BNR: Multinaționalele preferă creditarea externă, majorând riscurile sistemice. Nivelul creditelor externe a fost de 200 mld lei

Companiile din România care fac parte din mari grupuri internaționale preferă finanțarea transfrontalieră, fie direct de la băncile externe, fie de la compania-mama. Acest tip de credite implică o serie de riscuri la adresa stabilității financiare. Printre acestea se numără majorarea datoriei externe, companiile din România sunt expuse șocurilor din țările de origine ale entității finanțatoare și afectează gradul de intermediere financiară din România.

„Nivelul de risc sistemic la adresa stabilității financiare din România s-a situat în anul 2019 la o valoare care indică apropierea de o posibilă perioadă de stres financiar”, după cum arată raportul anual al BNR.

Îndatorarea financiară a sectorului privat a înregistrat la finalul anului 2019 valoarea de 373 miliarde lei, reprezentând o creștere moderată (cu circa 7 la sută) față de valoarea din anul 2018. Mai mult chiar, indicatorul îndatorare financiară raportat la PIB s-a redus la 35,4 la sută.

Totuși, analiza îndatorării sectorului privat trebuie completată cu cea a creditelor de tip investiție străină directă (ISD) obținute de către firmele din România, volumul acestora fiind unul substanțial (155 miliarde lei, decembrie 2019).

„Acest tip de finanțare, alături de creditele directe acordate de către instituțiile financiare nerezidente, reprezintă o componentă semnificativă a îndatorării sectorului companiilor nefinanciare (peste 50 la sută) și implică riscuri. Astfel, datoria externă este una dintre sursele importante de finanțare a companiilor nefinanciare din România”, arată raportul BNR.

Aceasta a înregistrat la finalul anului 2019 aproximativ 200 miliarde lei (prin bănci și instituții financiare nerezidente), în creștere cu 3 la sută față de anul anterior. Firmele din România au o preferință pentru finanțarea de la entități nerezidente, valoarea acesteia fiind în prezent de 1,2 ori mai mare decât creditul de la instituții financiare rezidente (inclusiv credite scoase în afara bilanțului și credite cesionate), reprezentând 72 la sută din totalul îndatorării în valută.

Care sunt riscurile induse de companiile care preferă creditarea transfrontalieră

Aproximativ 80 la sută din datoria externă provine de la firmele nerezidente membre ale grupurilor din care fac parte companiile din România (credite de tip investiție străină directă).

Creditele de acest tip sunt și cele care au determinat evoluția puternic ascendentă a datoriei externe a companiilor nefinanciare după criza din 2007-2008. Rata medie anuală de creștere a creditelor ISD în ultimii 10 ani a fost de 11 la sută.

Finanțarea transfrontalieră implică o serie de riscuri importante la adresa stabilității financiare, suplimentare celor aferente creditării în valută de pe piața locală. În primul rând, companiile astfel îndatorate sunt expuse șocurilor dinspre economiile țărilor de origine ale companiilor din grup și pot contribui la transmiterea unor astfel de șocuri asupra economiei locale.

În plus, decizia de acordare a unei astfel de finanțări depinde, de cele mai multe ori, de situația financiară a grupului și de politica acestuia privind finanțarea internă și este mai puțin corelată cu situația financiară a firmei românești și/sau cu situația financiară și economică din România.

În al doilea rând, atragerea de finanțare de la entități nerezidente poate conduce la vulnerabilități ca urmare a creșterii nivelului datoriei externe, cum ar fi majorarea primei de risc a țării și o volatilitate mai mare a fluxurilor de capital.

În al treilea rând, companiile care pot accesa finanțare de la grup apelează mai puțin la creditare de la instituții de credit autohtone. Acest lucru afectează semnificativ activitatea de creditare a instituțiilor de credit din România. Pe de o parte, reduce volumul activității de creditare a băncilor locale datorită scăderii cererii, în special din partea companiilor cu o situație financiară și guvernanță corporativă mai bună. Pe de altă parte, diminuează calitatea portofoliilor de împrumuturi din cauza unei capacități mai reduse de diversificare și, posibil, a unor evoluții de tip selecție adversă.

Înlocuirea datoriei externe a companiilor cu finanțare oferită de către băncile autohtone, fără afectarea condițiilor pieței, ar putea contribui la diminuarea riscurilor provenind dinspre creditarea companiilor nefinanciare și ar conduce la creșterea nivelului intermedierii financiare în România.