EXCLUSIV Cea mai mare bancă din România, executată silit de către un client

Judecătoria Oradea a acceptat cererea unui client al BCR de încuviinţare a executării silite pe 4 septembrie 2012.
G.V. din Oradea a trecut la executarea silită a BCR, după ce banca a refuzat să pună în aplicare o decizie definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Bihor din mai 2011, care a menţinut decizia Judecătoriei Oradea privind existenţa unor clauze abuzive în contractul de credit, anume acelea care definesc dobânda variabilă aplicată creditului.

Clientul, împreună cu soţia sa, a luat un credit imobiliar de 105.000 de euro de la BCR în martie 2008. Dobândă era fixă, de 6,2% în primul an, şi variabilă din al doilea an, după celebra formulă „dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20 puncte procentuale”.

A trecut primul an de credit şi dobânda aproape că s-a dublat, şi după ce nu a găsit nicio explicaţie la bancă, G.V. s-a adresat Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor care a constatat existenţa unor clauze abuzive în contractul de credit, lucru confirmat şi de către Judecătorie în iunie 2010 şi apoi de Tribunal în mai 2011.

Instanţa a dispus eliminarea clauzei de mai sus plus cea care spune că „pe parcursul derulării contractului banca poate modifica dobânda fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent” şi încă o clauză care spune că banca poate să modifice comisioanele în funcţie de evoluţia pieţei.

Instanţele de fond şi de recurs au considerat că formulările BCR a acestor clauze sunt inacceptabile şi menite să aducă prejudicii consumatorului, lucru despre care ECONOMICA.NET a mai scris şi în luna aprilie a acestui an în articolul „Clauzele abuzive ale BCR. Pe ce s-au câştigat procesele în instanţă„.

Rămas fără clauzele referitoare la calculul dobânzii, contractul a rămas, practic, fără dobândă. Dar BCR nu a rambursat imediat clientului banii încasaţi în contul acestor clauze abuzive, ci a hotărât să îl dea în judecată în noiembrie 2011 prin avocaţii de la NNDKP. Motivul? Clientul nu a vrut să semneze actul adiţional propusă de bancă şi care nu a suportat nicio negociere, act adiţional prin care dobânda devenea Euribor 6M + 4,4 pp.

De la momentul în care primul proces a fost câştigat definitiv şi irevocabil de către client, BCR a continuat să îi perceapă acestuia o dobândă de peste 9% (Euribor 6M + 8,9 pp – formulă aplicată cu forţa de către BCR, fără semnătura clientului, rezultată din implementarea OUG 50/2010). Astfel, clientul a continuat să plătească o rată lunară de aproape 1.000 de euro.

Şi băncile se execută silit

În cele din urmă, cu decizia definitivă şi executorie şi din postura de creditor al băncii, G.V. s-a dus la un executor judecătoresc şi a obţinut aprobarea instanţei pentru executarea silită a a debitoarei BCR, potrivit deciziei publicate pe portalul instanţelor.

Executorul a somat BCR pe 19 septembrie ca în termen de 10 zile să scoată din contract clauzele abuzive şi să plătească cheltuielile de executare de 6.588 de lei, se arată într-un document obţinut de ECONOMICA.NET de la clientul în cauză.

Banca a hotrât să nu atace procesul verbal ci să conteste doar cheltuielile de executare, care ar trebui să fie, în opinia băncii, de 388 de lei, se arată într-un alt document. Această contestaţie se va judeca pe 11 ianuarie 2013.

Clientul BCR spune că este hotărât să meargă până la capăt în războiul său cu banca. „La un moment dat, înainte de recursul din primul proces, le-am propus celor de la BCR să-mi modfice dobânda la Euribor 3M plus o marjă de 3 puncte. Am vorbit cu directorul de sucursală, dar am fost refuzat. Nu am avut cu cine să discut. Acum nu mai vreau, am sentinţă”.

G.V. spune că, în cele din urmă, va ajunge să plătească doar principalul de la credit şi că banca îi va restitui toată dobânda încasată, pentru că „nimeni nu îl poate obliga să semneze un act adiţional la credit, dacă nu vrea”. Astfel, acesta se aşteaptă ca rata lunară să scadă de la aproape 1.000 de euro la sub 300 de euro.

Până la acel moment, BCR trebuie să plătească daune de 50 de lei/zi către stat până la momentul în care pune în executare sentinţa definitivă. Dacă tip de şase luni executorul nu reuşeşte să oblige BCR să opereze modificările solicitate, atunci daunele vor fi plătite clientului.

Încurcate sunt căile legii

Cei de la BCR precizează că faptul că banca a aplicat decizia Judecătoriei Oradea din cel de-al doilea proces (care nu este însă definitivă) şi a virat banii în contul clientului ar trebui să elimine executarea silită. Însă, după ce în primă fază cei de la BCR au spus că „nu e vorba de nicio executare silită”, reprezentanţii băncii nu au putut confirma sau infirma definitiv dacă banca se află sau nu în executare silită.

În procesul în care BCR vrea să oblige clientul la semnarea actelor adiţionale, Judecătoria Oradea a dat prima decizie: „Respinge acţiunea principală. Admite în parte acţiunea reconvenţională”. Instanţa spune că nu se poate substitui voinţei părţilor, deci nu poate obliga clientul să semneze actul, dar a decis ca în contract să se aplice dobânda fixă din primul an de 6,2%.

Decizia a fost luată în iulie 2012 şi a fost atacată cu recurs de către ambele părţi, pentru că nici BCR nici clientul nu au cerut o astfel de soluţie – recursul se va judeca într-o lună. Decizia a fost învestită cu titlu executoriu, iar pe aceasta BCR a ales să o pună în aplicare, e drept, la câteva luni distanţă. Astfel, calculând diferenţa dintre dobânda percepută şi dobânda dictată de instanţă (de 6,2%), pe 30 octombrie BCR a virat în conturile clientului aproximativ 14.000 euro, sumă încasată în plus de către bancă începând cu august 2009.

Ce spune BCR

„În fapt, sentinţa a fost pusă în aplicare (întamplător zilele acestea) şi clienţii vor beneficia de dobândă fixă pe toata perioada de creditare de 6,2%. Clientul a fost notificat asupra dreptului bancii de a exercita căile legale pentru obtinerea unei hotărâri corecte.

În urma sesizării ANPC, instanţa a anulat clauza privind dobânda variabilă, fără să pună altceva în loc.
Reclamantul a refuzat toate ofertele băncii, context în care s-a formulat acţiune prin care s-a cerut instanţei să stabilească dobânda în locul părţilor.

Instanţa a respins cererea considerând că nu se poate substitui voinţei părtilor, dar a admis cererea reclamantului privind acceptarea dobânzii fixe din primul an ca dobândă pentru întregul credit.

Împotriva sentinţei s-a declarat recurs, considerând soluţia ca fiind netemeinică şi nelegală. Practic instanţa îşi contrazice propria motivare şi anume aceea de a nu se substitui voinţei părţilor care au stabilit prin contract ca, după primul an, dobânda va fi variabilă”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Ionuţ Stanimir, şeful departamentului de comunicare externă al BCR.