Unii comentatori îl consideră, totuşi, un premier „fiabil” şi îi prezic un „iad” după realegere.
„A lipsit, în această campanie, un duel sângeros şi pasional, care ar fi putut să aibă loc dacă Netanyahu ar fi avut în faţa sa un adversar de calibrul predecesorului său, Ehud Olmert”, rezumă analistul politic Hanan Crystal.
Singurii săi inamici, se spune adesea, sunt instituţiile mass-mediae, în special ziarul de stânga Haaretz, care l-a descris drept „cel mai mecanic, «teleghidat» şi fabricat dintre premierii Israelului”. Inspirându-se după celebrul portret al lui David, Maariv l-a caricaturizat prezentându-l ca pe un Bonaparte traversând Alpii.
Dar fiecare s-a obişnuit cu idea că liderul Likud va fi viitorul şef al Guvernului.
Sub conducerea acestui liberal, economia israeliană este relativ sănătoasă, în comparaţie cu turbulenţele din jur, iar niciun rival serios nu a apărut din rândul unei opoziţii fragmentate şi minoritare.
Un excelent tribun, cu o statură robustă, adesea spiritual, Benjamin Netanyahu s-a impus pe scena internaţională după un prim mandat contoversat (1996-1999). Netanyahu a mers până acolo încât l-a mustrat pe Barack Obama în faţa camerelor de luat vederi, la casa Albă, în mai 2011.
Acest arhitect a uluit Adunarea Generală a ONU, toamna trecută, trasând cu un marker o linie roşie pe un desen cu o bombă, pentru a repezenta simbolic limita de netrecut de către Iran.
– „Amalek”
Totuşi, Benjamin Netanyahu, în vârstă de 63 de ani, este criticat pentru caracterul său indecis (sub influenţa celei de a treia soţii, Sara, potrivit unor surse) şi talentul său de „iluzionist” pregătit să cedeze presiunii. El este pragmatic, afirmă susţinătorii săi. El a fost catalogat drept „mincinos” de către fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy, în cursul unei conversaţii private cu Barack Obama, cu ocazia unui summit G20.
Un fost director Shin Beth, serviciul pentru securitate internă, Youval Diskin, i-a întocmit un portret extrem de critic premierului (dar şi ministrului său al Apărării Ehud Barak), în legătură cu un proiect care le-a fost prezentat în vederea atacării Iranului. El a denunţat un „leadership care adoptă decizii bazate pe iluzii mesianice”. „Sunt oameni care nu aş vrea să se afle la putere în cazul unui asemenea eveniment”, a apreciat Diskin.
Nepot de rabin, fiu al unui istoric ultrasionist, Benjamin Netanyahu consideră Iranul drept noul „Amalek”, inamicul de moarte al evreilor din Biblie. El compară ameninţarea nucleară iraniană cu Shoah („catastrofă” în ebraică, termen care desemnează exterminarea evreilor de către nazişti – n.r.).
„S-ar putea ca primăvara arabă să se transforme într-o iarnă iraniană”, declara el pentru AFP imediat după declanşarea revoluţiei în Egipt.
Apropiat şcolii neoconservatoare americane – şi-a petrecut toată tinereţea în Statele Unite -, cel care a fost cel mai tânăr premier al Israelului şi primul şef de Guvern născut după crearea statului evreu în 1948, are o viziune pesimistă asupra Istoriei.
Un produs pur al elitei askenade care a fondat statul Israel, el a rămas marcat de moartea eroică a fratelui său mai mare, colonelul Yonatan Netanyahu, comandantul unei unităţi de elită, ucis în cursul unui raid, la Entebbe (Uganda), împotriva unui comando propalestinian, în 1976.
El denunţă neîncetat „terorismul internaţional” şi „extremismul islamist”.
Un adept natural al conflictului, vag cu privire la intenţiile sale referitoare la palestinieni, el este ostil faţă de o retragere din Cisiordania, o împărţire a Ierusalimului şi creării unui stat palestinian suveran.
Israelul nu va ceda niciodată în privinţa „securităţii”, un cuvânt-cheie, şi nici în privinţa revendicării de a fi recunoscut ca „stat naţiune al poporului evreu”, repetă acest premier, un prieten al coloniştilor.