de materiale în Europa cu până la 11% şi ar putea decupla în mod eficient creşterea economică de utilizarea resurselor de materii prime într-un deceniu.

„Modelul industrial extractiv dominant la nivel global din prezent (take-make-use-waste/extragere-producţie-utilizare-deşeuri) este nesustenabil. Cererea globală actuală de resurse naturale depăşeşte capacitatea de regenerare a planetei noastre cu un factor de 1,75; pur şi simplu nu avem altă planetă” a declarat Gallina A. Vincelette, directorul regional al Băncii Mondiale pentru ţările din UE. „Europa se află în fruntea tranziţiei către economia circulară, dar modelele de afaceri axate pe economie circulară trebuie să treacă de la sectoarele de nişă la cele principale. Vestea bună este că politicile aplicate corect, care vizează crearea de stimulente referitoare la preţurile resurselor naturale, furnizarea de informaţii pentru un mai bun proces decizional al actorilor economici, încurajarea instituţiilor să integreze economia circulară în agenda guvernului şi deblocarea investiţiilor – vor permite un progres semnificativ.”

Sectorul privat al Europei este motorul economiei circulare, totuşi modelele de afaceri inovatoare ale economiei circulare rămân limitate ca amploare, profunzime şi viteză de adoptare. Rata medie de penetrare pe piaţă a acestor modele este de doar 5 până la 10 la sută; materialele reciclate reprezintă doar 8,6 la sută din aportul de materie primă, iar ponderea produselor remanufacturate în comparaţie cu producţia nouă este de doar 1,9 la sută. Fără o extindere rapidă, potenţialul de durabilitate al unei economii circulare nu va fi realizat.

„În timp ce plătesc şi costurile derivate din impactul asupra mediului ale modelului nostru liniar actual, ţările în curs de dezvoltare – în special cele ale căror economii sunt puternic concentrate pe exporturile de materii prime – se confruntă şi cu riscuri legate de comerţ din politicile economiei circulare adoptate în ţările cu venituri mari”, a declarat Sameh Wahba, director regional pentru Dezvoltare Durabilă pentru ţările din Europa şi Asia Centrală. „Ţările în curs de dezvoltare trebuie să ocupe un rol principal în ceea ce priveşte tranziţia globală către o economie circulară”.

În cele din urmă, raportul evidenţiază că în Europa costurile economice care trebuie suportate în urma decuplării dintre creşterea economică şi utilizarea materialelor ar putea fi compensate de politici fiscale adecvate care vizează transferarea presiunii fiscale de la forţa de muncă la extracţia şi utilizarea materiei prime dar şi la deşeuri.