Biografie: Xi Jinping, un enigmatic „prinţ roşu” la conducerea Chinei

Primul lider născut după fondarea regimului de către Mao Tse Tung, în 1949, el este fiul unui erou revoluţionar, fiind cunoscut din acest motiv şi ca unul dintre „prinţii roşii” ai nomenklaturii celei de a doua puteri mondiale.

Mai degrabă masiv, cu o faţă ca de păpuşă şi părul negru cu o cărare impecabilă, Xi Jinping îi succedă, la vârsta de 59 de ani, lui Hu Jintao ca preşedinte al celei mai populate ţări din lume (aproximativ 1,3 milioane de locuitori). În noiembrie, Xi Jinping l-a înlocuit deja pe Hu Jintao ca numărul unu al ierarhiei Partidului Comunist Chinez (PCC), partid unic.

Apropiat de armată, el a preluat imediat conducerea puternicei Comisii Militare, organul prin care PCC controlează Armata Populară de Eliberare (APL).

Însă acumularea acestor titluri nu îi conferă tot atâtea puteri depline, ca predecesorului său. El va fi nevoit să conducă cu ajutorul membrilor de rang înalt din cadrul PCC, unde, ca regulă, s-a impus consensul.

În cele patru luni de tranziţie, Xi Jinping şi-a consolidat poziţia, dovedind, potrivit expertului în probleme chineze Jean-Pierre Cabestan, un „nou stil, dar nimic substanţial”.

La fel ca Hu Jinato, el a avertizat că fenomenul corupţiei endemice din interiorul PCC riscă să „ucidă Partidul” şi, deci, regimul. Dar îi rămâne să îşi demonstreze voinţa declarată de a îndepărta nu doar „muştele”, cadrele locale corupte, ci şi şi „tigerii”, oficiali de rang înalt, şi de a întreprinde reforme aşteptate de majoritatea chinezilor.

Secretul care îl înconjoară pe Xi Jinping a fost spart în iunie de către agenţia Bloomberg, care a dezvăluit averea colosală a rudelor sale. Ancheta jurnalistică a fost imediat cenzurată în China.

În contrast cu gestica „robotizată” a glacialului său predecesor, Xi Jinping este considerat o persoană călduroasă, susţinând cu zâmbetul pe faţă alocuţiuni presărate cu ieşiri din tradiţionala „limbă de lemn” comunistă.

El urmează să arate lucru în câteva zile, în cadrul primului turneu prezidenţial, în Rusia şi Africa.

Însă, dincolo de faţadă, acest bărbat rămâne, în mod fundamental, o enigmă.

Soţia sa, Peng Liyuan, o cântăreaţă celebră avansată la gradul de general de armată este, de altfel, mai populară de cât el în China. Cuplul are o fiică ce se află, potrivit unor informaţii, la studii în Statele Unite, la Harvard, sub un nume fals.

În 2009 el a suprins întreaga lume, în cursul unei vizite în Mexic, criticându-i pe un ton muşcător pe „străinii cu burta plină, care nu au altceva mai bun de făcut decât să arate cu degetul” China.

Potrivit unei telegrame dezvăluite de WikiLeaks, Xi Jinping a mărturisit unor diplomaţi americani că îi plac filmele de război hollywoodiene. „Saving Private Ryan” al lui Spielberg ar fi filmul său preferat.

Însă, pentru a îl înţelege mai bine pe enigmaticul Xi Jinping este necesar să fie cunoscută perioada tulbure a tinereţii sale.

Tatăl său, Xi Zhongxun, a fost unul dintre fondatorii gherilei comuniste în nordul Chinei. Victimă, ca mulţi alţii, a „Revoluţiei Culturale” a lui Mao (1966-1976), el va fi reabilitat la începutul anilor ’80, odată cu revenirea la putere a lui Deng Xiaoping.

Restul familiei sale va avea de suferit în timpul Revoluţiei Culturale (1966-1976). Mama sa este trimisă într-un lagăr de muncă. Sora sa vitregă ar fi fost ucisă.

Potrivit versiunii oficiale, tânărul Xi Jinping profită de bibliotecile abandonate pentru a învăţa, citind tot ceea ce îi pică în mână.

La vârsta de 15 ani, Xi Jinping este expediat la ţară, în Shaanxi (nord), împreună cu milioane de liceeni şi studenţi, inclusiv foşti „gardieni roşii” ai „revoluţiei culturale”, cu scopul de a fi „reeducat” de către ţărani.

El intră în Partid în 1974, după care este admis, în 1975, la recomandarea PCC, la prestigioasa Universitate Tsinghua din Beijing. Aici obţine o diplomă de inginer chimist, o meserie pe care nu o va practica niciodată.

El datorează primele sale posturi relaţiilor tatălui său şi urmează, ulterior, o carieră clasică de cadru comunist – fără prea multă strălucire, dar evitând unele „capcane” – în cadrul căreia a forjat diverse alianţe cu scopul de a accede la funcţii tot mai importante.

Revenind în mediul privilegiat al copilăriei, se căsătoreşte cu fiica ambasadorului Chinei în Marea Britanie, de care divorţează trei ani mai târziu.

În 1985 efectuează un sejur în America, în Iowa, unde studiază agricultura americană.

Guvernator la Fujian, în 2000, şi şef al partidului la Zhejiang în 2002 – două dintre cele mai strălucitoare provincii de coastă ale „miracolului economic” chinez -, el este chemat în ajutor de către Hu Jinato, în 2007, să să facă „curăţenie” în metropola Shanghai, unde numărul unu al partidului, Chen Liangyu, căruia îi ia locul, a fost îndepărtat de un vast scandal de corupţie.

În octombrie 2007, la Congresul al XVII-lea al PCC, el îşi face intrarea în Comitetul Permanent al Biroului Politic, „centrul puterii”, în urma unui compromis asupra numelui său, între Hu Jintao şi predecesorul său Jiang Zemin.

Numărul şase între cei nouă membri, el continuă ascensiunea. În martie 2008 devine vicepreşedinte al statului chinez, iar în octombrie 2010 devine vicepreşedinte al puternicei Comisii Militare a PCC. Această promovare îl confirmă ca succesor al lui Hu Jintao.

Xi Jinping a adâncit singur misterul care îl înconjoară la începutul lui septembrie, când a dispărut fără nicio explicaţie timp de aproximativ 12 zile, suscitând un val de speculaţii cu privire la starea sa de sănătate.

În străinătate, noii lideri chinezi sunt percepuţi ca reformatori atunci când preiau funcţiile. Unii îl consideră pe Xi Jinping un apărător al sectorului privat. Alţii dau asigurări cu nu va schimba absolut nimic.

„Nu văd în el un reformist, ca să fiu sincer”, afirmă Cabestan.