BNR atacă nostalgiile comuniste: industria o duce cel mai bine acum, atunci exportam gunoi

„Există un fenomen care mă râcâie de o bună bucată de vreme. S-a vorbit multă vreme despre cât de minunată era industria românească de dinainte de 1990 şi cum s-a prăbuşit ea cu totul după 1990 şi că ea nici nu mai există chiar. Se poate să fie aşa, dar dacă mă uit la cifre, nici nu mai găsesc acest lucru”, a declarat Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei de audit din cadrul BNR, la conferinţa „Mugur Isărescu şi invitaţii săi”.

Perioada de după 1989 a fost marcată de privatizarea/închiderea fostei industrii socialiste şi a adus, în cele din urmă, disponibilizări masive în acest sector al economiei. Combinate precum Rafo, Carom, Republica sau 23 august au dispărut în anii post-decembrişti, ceea ce a indus un puternic sentiment nostalgic în rândul populaţiei pentru „Epoca de aur”. Deunăzi, analistul economic Ilie Şerbănescu se întreba unde e prosperitatea, dacă firmele de stat au scăzut ca pondere în valoarea adăugată la PIB la doar 7%, fără să ia în calcul şi cheltuielie statului de la buget. Platforme politice care au susţinut naţionalizări masive au găsit susţinere în rândul electoratului, semn că ideea de comunism încă mai are sprijin în România. Doar că datele de atunci şi de acum arată altceva.

„Exporturile din 1988, ultimul an comunist întreg, au fost de 9,8 miliarde de dolari, din această cantiate, aproape jumătate erau livrările reciproce de gunoi între ţările CAER, deci scoatem această sumă, rămâne ceea ce se exporta pe valută convertibilă. Din ceea ce se exporta pe valută convertibilă, avem 600 de milioane de dolari alimente, era perioada în care nu se mai găseau decât „Fraţii Petreuş”. Cea mai mare parte a exporturilor o reprezentau produsele energointensive. Maşinile pe care le exportam se duceau în Irak, Libia, şi pe la alţii de unde nu am mai văzut niciodată banii. Cam asta era miraculoasa economie românească de dinainte de ’90”, a adăugat oficialul BNR.

Rădulescu spune că statistica arată că industria este, însă, mai puternică acum decât a fost vreodată.

„În 2012, exporturile au fost de 58 de miliarde de dolari, din care nu a existat niciun export pentru că există CAER, ci pentru că a existat cerere. Ponderea produselor energointensive aproape că nici nu mai există. PIB-ul României era pe la 30 de miliarde şi exportam de 9,8 miliarde, acum numai exporturile sunt de 58 de miliarde”, spune Rădulescu.

Acesta a atacat şi retorica unor formatori de opinie şi politicieni, potrivit căreia statul ar trebui să cheltuie mai mult acum, din deficit, pentru a ajuta economia.

„Altă marotă, că prin deficit bugetar, îndreptat, chipurile, către investiţii, s-ar putea asigura o accelerare a creşterii economice, şi că guvernul asta ar trebui să facă, să crească deficitul ca să mărească investiţiile. Pe cât de larg vechiculată e, pe atât de neadevărată. În primul rând avem problema de răspuns: cum finanţăm aşa-ceva? Dacă finanţăm pe plan intern, resursele pentru creditarea economiei s-ar duce către creditarea guvernului, deci resursele pentru finanţarea economiei scad.

Dacă se finanţează extern, cine te crede că vrei să finanţezi o creştere economică, când ceea ce se vede este creşterea deficitului public. Deficit mai mare nu înseamnă sub nicio formă un câştig pentru economie. Experienţa din ultimii 20 şi ceva de ani arată că şi atunci când investiţiile publice sunt mari, ele sunt ineficiente. Construim 50 de km de autostradă de nicăieri către nicăieri, dar cheltuim câteva miliarde bune pentru asta”, a adăugat Rădulescu, cu referire la faimoasa afacere a Autostrăzii Transilvania, (ne)construită de Bechtel.

Oficialul BNR spune că economia trebuie să fie competitivă, lucru pentru care are nevoie de investuţii, dar nu prin facilităţi fiscale, care au efecte pe termen scurt şi pot avea efecte mai degrabă negative. De asemenea, este nevoie de o relgementară mai suplă, în ciuda tendinţei actuale de a cere mai multă reglementare, şi de impozite pe muncă mai mici.

„Este nevoie de un mediu mai prietenos pentru mediul de afaceri, reglemetări mai suple şi mai stabile. Economie cu stabilitate fiscală, cu un deficit mic, nu naşte riscul de a aluneca din nou în impozite mai mari pentru a acoperi deficitul (…) Reducerea ratelor de impozitare concomitent cu lărgirea bazei de impozitare. Punctul cel mai nevralgic îl constituie contribuţiile sociale, unde avem cote foarte, foarte ridicate, şi o colectare foarte proastă, cea mai proastă din Europa”, adaugă Rădulescu.

Acesta mai susţine şi continuarea flexibilizării reglementării muncii, deşi reformele făcute până acum sunt considerate de către cei cu vederi de stânga ca fiind înrobitoare pentru angajaţi.

„Ţările care au performanţă economică mai bună sunt ţări cu regimuri ale muncii mai liberale, nu restrictive. Grecia, Portugalia, Italia sunt ţări care au restricţii pe piaţa de muncă extraordinare, iar ele se sparg în ineficienţă şi deficite structurale. Protecţia socială la locul de muncă este exact ceea ce ajută la întârzierea creşterii economice şi aduce şomaj mai mare”, adaugă Rădulescu.

Nu toată lumea crede în piaţă

Poziția lui Rădulescu a fost, oarecum, diferită faţă de cea a colegilor de panel, care s-au remarcat, mai degrabă, prin discursuri intervenţioniste – cu excepţia lui Croitoru. (Rădulescu a mai şocat şi în 2010, când, din poziţia de oficial al BNR a declarat că leul s-ar putea deprecia până la 6-7 unităţi pentru un euro, ceea ce a creat unde de şoc pe piaţa valutară şi i-a atras critici din partea lui Isărescu.)

La conferinţă au mai participat şi Florin Georgescu, 59 de ani, prim-viceguvernator al BNR, Cristian Popa, 49 de ani, viceguvernator al BNR, Daniel Dăianu, 60 de ani, prim-vicepreşedinte al ASF, Mişu Negriţoiu, 63 de ani, preşedinte ING Bank, Lucian Croitoru, 56 de ani, consilier al guvernatorului BNR, şi guvernatorul însuşi.

Dăianu s-a exprimat, în linia ordinară, pentru o reglementare mai puternică a pieţelor şi o intervenţie mai fermă a statului în economie. Negriţoiu a vorbit despre recapitalizarea firmelor private de către stat, astfel încât acestea să poată lua credite, iar Florin Georgescu s-a declarat ca fiind de stânga în sesiunea de întrebări, deşi guvernatorul i-a lăudat discursul de dreapta din timpul prezentării. Georgescu a spus că nu poate exista o relaxare fiscală – adică reduceri de taxe şi impozite – pentru că s-ar distruge pacea socială şi macrostabilitatea.

Isărescu a lăudat şi el pacea socială din România şi a spus că suntem o ţară europeană, inclusiv la nivelul inflaţiei – care este, totuşi, cea mai mare din UE. „Atacurile la adresa democraţiei din România în ciuda magnitudinii ajustărilor din România, au fost rezonabile comparativ cu amploarea demonstraţiilor din alte ţări din zona euro, deci suntem o ţară europeană. Cred că în sfârşit am ajuns europeni din punct de vedere al inflaţiei, uitându-ne la core2 ajustat, indicele care nu ia în considerare preţurile volatile din IPC”.

De asemenea a susţinut că nici dobânzile mici la credite nu ar ajuta băncile din România, deoarece nu au capital, şi a criticat capitaliştii din România, care nu au fost „cei mai buni” şi nu s-au ocupat nu cu recapitalizarea firmelor, ci, unii dintre ei, cu exhibiţionism de proastă calitate.

Isărescu a tras de urechi şi bancherii, cărora le-a reproşat că, pentru finanţarea afacerii cu vin pe care o deţine, aceştia acceptă ca garanţie doar cisternele, fără alte active, precum vinul îmbuteliat sau terenul, ei justificându-şi decizia invocând „normele băncii centrale”.