Fenomen naţional: Băncile pierd pe bandă rulantă procesele cu clienţii nemulţumiţi

Anul 2010 a adus o explozie a numărului de procese intentate băncilor de către clienţii presoane fizice. Mersul greoi al sistemului juridic din România a făcut ca abia în a doua jumătate a anului 2011 să apară cea mai mare parte a sentinţelor definitive.

Procesele colective îndreptate împotriva băncilor mari din sistem precum Volksbank şi BCR s-au derulat mai greu până în prezent, pronunţarea sentinţei fiind amânată în mai multe rânduri.

Ceva mai repede s-au mişcat procesele individuale, unde clienţii care au dat în judecată băncile pentru clauzele abuzive din contractele de credit au obţinut de foarte multe ori câştig de cauză.

Cele mai multe procese au fost îndreptate împotriva Volksbank, unde instanţele de judecată au constatat, de altfel, cele mai multe nereguli şi au dat cele mai multe sentinţe favorabile clienţilor. Dar şi celelalte bănci au fost bătute în tribunal.

Volksbank

Banca austraică Volksbank a fost dată în judecată pentru clauzele abuzive din contractele de credit încă din anul 2008, cu mult înainte ca OUG 50 – adaptarea deciziei CE 48 – să intre în atenţia autorităţilor române.

Volksbank a fost obligată în mai multe rânduri, prin sentinţe definitive şi irevocabile, să restituie clienţilor banii din comisioanele considerate abuzive şi să modifice clauzele contractuale.

Din informaţiile culese cu ajutorul clienţilor nemulţumiţi ai Volksbank şi prin verificarea Judecătoriilor şi Tribunalelor din ţară am identificat peste 100 de procese cu sentinţe definitive şi irevocabile împotriva Volksbank şi în favoarea clienţilor.

Beneficiarii creditelor au reclamat existenţa clauzelor abuzive în contractele de credit. Comisia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin oficiile judeţene a chemat în instanţă banca în multe cazuri în urma sesizărilor făcute de clienţi. Judecătorii au dispus eliminarea clauzelor contractuale abuzive privind perceperea comisoanelor de risc, au amendat Volksbank, de regulă cu 1.000 de lei şi au pus banca să plăteacă cheltuielile de judecată.

Mult mai bine au ieşit clienţii care au dat în judecată Volksbank pe cont propriu. Instanţele au dispus eliminarea comsioanelor ilegale, dar şi restituirea de către Volksbank a banilor pe care i-a perceput cu titlul de comision de-a lungul timpului. Şi sumele nu sunt deloc mici.

La Slatina, în dosarul 1822/207/2011, în octombrie 2011, Tribunalul Olt a hotărât să menţină decizia Judecătotiei Caracal în care Volksbank România era obligată să elimine comisionul de risc din contractul de credit şi să resituie titularilor o sumă de 12.658 de franci elveţieni, bani percepuţi în contul acestui comison între martie 2008 şi noiembrie 2010.

Instanţa a decis că este nefondată cererea clienţilor ca dobânda să rămână fixă la 3,99% pe an. Procesul a durat de la iniţiere la soluţia finală şapte luni. În alte cinci dosare identificate la Caracal, Volksbank este obligată să resituie între 3.000 şi 6.700 de franci elveţieni pentru comisionul de risc. La Judecătoria Slatina, Volksbank a pierdut în 44 de dosare şi a fost obligată să restituie contravaloarea comisoanelor de risc, hotărârii menţinute de Tribunalul Olt. Pe 23 februarie, anul curent,  Tribunalul a respins recursul Volksbank în trei cazuri. Alte şase sentinţe la care Volksbank a făcut recurs trebuiau pronunţate în 8 martie, şi încă trei la sfârşitul lunii.

În unele cazuri în acţiuni intentate împotriva Volksbank de către Protecţia Consumatorului, instanţa a permis persoanelor prejudiciate de bancă ca acestea să ceară restituirea banilor percepuţi în comisionul de risc, fără a mai fi nevoie de un nou proces.

Tot la Slatina, în dosarul 4791/311/2011, clienţii care au chemat în judecată Volksbank au obţinut eliminarea clauzelor abuzive prin care banca putea să schimbe dobânda, iar instanţa a dispus ca dobânda să fie fixă de 3,99% pe an, una dintre cele mai mici din ţară. Pe 1 martie, Tribunalul a respins recursul băncii şi a obligat-o şi la plata unor cheltuieli de judecată de 500 de lei. Titluarii contractului se mai află într-un proces cu Volksbank, şi au primit o sentinţă favorabilă pe 8 martie.

În dosarul 155/207/2011 de la Caracal s-a lăsat cu o pagubă de 3.046 de franci pentru Volksbank din restituirea comisionului de risc, în 3224/207/2011 cu 4980 CHF, în 2779/207/2011 cu 6659 CHF, în 1822/207/2011 cu 12658 CHF, în 2850/207/2011 cu 4710 CHF.

În total, din sentinţele pronunţate identificate de noi, acolo unde s-au specificat sumele, Volksbank ar fi trebuit să resituie aproximativ 100.000 de franci elveţieni, 135.000 de lei şi 22.500 euro.

Afară de cele 44 de dosare cu sentinţe definitive şi irevocabile din Olt, am identificat peste 120 în restul ţării, din care peste 30 numai în Argeş.

În articolul publicat luni puteţi citi mai multe despre procesele împotriva Volksbank, în special despre cele în care instanţa a arătat că dobânzile variabile, aşa cum erau ele reglementate de către clauzele contractuale, sunt abuzive. Aşa că aceastea au fost eliminate şi clienţii au rămas cu dobânzi fixe de 3,99% – 4,25% pe an la creditele în franci.

Raportul anual pe 2010, ultimul disponibil, arată că Volksbank era împlicată în 925 de litigii (nu se specifică natura lor), avea înregistrate 588 de plângeri şi existau 1.929 de plângeri potenţiale ale clienţilor pentru care banca constituise provizioane de 8,24 milioane de lei.

Banca Comercială Română

În luna ianuarie, Tribunalul Vrancea a confirmat decizia Judecătoriei Focşani şi a hotărât definitiv şi irevocabil ca dobânda clientului T.T. să fie Euribor + o marjă de 1,5 pp, instanţa declarând clauza privind dobânda de referinţă care se afişează la sediile BCR ca fiind nulă.

Acesta nu este însă primul caz în care această clauză este declarată nulă în instanţă în mod definitiv şi irevocabil. În cinci dosare din Argeş, acţiunile formulate de Protecţia Consumatorilor împotriva BCR, ca urmare a plângerilor depuse de clienţii băncii, au adus eliminarea clauzei respective, după ce clienţii implicaţi au intervenit în nume propriu. În câteva cazuri, ANPC şi clienţii au câştigat la recurs, după ce prima instanţă hotărâse în favoarea BCR.

În dosarul 14483/280/2010, Judecătoria Piteşti a decis în octombrie 2010 ca BCR să elimine clauza   abuzivă prevăzută de art. 5 teza finală din Contractul de credit bancar încheiat în septembrie 2008 cu intimatul C. I, sub aspectul sintagmei „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”. Instanţa a aplicat şi o amendă de 200 lei BCR. A trebuit să treacă mai bine de un an pentru ca instanţa să se pronunţe şi în recursul intentat de BCR, pe care l-a respins în cele din urmă.

Instanţa s-a pronunţat la fel şi în dosarul 4944/205/2010, în care clientul I.P. a intervenit în nume propriu, Tribunalul Argeş respingând recursul BCR în noiembrie 2011.

În dosarul 18603/280/2010, Tribunalul a acceptat recursul ANPC în data 28 februarie 2012 şi a dispus eliminarea clauzei de la pct. 5 din contractul de credit între BCR şi clientul B.C.M. – referitor la „dobândă de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR„ şi aclauzei de la pct. 2.10.a din condiţii generale, şi a dispus amendarea cu 200 de lei a BCR. Decizie irevocabilă. La fel a decis, tot în recursul din 14 februarie 2012, şi în cazul dosarului 18602/280/2010 pentru clientul N.M.

Decizii similare s-au luat şi în dosarele 2183/280/2011 şi 23077/280/2010.

O altă mare bătălie câştigată de clienţi împotriva BCR s-a înregistrat la Bucureşti, unde instanţa a decis că sunt abuzive clauzele privind comisioanele de administrare şi cele de risc calculate la valoarea iniţială a creditului în procesul colectiv G1, în care 360 de clienţi – cu 190 de credite – sunt reprezentaţi de casa de avocatură Piperea şi Asociaţii. E drept, instanţa nu a satisfăcut toate cererile clienţilor, care doreau eliminarea clauzei privind „dobânda variabilă afişată la sediile BCR…” şi restituirea comisionului de acordare. Decizia nu este una definitivă şi poate fi atacată cu apel, cum de altfel cei de la BCR au anunţat public că o să facă.

Sunt foarte multe procese pe rol deschise împotriva BCR – dintre care câteva colective la Bucureşti. Pe de altă parte, nu toţi cei care au dat în judecată BCR au şi avut câştig de cauză. Sunt situaţii, peste zece identificate (cu precizarea că nu la toate a putut fi identificată cu exactitate speţa) în care instanţa a decis împotriva clienţilor şi i-a pus să plătească cheltuieli de judecată deloc mici, de peste 5.000 de lei, şi vorbim în acest caz de decizii irevocabile.

OTP Bank

Sunt peste 100 de procese împotriva OTP Bank, şi la câteva dintre ele avem decizii definitive şi favorabile clienţilor.

Mai mulţi clienţi au obţinut marje de 2,92% la creditele în franci elveţieni, la care se adaugă indicatorul Libor la trei luni, aflat în acest moment la 0,09%. Asta face ca dobânda totală să fie de 3%.

Este şi cazul lui N.M. (dosar 3775/306/2011) care a acţionat ca intervenient într-un proces intentat de Protecţia Consumatorilor Sibiu împotriva OTP. Judecătoria Sibiu a dispus în septembrie 2011 ca OTP Bank să schimbe modul de calcul al dobânzii într-un contract de credit de nevoie personale garantat cu ipotecă, în sensul scăderii din dobânda curentă de 5,7% a indicelui Libor la trei luni din decembrie 2007 (data încheierii contractului), de aproximativ 2,8%. Instanţa a considerat ca abuzivă clauza de la art. 8, punctul 8.1, care permitea băncii să revizuiască dobânda curentă în funcţie de evoluţiile din piaţă şi de Libor. Pe 6 martie 2012, hotărârea a devenit irevocabilă cu ocazia respingerii recursului OTP de către Tribunalul Sibiu.

Tot la Sibiu, B.B. Şi B.S.F. Au obţinut o sentinţă identică împotriva OTP în dosarul 11652/306/2011 în noiembrie 2011, după ce Protecţia Consumatorilor a făcut plângere contavenţională băncii în septembrie 2011. Banca mai are însă cale de atac în recurs, care urmează să se judece în 20 aprilie.

În ambele cazuri, OTP a primit şi o amendă de 600 de lei.

O sentinţă favorabilă în prima instanţă a obţinut şi T.D. la Bucureşti în martie 2011 în dosarul 42837/3/2009: marjă de 3% peste Libor la trei luni şi eliminarea clauzei abuzive. OTP a făcut apel la acestă decizie, respins de Curtea de Apel Bucureşti în 23 ianuarie 2012, şi are dreptul la recurs.

N.M.M. a câştigat în dosarul 8323/271/2009 la Oradea împotriva OTP tot pe clauza care permitea băncii să modifice dobânda. Acesta a obţinut şi anularea fără penalităţi a serviciului OTPdirekt, dar şi a comisionului de acordare a creditului de 1350 de franci elveţieni, plătit peste cel de analiză a dosarului, şi restituirea sumelor de bani plătite pe clauzele abuzive. Hotărârea a devenit definitivă din aprilie 2011 şi OTP a fost pusă să plătească cheltuieli de judecată de 1.000 de lei.

Piraeus

În dosarul 146/196/2010, G.I. a câştigat la Brăila împotriva Piraeus Bank, ca intevenient într-un proces intentat de ANPC. Acesta a obţinut eliminarea clauzei abuzive din contract care permitea băncii să modifice dobânda unilateral, inclusiv marja. Este vorba despre un credit în franci elveţieni din ianuarie 2008, cu dobândă variabilă din primul an: Libor la trei luni şi marja băncii de 4,3 puncte procentuale, care apoi s-a dovedit a nu fi fixă, pentru că a crescut cu 2 pp, iar apoi clientul şi banca au semnat un act adiţional pentru ca marja să scadă la 5,3%. Ulterior, clientul a sesizat ANPC, care a chemat în judecată banca. Instanţa a decis să elimine clauza abuzivă care dădea dreptul băncii să modifice dobânda conform propriei decizii şi a dispus desfinţarea actului adiţional. În mai 2011, Tribunalul Brăila a respins recursul Piraeus şi decizia a devenit definitivă.

M.R.E. a câştigat împotriva băncii greceşti la Arad în dosarul 13480/55/2010, după ce instanţa a constatat că marja de dobândă a fost crescută abuziv de la 4,9% la 6,9%. Tribunalul Arad a respins recursul Piraeus la sfârşitul lunii septembrie 2011 şi a obligat-o să plătească cheltuieli de judecată de 1200 de lei.

Unicredit Ţiriac Bank

Şi UniCredit Ţiriac a pierdut în instanţă ca urmare a naregulilor din contracte. Judecătoria Cluj-Napoca a hotărât că banca a procedat abuziv în anul 2008 când a modificat Condiţiile Generale de Afaceri şi a crescut comisionul de administrare lunară a creditelor în cazul clienţilor I.L.C şi I.R.O de la 0,2 la 0,5%. În iunie 2011, instanţa a decis ca UniCredit să dea înapoi reclamanţilor suma de 3230 de euro şi să plătească cheltuieli de judecată de 1860 de lei. Instanţele din judeţul Cluj-Napoca nu au înregistrată cererea de recurs a UniCredit – este foarte probabil ca aceasta să nu existe. O decizie similară s-a dat în 2009, tot la Cluj, când UniCredit a mărit comisionul de administrare unui client de la 0,1% la 0,5%.

Notă

Cele mai multe procese s-au judecat pe Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. După modificarea în Parlament a OUG50/2010, vechea lege a devenit principala cale de atac.

Dat fiind modul în care sunt prezentate datele pe portalele instanţelor din România, este aproape imposibil de verificat toate procesele în care sunt implicaţi clienţii şi băncile, mai ales în speţele care ne-au interesat, cele ale clauzelor abuzive.

Dacă mai ştiţi procese în care s-au dat sentinţe definitive  în favoarea/împotriva clienţilor, vă rugăm să le lăsaţi în secţiunea de comentarii.