Bio vs non-bio în magazinele româneşti. Sigla eco face preţul de peste 3,5 ori mai mare, iar peste 80% din marfă e din import

Apetitul românilor pentru produsele bio, care a crescut anual cu procente de peste 10%, continuă să încline balanţa comercială în favoarea importurilor. Aceasta, chiar dacă suprafeţele cultivate din agricultura ecologică au crescut în 2017 cu 14% faţă de anul precedent, până la 258.000 de hectare, şi s-a ajuns ca 2,1% din suprafaţa cultivată dn România să fie bio.

Un procent extrem de mic în raport cu celelate state europene unde ponderile pot ajunge până la 37,9% cum este cazul Liechtenstein, de exemplu, dar în creştere.

Problema este însă că la nivelul lui 2016 (ultimele date disponibile conform Research Institute for Organic Agriculture) existau doar 150 de procesatori bio la un număr de 8.400 de fermieri care au ales acest tip de agricultură şi a căror marfă era evaluată la nivelul lui 2017 la 200-250 de milioane de dolari. Altfel spus, în România există în jur de 70 de fermieri la un procesator, în timp ce în UE, media este de 5 producători la un procesator. „Discrepanţa dintre numărul fermierilor şi cel al procesatorilor îi obligă pe producători să exporte 80-90% din producţia lor peste graniţe. Principalele pieţe pentru produsele bio locale sunt Austria, SUA, Japonia, Germania, Franţa, Italia”, se arată într-o analiză a Departamentului pentru Agricultură al SUA (USDA).

În schimb, din datele prezentate în raport, 80% din marfa bio aflată pe rafturile magazinelor din România este importată, în special din state precum Germania, UK, Italia, Austria, Franţa şi Spania. Restul de 20% este reprezentată de marfa produsă local, precum laptele, ouăle, mierea şi orezul.

Fermierii români produc cu precădere cereale bio (218,318 tone în 2016, potrivit Eurostat, din care în mare parte grâu, secară, orz, ovăz), după care oleaginoase (81.174 tone) şi plante horticole (55.071 tone).

Mâncăm bio mai scump, din import

Conform surselor din piaţă, citate de USDA, la nivelul anului trecut vânzările de produse ecologice din România, alimentare şi non-alimentare, s-au cifrat la 65 de milioane de dolari, cu 30% mai mult decât în urmă cu doi ani. Pe segmentul alimentar, mai puţin de 1% din ceea ce se vinde este ecologic, consumatorii fiind extrem de sensibili la preţ,  care poate ajunge să fie cu până la 250% mai mare decât cel al produselor similare non-bio. În afară de costurile de producţie net superioare în cazul agriculturii ecologice, în preţul plătit de români se pot observa însă şi costurile aferente importurilor, precum transportul sau diferenţa de curs valutar.

Dovadă şi faptul că, la categoria lactate bio, cea mai dezvoltată la noi din punct de vedere al producţiei, diferenţa de preţ dintre eco şi non-eco este de numai 30-100%. „La raft, diferenţa de preţuri dintre unele produse similare organice şi non-organice poate ajunge la 250% (ca, de exemplu, în cazul mierii, orezului, ouălor, alunelor de pădure etc). Cele mai mici diferenţe de preţ variază între 30 şi 100% la lapte, produse lactate, sos tomat, alune”, mai spun specialiştii USDA.

Conform Euromonitor International, la nivelul lui 2017 (ultimele date disponibile), din punct de vedere valoric, produsele lactate domină piaţa eco din România, cu vânzări anuale de 7,4 milioane de dolari, duble faţă de acum şase ani. De altfel, aceasta este şi o categorie care se produce în mare parte local.

Urmează mâncarea pentru bebeluşi care a generat vânzări de 5,7 milioane de dolari în 2017 şi pâinea eco cu vânzări de 2,7 milioane de dolari, triple faţă de acum şase ani pentru ambele categorii.

Per total, românii au „înghiţit” în 2017 alimente bio ambalate în valoare de 26,5 milioane de dolari, faţă de 16 milioane de dolari în 2012. „Estimăm că vânzările de alimente bio vor ajunge la rate de creştere anuală de 10-15%, în concordanţă că creşterea puterii de cumpărare a românilor, creşterea eficienţei producţiei şi a campaniilor de marketing ale retailerilor”, se mai arată în raportul USDA.