Bitcoin pierde viteză din cauza falimentelor şi a sinuciderilor. Nu şi ideea monedei virtuale

În lume ar fi în circulaţie peste 12,6 milioane de bitcoin (BTC), echivalând cu aproape 5,4 milioane de euro, sau cu 6,35 miliarde de dolari, adică echivalentul a mai puţin de 4% din produsul intern brut al României, dar avertismentele marilor bănci centrale ale lumii privind nesiguranţa aşa zisei monede virtuale un început să se adeverească.

Mt. Gox, altădată cea mai mare casă de schimb valutar în moneda virtuală bitcoin, a pierdut 850.000 bitcoin (peste 450 de milioane de dolari) din cauza atacurilor hackerilor la sistemul său informatic. A cerut protecţia legii în caz de faliment în Japonia, dar şi-ar fi cerut ulterior lichidarea, renunţând la la planurile de redresare, potrivit Reuters.

Cea mai celebră monedă virtuală nu este la primul necaz major, ceea ce nu poate să nu îngrijoreze, în ciuda asigurărilor altor case de schimb online. În 28 februarie,  Autumn Radtke şefa (CEO) unei alte mari case de schimb, First Meta, s-a sinucis sau, mai precis, a murit „din cauze nenaturale”.

Câteva zile mai târziu, Flexicoin, o altă mare platformă de schimb a bitcoin, a  anunţat că hackerii au furat toţi banii din conturile accesibile online şi s-a închis imediat, potrivit The Motley Fool.

Pe ce se bazează

Puterea Bitcoin se bazează pe nimic altceva decât pe încredere în intermediari,  pe vogă şi furia pe comisioanele bancare.

Monedele virtuale sunt create pentru platforme de tranzacţionare online în afara oricărui control al vreunei bănci centrale din lume. Nu-şi bazează valoarea decât pe cerere şi ofertă, respectiv pe estimări subiective ale cursului relativ faţă de monedele emise de bănci.

Când Flexicoin a tras obloanele a dat o parte din bani înapoi unor clienţi, dar pe alţii i-a îndrumat către termenii şi condiţiile cu care au fost de acord.

Pe de altă parte, puterea dolarului, a monedei unice sau a leului are corespondenţă în puterea economiei SUA, a Zonei Euro, sau a României. Valorile relative ale monedelor clasice unele faţă de altele (cursurile valutare), aşa cum sunt înregistrate de pieţe, exprimă în plus şi estimările analiştilor privind evoluţia comparată în viitor a economiilor ţărilor respective.

Pe aceste baze, ca şi pe nevoile de decontare a tranzacţiilor internaţionale (rezultate în fond tot din mersul economiilor) se formează cererea şi oferta de dolari, euro sau lei. În plus, orice bancă centrală emitentă de monedă are şi o rezervă substanţială de aur şi de alte monede.

Bitcoin sau alte forme de plată virtuale îşi bazează valoarea lor relativă exclusiv pe cerere şi ofertă. Nu există o economie pe care să o reprezinte şi cu atât mai puţin o bancă centrală care să emită moneda respectivă, ci doar platforme de tranzacţionare şi conturi.

Astfel că nu sunt de mirare avertismentele băncilor şi a unor figuri proeminente ale lumii financiare, precum unul dintre cei mai mari investitori financiari ai lumii, Warren Buffet („Oracolul din Omaha”), care a spus că bitcoin este  o glumă. Mai exact idea că bitcoin ar avea vreo valoare. Altfel este un miraj.

La rândul lui, economistul Nouriel Roubini, cel care a prevăzut criza şi a rămas celebru sub porecla Dr. Doom, consideră că sistemul bitcoin nu e nimic altceva decât o schemă Ponzi (o escrocherie piramidală, un „caritas”, sau un „fni”).

Totuşi monedele virtuale au cucerit, inclusiv pe unii oameni de afaceri, ca urmare a costului incomparabil mai mic de utilizare şi de folosire ca mijloc de decontare globală.

Astfel că o eventuală criză profundă a bitcoin nu va potoli apetitul mediului virtual de a-şi crea propria lumea piaţă monetară, respectiv valutară. First Meta, de pildă,  nu tranzacţiona doar bitcoin, ci şi „Second Life Lindens”, sau „IMVU credits”.

Ideea de mi’onedă virtuală este susţinută şi de faptul că  a fost lansat şi un indice al cotaţiilor Bitcoin, anunţul fiind făcut de autorul acestuia, PYMNTS.com, chiar cu zi înainte de ştirea privind lichidarea Mt, Gox şi mult după înregistrarea celorlalte „deranjamente” de pe această piaţă.

Va exista şi un indice al volatilităţii, deoarece cursurile bitcoin au variaţii de-a dreptul sălbatice, inclusiv din cauză că nu sunt legate de performanţa vreunei economii, nereprezentând nici o economie şi nefiind compatibile cu nici un fel de predicţie.

Bitcoin este o ficţiune, dar băncile însele vor fi nevoite să reducă mult mai mult costurile folosirii monedelor clasice, astfel încât să nu înceapă să piardă teren în faţa vreunui nou proiect de monedă virtuală, care să câştige teren şi în rîndul marilor afaceri, chiar dacă această perspectivă este o simplă fantezie acum.

Adepţii monedelor virtuale se aşteaptă ca proiectul se fie adaptat şi de bănci, într-un fel sau altul.

Şi deja marile bănci, companiile care furnizează servicii de plată cu cardul sau altele precum Google, Apple şi PayPal, sunt suficient de dornice să obţină un profit cât mai mare pe piaţa în expansiune a serviciilor de plăţi online, încât vor încerca să preia ideea.

Însuşi marele colos financiar JP Morgan proiectează un sistem de plăţi similar cu moneda digitală: permite utilizatorilor să efectueze plăţi electronice anonime pe internet fără comisioane.

Cotaţii

Bitcoin se cota, miercuri după amiază, între  421 şi 548 de dolari, şi între 299 şi 399 euro pe una dintre cele mai folosite platforme de tranzacţionare.

În România comportamentul bitcoin este chiar mai sălbatic: moneda virtuală era cotată de români între 1125 şi 1929 lei la vânzare şi între 1527 şi 2790 lei la cumpărare.

Cotaţiile sunt oferite de speculatori din zeci de oraşe din România, de la Bucureşti şi Cluj  la Lugoj şi Feteşti.