‘Din punctul nostru de vedere, deşi termenul limită este destul de apropiat (pentru implementarea Directivei Europene 11/2013, respectiv 9 iulie 2015 – n.r), adoptarea unui cadru legal naţional încă necesită analiză. În acest sens, BNR propune constituirea unui grup de lucru interinstituţional care să înceapă lucrările în a doua parte a lunii aprilie. Ceea ce dorim să facem este să găsim remedii pe termen lung la experienţele din trecutul nu foarte îndepărtat în scopul de a îmbunătăţi relaţia client-bancă doar aparent antagonică’, a explicat Păunescu.
El a menţionat că, în prezent, majoritatea consumatorilor de servicii financiare merge direct în instanţă pentru soluţionarea disputelor cu furnizorii de servicii financiare, pentru că eficienţa mecanismelor alternative, gen mediere este minimă, iar din această cauză sunt ignorate de consumatori.
‘Medierea poate fi considerată procedură ADR în sensul directivei (procedură de soluţionare a diferendelor). Experienţa a aproape un deceniu de la adoptarea legii arată că procedura medierii nu funcţionează în mod satisfăcător, existând un procent scăzut de consumatori care se adresează unui mediator pentru rezolvarea unui diferend’, a mai spus oficialul BNR, precizând că principalul neajuns al medierii este acela că nu garantează niciun rezultat, iar părţile, de cele mai multe ori sunt în căutare de soluţii.
El a mai menţionat, ca alternativă, arbitrajul, însă acesta este costisitor, în special pentru consumatorii persoane fizice. De asemenea, soluţia instanţelor, deşi este cea mai accesată de consumatori, durează şi costă mult.
‘Încrederea consumatorului într-o procedură de soluţionare este dată şi de faptul că acela căruia i se adresează are suficiente cunoştinţe ca să analizeze complet situaţia şi să dea o soluţie obiectivă’, a subliniat Păunescu.
El a mai spus că, la nivel european, forma predominantă de ADR este ombudsman-ul, unde decizia sau recomandarea, după caz, este emisă de un singur ombudsman sau un grup de ombudsman-i.
‘Personal, cred că procedurile extrajudiciare ar putea constitui o alternativă reală de soluţionare a diferendelor, cât timp exprimarea soluţiei este dată de un terţ specializat în materia din care face parte diferendul. Caracterul obligatoriu sau nu este o chestiune care trebuie lămurită’, a mai spus directorul BNR.