Băncile elveţiene au o armată de consilieri pentru un program de amnistiere fiscală în SUA

Instituţiile bancare din Elveţia, cel mai mare centru financiar transfrontalier, cu active de 2.200 de miliarde de dolari, analizează conturile clienţilor, înainte de a intra în programul care este cel mai mare asalt american împotriva evaziunii fiscale offshore din ultimii cinci ani.

„Cea mai grea muncă este să treci prin sisteme complexe şi să obţii date corecte. Este foarte costisitor şi implică avocaţi, contabili de investigaţie şi angajaţi bancari. În cazul băncilor mari este nevoie de 20-30-40 de oameni, pentru patru-cinci luni”, a declarat David Fidan, partener la divizia de servicii de investigaţii a Deloitte în Elveţia.

Băncile care au motive să creadă că au încălcat legislaţia fiscală pot solicita Departamentului american de Justiţie să nu le pună sub acuzare. În schimb, băncile trebuie să dezvăluie cum au ajutat americanii să ascundă active, să predea date privind conturile nedeclarate şi să plătească penalizări.

Instituţiile financiare care nu vor participa la program vor putea fi supuse unor investigaţii penale, aşa cum este deja cazul unor 14 bănci, între care Credit Suisse Group şi HSBC Holdings.

Guvernul elveţian a anunţat în luna august că încurajează băncile să se înscrie în programul american de amnistie fiscală.

Asociaţia Bancherilor Elveţieni (SBA) a criticat însă costurile implicate de acest program, ca şi întrebările de tipul cine se califică drept client american şi ce active se consideră neimpozitate.

„Este nevoie ca băncile să facă o analiză profundă a clienţilor şi a istoricului relaţiilor cu aceştia. Acest lucru este foarte costisitor, iată de ce programul este la limita tolerabilităţii pentru bănci. Este cu adevărat un program dureros”, a spus Sindy Schmiegel, purtător de cuvânt al SBA.

Cel puţin 32 de bănci au anunţat că vor participa la program, între care 19 bănci cantonale, care de regulă sunt deţinute de guvernele regionale. Între aceste se află Edmond de Rothschild Group din Geneva, deţinută de baronul Benjamin de Rothschild, EFG International, controlată de miliardarul elen Spiro Latsis şi familia sa, şi Valiant Holding din Berna.

Bănciile şi-au exprimat confuzia în legătură cu metoda de calcul al penalităţilor care va fi aplicată de Departamentul de Justiţie, care nu ţine cont de gradul de vinovăţie, a spus Joshua Milgrim, avocat la firma Dechert.

Pentru a încheia acorduri care să le ferească de procese băncile trebuie să plătească 20% din valoarea conturilor nedezvăluite fiscului american până la 1 august 2008, 30% pentru conturile înfiinţate între acestă dată şi februarie 2009 şi 50% pentru cele create după februarie 2009.

„Opinia este că penalizările din acest program sunt mult prea mari. Multe bănci au dificultăţi în a decide dacă să participe la un program care nu ţine cont de gradul de culpabilitate, ci tratează toate băncile la fel”, a apreciat Milgrim, care consiliază o bancă elveţiană.

În 2009, Statele Unite au acuzat UBS, cea mai mare bancă elveţiană, că a ajutat cetăţeni americani să ascundă active în valoare de 20 de miliarde de dolari. UBS a evitat un proces prin recunoaşterea faptului că a favorizat evaziunea fiscală şi a plătit penalizări de 780 de milioane de dolari, dezvăluind existenţa a 4.700 de conturi.

Autorităţile americane au dat în judecată 100 de evazionişti, bancheri, avocaţi şi consultanţi, pentru delicte fiscale offshore. Cel puţin 38.000 de evazionişti au evitat inculparea prin plata retroactivă a impozitelor şi a unor penalităţi şi prin dezvăluirea băncilor şi consultanţilor offshore care i-au ajutat.

Programul american împarte băncile în patru categorii. În prima categorie se află 14 bănci care sunt excluse din program din cauza investigaţiilor penale împotriva acestora. Între ele se află Credit Suisse, a doua mare bancă eleveţiană, divizia elveţiană a HSBC, cea mai mare bancă din Europa, Julius Baer Group, a treia mare companie elveţiană de administrare a averilor, şi Zuercher Kantonalbank, cea mai mare bancă regională deţinută de stat.

Băncile trebuie să opteze până pe 31 decembrie dacă să intre în categoria a doua şi să încheie acorduri prin care să evite inculparea. În schimb, băncile trebuie să dezvăluie numărul total al conturilor cetăţenilor americani înfiinţate din 2008, valoarea lor în dolari şi angajaţii care le-au administrat. Băncile trebuie să folosească evaluatori independenţi pentru a certifica concluziile.

Băncile din categoria a treia trebuie să trimită scrisori Departamentului de Justiţie în care să arate că nu sunt obiectul unor investigaţii pernale. În schimb, un evaluator independent trebuie să confirme că băncile nu au încălcat vreo lege.

Din categoria a patra fac parte băncile ai căror clienţi sunt în majoritate cetăţeni elveţieni.

Marea majoritate a băncilor vor opta pentru categoria a doua, întrucât riscurile sunt cele mai mici, a explicat Fidan, de la Deloitte.