Bloomberg: ‘Golaniada’ din România, o lecţie pentru Turcia

Cele două cazuri ar putea părea îndepărtate, dar aveţi răbdare, notează autorul comentariului, Marc Champion.

Studenţii care şi-au instalat corturile în Piaţa Universităţii din Bucureşti în 1990 cereau demisia guvernului ales prin vot popular. Protestatarii pe care poliţia turcă i-a înlăturat (din nou) din Piaţa Taksim şi Parcul Gezi la 15 iunie nu au început în acelaşi fel, dar cer la rândul lor plecarea lui Erdogan.

A existat o traiectorie similară pentru cele două evenimente, scrie sursa citată. Protagoniştii din România au devenit tot mai înverşunaţi în a se denunţa reciproc în contextul în care protestele continuau. Preşedintele Ion Iliescu i-a numit pe studenţi ‘golani’. În acelaşi fel în care protestatarii din Turcia au acceptat eticheta de ‘jefuitori’, studenţii din România au adoptat termenul de ‘golani’ ca un titlu de onoare.

În fiecare seară, ‘golanii’ din piaţă cântau: „Mai bine haimana, decât trădător/Mai bine huligan, decât dictator/Mai bine golan, decât activist/Mai bine mort, decât comunist”.

Erdogan i-a criticat din nou la 16 iunie pe oponenţii săi din Piaţa Taksim, spunând de această dată despre ei că sunt trădători şi terorişti, într-un discurs susţinut în faţa unei mulţimi de susţinători care a eclipsat amploarea protestelor din Piaţa Taksim, adaugă publicaţia.

Problema pentru oponenţii guvernului din ambele pieţe este că s-au aflat şi se află într-o minoritate extrem de distinctă, chiar dacă plângerilor lor au fost şi sunt rezonabile. Frontul Salvării Naţionale al lui Iliescu a câştigat alegerile cu 67% din voturi în mai 1990. Partidul Justiţie şi Dezvoltare al lui Erodagn a obţinut 50% la ultimele alegeri din 2011.

Mass-media străine au fost în general de partea protestelor din Piaţa Universităţii, determinând guvernul să facă tot mai multe acuzaţii de complot privind cine îi îndemna pe studenţi să protesteze, adaugă Bloomberg. Erdogan şi alţi oficiali de top l-au întrecut, la drept vorbind, pe Iliescu la acest capitol. Erdogan a acuzat deja instituţiile financiare internaţionale că au pus la cale tulburările din Piaţa Taksim. Duminică, a fost rândul mass-mediei internaţionale, pe care a acuzat-o că desfăşoară ‘operaţiuni’ în Turcia.

Protestele din România s-au încheiat brutal când Iliescu a adus cu autobuzele mii de mineri loiali în Capitală pentru a elibera piaţa, notează Bloomberg. Înarmaţi cu cabluri groase de cauciuc şi acţionând cu lămpile de pe căşti, minerii au atacat înainte de venirea zorilor. Au acţionat rapid şi sângeros asupra protestatarilor, pe care forţele de securitate i-au băgat în dube şi arestat. Unii au murit.

Erdogan nu va folosi mineri să-şi rezolve problema – el are poliţia. Însă marşul de la 16 iunie a avut acelaşi efect în a demonstra tăria sprijinului său popular. Au existat de asemenea informaţii deranjante potrivit cărora fideli de-ai lui Erdogan s-au alăturat spontan poliţiei în atacurile asupra protestatarilor. Omul forte al Turciei a ridicat vizibil miza în acest weekend. El a promis o răfuială cu oponenţii săi, iar circa 400 dintre ei au fost arestaţi.

Erdogan ar putea face, totuşi, aceeaşi greşeală ca Iliescu. Imaginea minerilor care comit acte brutale asupra studenţilor a lăsat cicatrici pe imaginea lui Iliescu şi a guvernului său în afară. Protestele din Piaţa Universităţii au contribuit la maturizarea partidelor de opoziţie din România şi au răspândit câteva din seminţele care au dus la divizarea Frontului Salvării Naţionale în 1992. Parţial ca urmare a acestui lucru, partidul lui Iliescu a pierdut alegerile şase ani mai târziu, în 1996, iar el a pierdut preşedinţia, precizează publicaţia.

Erdogan este un politician mult mai capabil decât Iliescu, iar sistemul politic din Turcia este mai puternic decât era cel din România în 1990, adaugă Bloomberg. Totuşi, el ar trebui să ia în considerare care ar putea fi costul reprimării oponenţilor săi, încheie sursa citată.