Cele două praguri se găsesc într-un document pregătit de preşedinţia cipriotă a UE şi obţinut de Bloomberg.
Documentul oferă primele indicii referitor la compromisurile necesare pentru a implementa proiectul uniunii bancare la termenul limită asumat de lideri UE, începutul anului viitor.
Sub spectrul supravegherii directe din partea BCE ar urma să intre şi băncile europene care au subsidiare în cel puţin trei alte state membre aflate sub umbrela sistemului unic de supraveghere, indiferent de valoarea activelor, potrivit documentului.
Supravegherea „de zi cu zi” a băncilor mai mici cade în sarcina autorităţilor naţionale de reglementare, însă BCE va deţine prerogativa de a interveni „oricând, din proprie iniţiativă”.
Miniştrii Finanţelor din statele Uniunii Europene se vor întâlni pe 12 decembrie pentru o nouă rundă de negocieri privind înfiinţarea sistemului unic de supraveghere bancară în cadrul BCE. Aderarea la noul sistem este obligatorie pentru ţările din zona euro şi opţională pentru restul statelor UE.
Centralizarea supravegherii băncilor la BCE trebuie efectuată înainte ca instituţiile de credit să poată fi finanţate sau recapitalizate direct de la fondul de urgenţă al zonei euro, măsură cheie pentru ruperea spiralei dintre instituţiile de credit şi datoriile de stat scăpate de sub control.
Ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schaeuble, a cerut garanţii că BCE se va concentra pe cele mai mari bănci şi nu va încerca să uzurpe rolul autorităţilor naţionale în reglementarea creditorilor mici.
Alte ţări, printre care şi Franţa, cer ca BCE să poată interveni la oricare bancă, argumentând că sistemul îşi va pierde din credibilitate dacă instituţia nu va dobânzi prerogative extinse.
Potrivit proiectului pregătit de preşedinţia cipriotă a UE, BCE va supraveghea în mod direct un minimum de două bănci din fiecare stat care va participa la sistemul unic.
Băncile mai mari ar putea scăpa de vigilenţa BCE „dacă o astfel de excepţie ar fi justificată prin circumstanţe speciale”. Documentul nu precizează care ar fi aceste circumstanţe.
România a solicitat în cadrul ECOFIN, pe 4 decembrie, ca viitoarea uniune bancară să ofere condiţii egale statelor UE, indiferent dacă sunt sau nu în zona euro, astfel încât cooperarea să continue şi în caz de dezacord între poziţia unui stat care nu a adoptat euro şi o decizie a Consiliului Guvernatorilor BCE.
Un al doilea aspect abordat de România a fost delimitarea clară a atribuţiilor de politică monetară a Băncii Centrale Europene de atribuţiile care ţin de politica de supraveghere bancară.
Reprezentantul României la ECFIN a arătat, pe de o parte, că independenţa băncii centrale şi, implicit, a politicii monetare pot fi considerate subiecte în afara deciziei politice a guvernelor şi, pe de alta parte, că politica de supraveghere bancară nu poate fi separată de responsabilitatea şi răspunderea democratică a guvernelor.