În timp ce BNR a injectat lichiditate pe data de 1 aprilie 2020 prin operaţiuni de cumpărare de titluri de stat de câteva bănci de pe piaţa locală, nivelul swap pe dobânda la titluri în lei pentru unele entităţi offshore care au încercat să vândă unele poziţii a ajuns la un discount de 14%. În aceste condiţii este clar că unele entităţi din afara sistemului bancar au încercat să-şi securizeze poziţiile plătind acest discount foarte mare.
De când BNR a luat deciziile de relaxare a politicii monetare pentru a sprijini piaţa bancară în lupta cu pandemia de coronavirus, în 20 martie 2020, leul s-a apreciat faţă de euro cu 0,3%, de la 4,8444 lei pentru un euro la 4,8288 lei pe 2 aprilie. De asemenea dobânzile de pe piaţa interbancară, Robor, au cunoscut o descreştere de la 3,24%, Robor la 3 luni, la 2,64%.
Prima decizie a BNR, de a reduce dobânda de politică monetară de la 2,5% la 2% şi îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,5 puncte procentuale de la ±1 punct procentual vor permite statului şi întregii pieţe să se împrumute mai ieftin decât până acum, iar băncilor să ia un împrumut mai ieftin de la BNR în caz de necesitate. Dobânda Lombard se reduce la 2,5%. Utilizarea de operaţiuni REPO a mai fost utilizată chiar şi anul trecut pentru a asigura lichiditate pe piaţa interbancară şi a împiedica creşterea indicatorului ROBOR.
De departe cea mai importantă măsură şi neutilizată de BNR în cadrul politicilor monetare până acum este cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară în vederea consolidării lichidității structurale din sistemul bancar, care să contribuie la finanțarea în bune condiții a economiei reale și a sectorului public. Până acum, băncile comerciale utilizau titlurile de stat doar pentru a garanta cu ele împrumuturi luate direct de la BNR sau în cadrul operaţiunilor REPO. Prin cumpărarea de titluri de către BNR de pe piaţa secundară, direct de la bănci, instituţiile de credit au ocazia să vândă băncii centrale titluri de stat scadente mai târziu, iar cu lichiditatea obţinută fie să finanţeze nevoile curente ale băncilor implicit ale clienţilor, fie să cumpere alte titluri de stat.